Rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare.

III. ÎN DREPT

A. Reglementări incidente

În ce priveşte procedura aplicabilă prezentei cereri, instanţa reţine aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Cauza de faţă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 27.11.2014 prin urmare procedura se va desfăşura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

Instanţa reţine că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).

Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

Ţinând cont că respectivul Contract a fost încheiat în sens de negotium reprezentând temeiul pretenţiilor solicitate după intrarea în vigoare a Codului civil 2009, instanţa reţine că aplicabil în cauza de faţă va fi Codul civil 2009.

B. Soluţia instanţei

B.1. Soluția instanței cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a SC - SRL

-

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Sub acest aspect, se reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, instanţa fiind ţinută de cadrul procesual trasat prin conţinutul cererii, astfel încât reclamantul este dator să justifice şi calitatea procesuală a persoanei chemată în judecată.

În soluționarea acestei excepții instanța nu poate și nu trebuie să se pronunțe asupra fondului pricinii, ci trebuie să analizeze sumar identitatea din persoana chemată în judecată și care care este subiect pasiv al raportului juridic obligațional.

În primul rând, instanța reține că reclamantul a ales să cheme în judecată atât SC - SRL cât și S. C. -.

În al doilea rând, instanța analizând situația faptică expusă de părți reține că reclamanta inițial a avut relații doar cu S. C. - însă la interpelarea acesteia din urmă, la data de 20.11.2012 aceasta trimițând societății reclamante elementele de identificare ale SC - SRL în vederea emiterii comenzii sale ferme. Reclamanta trimite Comanda nr. C1297.1/470 către pârâta SC - SRL, iar aceasta din urmă emite factura proformă nr. 46, pârâta S. C. - emițând Declarația de conformitate și garanție nr. 031.

În virtutea acestor relații contractuale și lipsa unui contract încheiat în sens de instrumentatum instanța ia act că relațiile contractuale au o natură tripartită, însă partea care s-a angajat contractual față de reclamantă a fost SC - SRL în favoarea căreia a fost emisă comanda respectivă, în favoarea căreia a fost emisă factura și în favoarea căreia chiar pârâta S. C. - a îndrumat-o, S. C. -acționând ca simplu producător, iar nu vânzător, rol pe care l-a jucat SC - SRL.

Instanța nu poate reține natura de simplu ”intermediar” al SC - cât timp comanda a fost lansată către aceasta din urmă, factura a fost emisă în favoarea aceleași societăți comerciale.

Astfel, constatând natura tripartită a acestui contract instanța, în virtutea principiului disponibilității procesului civil dar și raportat la neprejudecarea fondului în soluționarea unei excepții procesuale de fond instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC - SRL.

B.2. Soluția instanței cu privire la fondul pricinii

Odată tranșată natura contractului de față instanța reține că, în esență, acțiunea de față având ca obiect rezoluțiunea contractului și restituirea prestațiilor aferente are la bază critici ce țin de executarea necorespunzătoare a contractului de către pârâți, aceștia având obligația de a livra produsul așa cum a fost comandat și apt să exercite funcția sa specifică.

Pentru intervenția rezoluțiunii contractului, un remediu foarte dur care constă în încetarea existenței sale cu caracter retroactiv, prima conditie constă în existența unui viciu. Legea nu precizează direct ce se înțelege prin noțiune de viciu, dar indică consecințele care atrag activarea garanției, anume că lucrul vândut să nu fie bun de întrebuințat, după destinarea sa, adică să fie total impropriu utilizării căreia îi este destinat. Este vorba, așadar, de apariția unor deficiențe sau lipsuri ale lucrului vândut, căci numai acestea pot face lucrul impropriu utilizării sale conform destinației sale ori să îi diminueze valoarea.

Lucrul trebuie sa fie impropriu utilizării conform destinației sale sau utilitatea sa diminuată din motive care țin de el, iar nu de elemente exterioare.

Din dispozitiile art. 1.707 din C.civ., rezultă că vânzătorul răspunde către cumpărător de liniștita posesiune a lucrului și de viciile aceluiași lucru. Viciile despre care este vorba constau în deficiențe care fac lucrul impropriu utilizării lui conform destinației sale sau așteptărilor cumpărătorului. Garanția pentru vicii asigură cumpărătorului repararea prejudiciilor decurgând din deficiențele legate de utilitatea practică a lucrului vândut, adică cele din cauza carora „care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic”.

