Partaj judiciar ieşire din indiviziune.

III. ÎN DREPT

A. Reglementări incidente

În ce priveşte procedura aplicabilă prezentei cereri, instanţa reţine aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Cauza de faţă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 09.12.2013 prin urmare procedura se va desfăşura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

Instanţa reţine că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).

Potrivit art. 66 din Legea nr. 71/2011 : ”de asemenea, dispozițiile art. 669 – 686 C.civ. se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Codului civil”.

Ţinând cont că acțiunea de față a fost exercitată ulterior intrării în vigoare a Codului civil 2009, instanţa reţine că aplicabil în cauza de faţă va fi Codul civil 2009, art. 669 și urm. referitoare la partaj.

B. Soluţia instanţei

1. Soluția cu privire la capătul principal de cerere referitor la partajului imobilului situat în București, Str. - nr. 36, sector 1.

Conform art. 669 C.civ., ”Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând (…)”. Totodată incident este și art. 676 care atestă că ”Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul din următoarele moduri : a. atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora”.

Instanța reține, din situația faptică expusă mai sus raportată la susținerile părților că nu este tăgăduită cota din dreptul de proprietate, atât a reclamantelor, cât și a pârâtei, - având o cotă de 2/8 din imobilul supus partajului, - având o cotă de 3/8, iar pârâta - având o cotă de 3/8.

În al doilea rând, nu este nici de tăgăduit dreptul de proprietate al reclamantelor și pârâtei asupra imobilului respectiv, conform situației faptice prezentată mai sus în mod cronologic.

Totodată, instanța va constata că obiectul acțiunii de față este doar ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul-clădire situat la adresa București, str. T- nr. 36, etaj 1, sector 1, terenul pe care este construit respectivul imobil, în suprafață de 114,86 mp, urmând a rămâne în indiviziune.

Mai mult, deși acțiunea inițială formulată de reclamante prevedea solicitarea atribuirii în natură doar etajului 1 imobilului descris, urmând ca etajul 2 să fie atribuit pârâtei, aceasta opunându-se arătând că nu îl dorește, urmând dezbaterile în fața instanței, reclamantele și-au modificat acțiunea solicitând atribuirea în totalitate atât a imobilului situat la etajul 1, cât și cel situat la etajul 2 (f. 272), pârâta neopunându-se atribuirii în natură a ambelor etaje către reclamante.

-

Pe cale de consecință, observând înțelegerea celor două părți față de acest aspect, instanța urmează a admite acțiunea principală și a atribui în deplină proprietate şi liniştită posesie locuinţa cu o suprafaţa utilă de 96,18 mp aflată la etajul 1 al Corpului A, împreună cu locuinţa aflată la etajul 2 al Corpului A cu o suprafaţă utilă de 42,15 mp, subsolul Corpului A, cu o suprafaţa utilă de 14,48 mp precum şi cota de 63,7% din părţile comune aferente corpului A către reclamant-pârâtele -, Corpul A având cu o suprafaţa construită la sol de 120,91 mp, cu o suprafaţă utilă desfăşurată de 238,18 mp, compus din parter, etaj 1, etaj 2 şi subsol, construit pe terenul Lot 1, constatând, totodată că 36,3% din părţile comune aferente corpului A se află în proprietatea domnilor -, urmând a menține starea ce indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 114,86 mp.

Astfel, în continuare, judecata va purta asupra sumelor care trebuie plătite de reclamante că titlu de sultă către pârâtă.

Prin raportul  de expertiză tehnică depus la dosarul cauzei (f. 187) domnul expert Vereanu Valeriu, procedând la evaluarea apartamentelor de la etajul 1, respectiv etajul II a conchis că valoarea amândurora este de 260.200 lei (f. 196).

În ciuda obiecțiunilor la raportul de expertiză efectuat în cauză, analizând metodele întreprinse de către expert, instanța reține că respectivul calcul este unul temeinic.

Instanţa învederează părţilor că orice expertiză evaluatorie imobiliară va avea un puternic caracter subiectiv, căci expertul este chemat să statueze asupra valorii unui imobil, fără a putea, desigur, să aprecieze asupra modului în care părţile care ar fi încheiat un contract ar fi putut negocia respectivele sume.

Astfel instanţa conchide asupra acestui aspect că expertul beneficiază de o marjă superioară de apreciere, rolul instanţei fiind de a constata, în raport de circumstanţele faptei, dacă respectiva suma este rezonabilă şi echitabilă.

Mai mult, prin răspunsul la obiecțiuni depus la dosarul cauzei de către expert, instanța apreciază că acesta a răspuns neclarităților părților.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că valoarea respectivelor apartamente cumulată este de 260.200 lei, instanța neputând să-și fundamenteze concluziile în raportul de expertiză tehnică judiciară depus în dosarul nr. -, evidențiat și mai sus, căci acesta, chiar dacă este realizat în cadrul unui proces civil, are caracter de expertiză extrajudiciară față de dosarul de față, având valoarea unui simplu înscris.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 669, art. 676 C.civ și art. 993 C.p.c. și constatând că pârâta - deține cota de 3/8 din dreptul de proprietate asupra ambelor apartamente, va obliga reclamantele la plata către aceasta a sumei de 97.575 lei cu titlu de sultă.

2. Soluția cu privire la cererea reconvențională

Pârât-reclamanta a solicitat obligarea reclamantelor-pârâte la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru perioada 01.09.2012 - 01.11.2013, susținând că imobilul a fost folosit în exclusivitate de către reclamante. Mai mult decât atât, s-a arătat apartamentul situat la etajul 2 al imobilului este închiriat, iar chiria este încasata integral de către reclamant-pârâte.

Analizând temeinicia acestor susțineri, instanța constată că reclamantele-pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată (f. 14), însă apreciază că aceste apărări sunt formale, neexprimând o intenție reală de a contesta respectivele sume, căci reclamant-pârâtele nu și-au exprimat opoziția față de teza pârât-reclamantei care afirmă că în perioada respectivă anumite persoane au locuit în apartamentul de etajul II al respectivului imobil în calitate chiriaș, lucru confirmat chiar de declarațiile reclamant-pârâtelor prin cererea precizatoare arătând că ”etajul II a fost închiriat” (f. 99).

Instanța apreciază, astfel, că reclamant-pârâtele au beneficiat de fructele imobilelor prin închirierea imobilului de la etajul II, percepând o chirie în schimbul folosinței oferite.

În acest sens, instanța reține că pârât-reclamantei îi revine, în calitate de coproprietar cu cota de 3/8 al imobilului respectiv, cota de 3/8 din fructele produse de respectivul imobil - chiria, conform art. 637 C.civ. 

La interpelarea instanței, expertul a calculat contravaloarea lipsei de folosință pentru cota de 3/8 din imobil în intervalul 01.09.2012 – 01.11.2013 ca fiind estimată la 4.200 lei (f. 199).

În virtutea acestui aspect dar și a principiului disponibilității consacrat de art. 9 C.p.c., pârât-reclamanta arătând că valoarea cererii reconvenționale este de 1.500 lei (f. 150), instanța va admite cererea reconvențională și va obliga reclamant-pârâtele la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloare lipsă folosinţă perioada 01.09.2012 – 01.11.2013.

Domenii speta

Spete similare