Contestaţie la executare

Asupra cauzei civile de fata, constata următoarele

Prin cererea înregistrata sub numărul 805418.2014, la J. B, contestatorul D. C., in contradictoriu cu intimata SC, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începuta de BEJ, prin care a solicitat  anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 37/2014 al BEJ.

Cererea a fost legal timbrată prin consemnarea sumei de 1000 lei reprezentând taxă de timbru.

In motivarea contestaţiei la executare, se arata în esenţa, următoarele: a intervenit prescrierea dreptului de a cere executarea silită întrucât intre data semnării si contractului de credit, si pana la data de 03.04.2014, când creditoarea s-a adresat executorului, au trecut mai mult de 3 ani, timp in care nu a primit nicio somaţie. Contestatorul invocă lipsa notificării cesiunii de creanţa si lipa avizării BNR a cedentului, excepţia lipsei calităţii folosinţa a EOS KSI. Şi nulitatea contractului de cesiune. EOS KSI, nu este o persoana juridica cu drept de a efectua operaţiuni bancare, de a acorda credite sau împrumuturi. In cauza, pana in acest moment nu s-a făcut dovada avizări BNR care să îi permită efectuarea de astfel de operaţiuni, astfel încât  nu poate avea calitatea de cedent în mod valabil cât timp legea impune limite imperative în acest sens, fiind practic instituit un monopol legal în privinţa operaţiunilor financiar-bancare. potrivit dispoziţiilor art. 948 C.civ. pentru ca o convenţie să fie valabilă şi să producă efectele între părţi ea trebuie să se refere la un obiect determinat sau determinabil, obiect ce trebuie să existe în circuitul civil la momentul semnării convenţiei. Faţă de modalitatea în care contractul de cesiune a fost încheiat, in sensul ca nu s-a făcut dovada existentei acestui contract, apreciază că creanţa cesionată de pârâta BCR către EOS KSI nu are caracterul de creanţă certă, lichidă şi exigibilă, având în vedere că pârâta BCR în raport cu debitorul său, respectiv reclamantul din prezentul dosar, nu a procedat niciodată la punerea acestuia în întârziere şi la constatarea exigibilităţii sumei datorate. Contestatorul arată că nu a fost notificat cu privire la cesiunea de creanţă prin urmare aceasta nu îi este opozabilă.

Suma solicitată nu corespunde creanţei datorate şi nu a fost calculată în mod corespunzător.

În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri şi dosarul de executare.

În drept, a invocat art. 719Cpc.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acţiunii prin care s-a solicitat respingerea excepţiei prescrierii faţă de prevederile art. 2.2 secţiunea a II din contract . se arată faptul că potrivit înscrisului depus la dosar banca şi-a îndeplinit obligaţia de a-l notifica pe debitor cu privire la cesiunea de creanţă, acesta neputând invoca atitudinea culpabilă de a nu anunţa schimbarea datelor sale de identificare. Se arată faptul că SC nu are ca obiect de activitate operaţiuni reglementate de OUG 99/2006, obiectul contractului de cesiune este determinat iar suma datorată a fost calculată potrivit prevederilor contractuale.

În dovedirea acţiunii solicită proba cu înscrisuri.

S-a depus dosarul de executare nr.37/2014 al BEJ.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 03.04.2014 intimata creditoare a formulat cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul card de credit nr. 3420 din 01.08.2007  încheiat de contestatorul debitor D. C.cu  Banca Comercială Română S.A. În motivarea cererii se arată că întrucât debitorul nu a achitat creditul acordat Banca Comercială Română S.A a cesionat creanţa reprezentând debit, dobândă şi comisioane către SC.

La data de 03.04.2014 BEJ „” a dispus înregistrarea cererii de executare silită şi deschiderea dosarului nr. 37/2014.

Prin încheierea pronunţată de J. B. la data de 14.04.2014 in dosar nr. 5356/180/2014 s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către BEJ „”, pentru recuperarea debitului de 30309,5 lei de  la debitorul D. C, potrivit titlului executoriu contractul card de credit nr. 3420 din 01.08.2007  încheiat de aceasta cu  BANCA.

