Obligatia de a face.

Hotărâre 6399 din 11.04.2016


Analizând  actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

La data de 01.06.2012 reclamanta a încheiat cu societatea pârâtă contractul de locaţiune având ca obiect camera 1 din apartamentul nr.9 situat în imobilul din B., str. B.A.,  nr.41D, sector 1 (filele 15-19).

La dosarul cauzei au fost depuse (filele 19-31) documentele contabile cu privire la achiziţionarea mai multor bunuri de către reclamantă.

La data de 27.08.2013 societatea pârâtă a comunicat administratorei reclamantei situaţia chiriei restante (filele 78-79).

La data de 02.09.2013 administratora reclamantei a comunicat pârâtei că toate încăsările vor fi depuse în contul pârâtei pentru a acoperi chiria restantă (fila 81).

La data de 05.09.2013 pârâta a notificat administratora reclamantei că va prelua spaţiul la data de 06.09.2013 în cazul în care aceasta nu îşi va îndeplini obligaţiile iar administratora reclamantei a precizat că va emite instrumente bancare pentru suma de 2000 euro pentru chiria datorată atât de O. şi S. (fila 84).

La data de 17.09.2013 pârâta a comunicat administratorei reclamantei că, urmare a părăsirii spaţiului va formula plângere penală (fila 92) iar la data de 20.09.2013 reclamanta a precizat că la data de 24.09.2013 va evacua spaţiul închiriat solicitând prezenta unui reprezentant al pârâtei pentru semnarea procesului-verbal de predare-primire (fila 94).

La data de 24.09.2013 s-a întocmit procesul-verbal (filele 96-97) prin care s-a constatat lipsa reprezentanţilor reclamantei şi s-au inventariat obiectele găsite.

În drept:

Instanţa va analiza îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale ale pârâţilor în raport de temeiul de drept al cererii.

Potrivit art.1349 alin.1 C.civ. Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Potrivit art.1357 alin.1 C.civ. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Condiţiile răspunderii civile delictuale constau în fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia.

Cu privire la fapta ilicită, aceasta este definită de doctrină ca fiind orice acţiune sau inacţiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului unei persoane, fapta ilicită fiind denumită delict civil.

În cauză instanţa constată că reclamanta susţine că fapta ilicită a pârâtei constă în faptul că, prin reprezentanţii săi, a pătruns în spaţiul închiriat şi a sustras toate bunurile enumerate în cerere, la aceeaşi dată fiind blocat şi accesul reclamantei în încăpere prin schimbarea yalei.

Instanţa constată însă că reclamanta nu a administrat niciun mijloc de probă din care să rezulte faptul că bunurile enumerate în cerere s-au aflat în spaţiul închiriat şi că acestea au fost sustrase la data de 17.09.2013 ba mai mult, situaţia de fapt reţinută de instanţă este în sens contrar, întrucât, reprezentanta societăţii reclamante, a transmis prin email, la data de 20.09.2013 (fila 94) că va elibera spaţiul la data de 24.09.2013 ori dacă ar fi constatat că la data de 17.09.2013 au fost sustrase bunuri ar fi comunicat acest aspect pârâtei şi nu ar fi solicitat ca la data de 24.09.2013 pârâta să trimită un reprezentant.

Instanţa constată că apărările pârâtei sunt coroborate de procesul-verbal întocmit la data de 24.09.2013, corespondenţa electronică purtată cu reprezentanta reclamantei, în special email-ul din data de 20.09.2013 şi răspunsul la interogatoriu.

Instanţa mai constată că în cauză nu a fost probată existenţa vreunei fapte ilicite de natură delictuală ori contractuală astfel că va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.