Garanția pentru vicii ascunse este inclusă de drept în contract, fără a fi necesar ca părțile să o stipuleze în  mod expres, fiind așadar legală. Fundamentul garanției nu este o lipsă subiectivă a vânzătorului (culpa), ci  un fapt obiectiv dedus din caracterul sinalagmatic al vânzării, care face ca prețul plătit de cumparator să rămână fără cauză, atunci când apare o deficiență care face lucrul impropriu utilizării sale normale. Fiind obiectivă, garanția se impune vânzătorului indiferent dacă a cunoscut sau nu anterior vânzării existența viciilor, doar întinderea răspunderii fiind mai extinsă în cazul vânzătorului de rea-credință. Așadar, asupra vânzătorului apasă o obligație de rezultat - să furnizeze un lucru în bună stare de funcționare, apt să fie folosit conform destinației sale, pentru punerea în funcțiune a mecanismelor garanției cumpărătorului nefiind obligat să facă proba culpei vânzătorului, ci doar a existenței viciului la data vânzării.

Totodată, viciul trebuie să fie ascuns. Conform prevederilor art. 1.707 din C.civ.,  deficiențele lucrului vândut trebuie, pe de o parte, să nu fie vizibile, iar pe de alta parte, să nu fie cunoscute de cumpărător. Astfel, viciul trebuie să fie ascuns la data încheierii contractului și să rămână astfel și la data recepției.

Viciul trebuie să prezinte o anumită gravitate, condiție ce rezultă tot din art. 1.707 C.civ.

În virtutea acestor aspecte teoretice instanța apreciază că între părți există esențialmente dispute în ceea ce privește :

1.Duritatea materialul din care a fost produs reperul și procedeul de călire utilizat.

2.Posibilitatea realizării reperului din 2 bucăți, iar nu în sistem monolitic.

Privitor la prima chestiune instanța reține că reclamanta a înaintat către pârâte un desen tehnic

care a stat la baza realizării reperului de către producător, pârâta S. C. -

Din discuțiile purtate între părțile contractului la data de 18.04.2013 reclamanta a recunoscut că a solicitat pârâtei S. C. -, interpelată de faptul că nu se poate obține duritatea cerută de proiectant în desenul tehnic, ”să obțină o duritate cât mai ridicată după îmbunătățire, chiar la limita prelucrabilității” (f. 96).

Totodată, instanța reține din declarațiile pârâtului -, directorul general al societăților pârâte acesta a luat legătura cu domnul V-I, angajat al societății reclamantei prin care i s-a comunicat că nu poate realiza condițiile impuse întrucât nu se poate face un tratament termic pe acest produs, ”tratamentul termic pentru a se ajunge la o duritate de 62 HRC se poate face numai pentru șuruburile cu bile”. La acest tip de șuruburi materialul poate suferi un tratament de îmbunătățire care poate ridica duritatea până la 30-32HRC.

În ciuda acestor declarații expertul, analizând reperul respectiv a constatat că pe flancul filetului s-au măsurat doar 22-23 HRC (f. 232).

Pe cale de consecință instanța reține că valoarea durității materialului din care era produs reperul respectiv este cu 30% mai mică decât specificațiile la care se convenise de către părți. Astfel chiar dacă părțile au derogat de la recomandările proiectantului modelului respectiv, reclamanta a solicitat o duritate cât mai ridicată, reținând că pârâta nu deține mijloacele tehnologice necesare să obțină o valoare de duritate de 62 HRC, însă s-a convenit asupra unei durități de 30-32 HRC, nerespectată de pârâtă în procesul de fabricație.

Instanța procedând la analiza celei de-a doua critică a procesului de fabricație exercitată de reclamantă, reține că problema ce trebuie să fie tranșată este dacă reperul putea fi produs din două bucăți și, ulterior, dacă reclamanta a acceptat și această derogare de la recomandările proiectantului.

Reclamanta, în interogatoriul administrat de pârâta S. C. - a negat faptul că ar fi acceptat ca respectivul reper să fie produs din mai multe bucăți.

Însă, în comunicarea avut ulterior livrării între reclamantă și pârâta prima afirmă că a fost că a fost surprins că se executa așa, dar fiind în mare întârziere a acceptat această metodă (f. 96).

-

Analizând aceste declarații, interogatoriile părților și declarațiile matorilor raportate la constatările expertului desemnat în cauză, instanța reține că situația faptică a fost următoarea : reclamanta a înaintat părâtei deseul tehnic al reperului respectiv. Pârâta a procedat, în contra celor ce se impuneau prin desenul tehnic, să producă respectivul șurub din nouă bucăți. La momentul livrării respectivului reper către reclamant acesta l-a acceptat fiind în mare întârziere, considerând că poate întocmi specificațiile tehnice.