La data de  23.04.2014,  BEJ „” a emis înştiinţarea de declanşare a urmăririi silite în baza titlului executoriu şi somaţia nr. 37/2014 prin care se pune in vedere debitorului să achite în termen de o zi suma de 34162,28 lei, înscrisurile fiind comunicare debitorului la data de 13.05.2014, fiind emise totodată şi adrese de înfiinţare poprire.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei (chestiune ce reprezintă un motiv al contestaţiei la executare, ce nu presupune soluţionarea în mod distinct, ci analizarea pe fondul cauzei) instanţa reţine  faptul că potrivit reglementărilor codului de procedură civilă dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani. Potrivit art. 705 Cod Procedură Civilă, „dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.”.

În speţă la data de 01.08.2007 între contestator şi Banca S.A s-a încheiat contractul card de credit nr. 3420 din 01.08.2007. Potrivit art. 2. 2 Secţiunea a III a  „obiectul contractului constă în acordarea de către bancă deţinătorului a unei linii de credit în lei pe o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a contractului, menţionată la punctul 12.12. la valoarea aprobată în cadrul Secţiunii a II a …” iar potrivit art. 7.3 „deţinătorul are obligaţia rambursării integrale a sumelor utilizate din linia de credit şi a dobânzilor în ultima zi a perioadei pentru care s-a acordat linia de credit”.  Coroborând dispoziţiile contractuale sus menţionate cu dispoziţiile art. 12.12 din contract potrivit căruia „prezentul contract s-a semnat la data de 01.08.2007 şi intră în vigoare la data de 01.08.2007 semnării de către părţi ” se reţine faptul că dreptul de a cere executarea silită a debitului restant pentru B S:A. s-a născut la data de 01.08.2012. De asemenea instanţa reţine faptul că potrivit contractului de cesiune de creanţă 277/31.05.2011 la capitolul definiţii se arată că „creanţe cedate reprezintă creanţele cedentului care au fost transferate, cedate şi vândute de către cedent cesionarului, în conformitate cu prezentul contract. Creanţele cedentului reprezintă sumele de bani  sumele de bani pe care acesta este îndreptăţit să le primească în temeiul contractelor de credit cu debitorii cedaţi, clienţi ai acestuia şi a actelor adiţionale la aceste contracte. Sumele de bani de la debitorii cedaţi reprezintă obligaţii de plată scadente şi neîndeplinite de către debitorii cedaţi împreună cu toate drepturile accesorii acestora.”  Potrivit art. 5.4 din contractul 3420/2007 banca are dreptul „ să dispună blocarea accesului la contul de card şi declararea creditului exigibil, fără îndeplinirea unei formalităţi juridice, urmând a începe procedura legală de recuperare a obligaţiilor de plată dacă deţinătorul nu efectuează nicio alimentare a contului  de card pentru achitarea totalului de plată datorat Băncii pe o perioadă de patru luni consecutiv”. Instanţa apreciază că la data cesiunii de creanţă, dată la care potrivit extrasului de cont ( depus de către contestator) a fost şi alimentat contul debitorului, a avut loc şi declararea anticipată a creditului, fiind data de la care începe să curgă termenul de prescripţie. Faţă de data de 31.05.2011, introducerea cererii de executare silită la data de 03.04.2014 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.

Instanţa nu poate reţine apărarea contestatoarei că SC nu este o persoană juridică cu drept de a efectua operaţiuni bancare, de a acorda credite sau împrumuturi care necesită avizări BNR întrucât încheierea contractului de cesiune nu reprezintă o operaţiune bancară, de creditare ci doar de preluare a debitelor. De asemenea nu poate reţine că este lovit de nulitate contractul de cesiune întrucât nu are un obiect determinat sau determinabil , acesta rezultând din art. 1.2 din contractul de cesiune 277/31.05.2011.

În ceea ce priveşte lipsa notificării cesiunii de creanţă, instanţa reţine faptul că la dosarul de executare a fost depusă  notificarea din data de 06.06.2011 şi dovada comunicării acesteia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la adresa indicată în cererea de emitere şi acordare card de credit. Faptul că la data la care s-a comunicat notificarea debitorul, acesta îşi schimbase adresa de domiciliu nu poate fi opus intimatului , câtă vreme potrivit art. 11.1 din contract avea obligaţia de a notifica băncii modificarea datelor declarate în cererea de emitere. În speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei obligaţii.

Contestatorul a invocat faptul că suma solicitată nu corespunde creanţei datorate, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 662 NCPC, o executare silită poate începe doar pentru o creanţă, certă, lichidă şi exigibilă:

„1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.

(2) Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.

(3) Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.

(4) Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

(5) Creanţele cu termen şi cele condiţionale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condiţiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparţinând debitorului.”

În ceea ce priveşte suma de 15000 lei, instanţa reţine faptul că petentul nu contestă că a fost retrasă  şi prin urmare este datorată către bancă. Suma de 208,2 lei debit reprezentând debit nu poate fi reţinută câtă vreme limita de creditare este de 15000 lei şi nu s-a făcut depăşirii acestui plafon. În ceea ce privesc sumele de 13,511,73 reprezentând dobânzi şi 1589,57 lei reprezentând dobânzi, instanţa reţine faptul că intimata creditoare nu a făcut dovada modului de calcul şi a temeiului din contract în baza căreia a rezultat această sumă. Astfel deşi  instanţa a solicita lămuriri intimatei referitoare la modul de calcul al accesoriilor, aceasta nu a făcut nici un demers în acest sens. Instanţa nu poate reţine apărarea intimatei că nu a fost parte în contract şi documentele nu se află în posesia acesteia întrucât potrivit contractului de cesiune de creanţă nr. 277 din 31.05.2011 „documente justificative” reprezintă titlurile constatatoare ale  creanţelor cedate, împreună cu orice alte documente care dovedesc existenţa unei creanţe certe lichide şi exigibile.” iar potrivit art. 4.1 cedentul va preda şi cesionarul va primi documentele justificative aferente fiecărei creanţa cedate conform cu anexa 1 în termen de 120 de zile de la data semnării contractului…”. De asemenea ca efect al cesiunii e creanţă cesionarul devine creditor în locul cedentului, preluându-i toate drepturile. În ceea ce priveşte faptul că debitorul ar putea cere o expertiză pentru stabilirea modului de calcul al dobânzilor şi penalităţilor, instanţa reţine faptul că intimata nu a indicat sumele asupra cărora s-a calculat dobânda,  dobânda care a fost aplicată eventualele modificări ale acesteia, modul de stabilire a costului resurselor de creditare, comisioanele pentru întârziere la plata, dispoziţiile contractuale etc. care ar permite o verificare certitudinii sumei solicitate cu titlu de dobândă şi penalităţi. Prezentarea modului de calcul al dobânzilor şi penalităţilor, constituie o obligaţie a băncii, preluată de către cesionar, pentru asigurarea unui echilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în sensul prevăzut de dispoziţiile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 şi a Legii 193/2000. prin urmare instanţa reţine faptul că sumele de 13,511,73 reprezentând dobânzi şi 1589,57 lei reprezentând dobânzi nu au un caracter cert.

In temeiul art. 716 alineat 2 Cod Procedură Civilă urmează a fi obligată contestatoarea să achite executorului judecătoresc contravaloarea serviciului de multiplicare a dosarului de executare.

În temeiul art.  453 (2) CPC va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 551,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată respectiv jumătate din taxa de timbru şi cheltuielile aferenta pentru copierea dosarului de executare.

Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa urmează a dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia la executare privind pe contestator D. C în contradictoriu cu intimat SC

Anulează în parte actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 37/2014 al BEJ cu privire la suma de 15309,5 lei (reprezentând 208,2 lei debit principal, 13511,73 lei dobânzi şi 1589,57 lei reprezentând penalităţi).

Menţine actele de executare pentru suma de 15000 lei debit şi a dobânzii legale calculate de la data de 31.05.2011.

Obligă contestatorul să plătească BEJ suma de 112,84 lei c/valoare servicii copiere.

Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 551,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la J. B.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Ianuarie 2015

Domenii speta

Spete similare