Viciile eventuale ale unui bun nu pot fi privite în mod izolat, căci două cauze care privite individual nu ar putea prejudicia în niciun mod o anumită persoană, produse concomitent pot avea un rezultat nedorit și prejudiciant.

Astfel, din analiza expertizei tehnice de specialitate care a stabilit că producătorul respectivului reper nu a respectat specificațiile tehnice, instanța reține că producătorul piesei, pârâta S. C. -S nu a produs șurubul dintr-o singură bucată așa cum se impunea și nu a urmat duritatea materialului prescrisă de producător, în cauza de față viciul de fabricație constând în lipsa caracterului monolitic al turnării reperului raportat la duritatea mai redusă nu doar decât a specificațiilor tehnice ale proiectantului, dar și a celor convenite a creat un viciu global al șurubului T 112-2165-01, viciu care a atras defectarea ansamblului tehnologic atunci când a fost pus în funcție.

Reclamanta, într-adevăr, a acceptat unele deviații de la modelul impus de proiectant, însă instanța apreciază că în niciun moment reclamanta nu a acceptat că pârâta poate transforma șurubul respectiv într-un reper inutilizabil sau chiar care să producă eventuale prejudicii beneficiarului final al produsului.

Totodată, instanța reține că obiecțiunile pârâtei la raportul de expertiză nu sunt unele întemeiate. Chiar dacă expertul uneori și-a depășit competența stabilind culpa în sarcina uneia din părți, acesta totodată a răspuns în mod întemeiat întrebărilor adresate de către instanța de judecată atestând că : duritatea este una scăzută și că șurubul respectiv nu putea și nu trebuia să fie produs din două bucăți.

Potrivit art. 1.707 alin. 1 C.civ. ”vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic.”

Totodată, conform art. 1.710 alin. C.civ. ”în temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine, după caz:  a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii;  c) reducerea corespunzătoare a preţului; d) rezoluţiunea vânzării.” 

În lumina acestor considerente, instanţa apreciază că, în speţă, sunt întrunite în sarcina pârâtului,  elementele constitutive ale răspunderii civile contractuale,  în sensul art. 1.707 din  C.civ.

Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanţia pe care vânzătorul  o datorează cumpărătorului. Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existenţă culpei, fondată pe necesitatea garantării „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncţionalităţi.

În acest sens, din concluziile rapoartelor de expertiza de specialitate întocmite în cauză de  expert, rezultă că bunul achizitionat de reclamant a fost afectat de un viciu ascuns,  confirmându-se existenţa unui raport de cauzalitate între viciul ascuns si prejudiciile produse in patrimoniul cumparatorului.

Instanţa a acordat valoare probatorie acestei lucrări, apreciind că sunt  riguros fundamentate prin raportare la modul de reconstituire a dinamicii incidentului,  fiind apte să demonstreze faptul că șurubul achiziționat a prezentat un viciu asuns, care îl facea impropriu utilizarii sale normale.

Înlăturarea viciilor șurubului T 112-2165-01 nu poate fi realizată, viciile sale lovind însăși substanța materialului din care este produs. De asemenea, reclamanta deja a apelat la serviciile unei alte societăți pentru a-i furniza un reper confom specificațiilor, astfel înlocuirea nu va mai putea repara prejudiciului produs. Instanța astfel reține că respectivul contract între reclamantă și pârâta SC - SRL nu mai poate fi salvat, instanța trebuind a pronunța rezoluțiunea.

-

Pe cale de consecință instanța urmează să constate rezoluţiunea vânzării dintre reclamantă şi pârâta -, urmând a obliga pârâta SC AAB ASSEMBLING COMPANY SRL să plătească reclamantei suma de 21.000 Euro, reprezentând preţul vânzării conform comenzii nr. -.

Totodată instanța reține că atunci când se pronunță rezoluțiunea unui contract, partea din a cărei culpă a intervenit rezoluțiunea trebuie să restituire nu doar prestațiile ce le-a primit în urma executării contractului, dar și să repare orice prejudiciu produs din culpa sa celeilalte părți  contractuale.

În cauza de față instanța constată că reclamanta a trebuit să plătească propriului beneficiar unele prejudicii cauzate ca urmare a livrării produsului neconform și a prejudiciilor ce a trebuit să le acopere ca urmare a blocării activității cocontractantului său.

Astfel, instanța va obliga pârâta SC AAB ASSEMBLING COMPANY SRL la plata către reclamantă a sumei de 10.480,48 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 1985 ART13/27.06.2013 emisă de SC -

Domenii speta

Spete similare