Acţiune în constatare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 3028/2012

Şedinţa publică de la 21 Noiembrie 2012

Obiectul cauzei:acţiune în constatare

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă ;

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la data de 30.01.2009, sub nr. de dosar 143/214/2009, reclamantul I.F. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii S. I M.M. , S. N. M.C. , S.D.L. şi G.A. , pronunţarea unei hotărări prin care să se constate că este proprietarul imobilului situat în … , compus din 5000 mp teren intravilan, învecinat la N cu M.V. , la E cu SC M. SRL şi G.I. , la S cu drumul judeţean, iar la V cu A.M. , construcţiile – casa şi anexele gospodăreşti, amenajările şi plantaţiile situate pe acest teren.

În motivarea  cererii sale, reclamantul a arătat, că terenul şi construcţiile  asupra cărora pretinde dreptul de proprietate au aparţinut bunicilor săi materni, respectiv defuncţilor S.E. , decedată la data de …  şi S. I C. , decedat la data de … , pârâta G.A.  fiind fiica acestora  ,iar ceilalţi pârâţi  nepoţii acestora.

Din contractul de închiriere înregistrat la fosta CLF Costeşti sub nr. 2462/01.12.1973 ,reiese că  bunicul său deţinea la acea dată suprafaţa de 4314 mp (în realitate 5000 mp) şi construcţiile de pe acest teren.

La decesul acestuia, reclamantul a intrat în stăpânirea acestor bunuri, pe care a exercitat-o public, continuu şi neîntrerupt, fiind în stăpânirea bunurilor şi în prezent. Încă din acea perioadă, domiciliază în acest imobil împreună cu ceilalţi membrii ai familiei sale.

În toată această perioadă de stăpânire, a efectuat numeroase lucrări ce au conservat şi au sporit valoarea imobilului în cauză, respectiv montarea de porţi noi în anul 1978 şi în 1993; amenajarea unui puţ de drenare a beciului; repararea acoperişului în urmă cu 25 de ani şi în anul 2007; repararea faţadei casei şi refertilizarea terenului, în anul 1980; înainte de 1989, a realizat aducţiune stradală şi reţea proprie de alimentare cu apă potabilă, precum şi îmbunătăţiri la pereţii exteriori ai casei, inclusiv parchetarea a două camere; după anul 1989, a construit gard din ciment către stradă şi garduri din plasă de sârmă către vecini şi a realizat alte noi lucrări de amenajare.

Interesul promovării acţiunii este justificat de cererea pârâtei G.A.  de a se partaja acest imobil, ce face obiectul dosarului nr. 1734/214/2006.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă

Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză la propunerea reclamantului şi a pârâtei G.A.  probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martorii …, respectiv … propusă de această pârâtă.

La solicitarea acesteia s-a dispus ataşarea dosarului nr 712/214/2008.

Din oficiu, instanţa a procedat la audierea martorei ... .

Pe baza acestor mijloace de probă, instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr 363/29.03.2010 prin care a admis cererea reclamantului.

Această sentinţă a fost casată prin decizia nr 591/24.02.2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, Secţia Civilă, prin care s-a dispus şi trimiterea cauzei spre rejudecare,  aceleiaşi instanţe de fond.

În vederea rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la data de 09.05.2011 sub acelaşi număr de dosar.

Instanţa ,în raport de considerentele deciziei de casare, a încuviinţat în cauză efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, fiind desemnat expert topograf D.I. care a depus raportul de expertiză la data de 27.01.2012(filele73-86).

De asemenea, a dispus reaudierea martorilor ... şi ... şi a solicitat relaţii Primăriei Oraşului Costeşti.

Primăria Oraşului Costeşti a depus răspuns la solicitările instanţei prin adresa nr 13220/15.09.2011 depusă la fila 43.

Prin încheierea pronunţată la data de 16.06.2011, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat ca neîntemeiată.

Raportul de expertiză a fost pus în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 27.02.2012 când a fost prezent numai reclamantul şi a precizat că nu are de formulat obiecţiuni.

Prin  sentinţa civilă nr. 248 din data de 05.03.2012 pronunţată de Judecatoria Costesti s-a admis  acţiunea reclamantului I.F., formulată împotriva pârâţilor S.  I. M.M. ,  S.  N. M.C. , S.  D.L. , şi  G.A. ;  s-a constatat  că reclamantul este proprietarul prin uzucapiune al imobilului compus din teren intravilan în suprafaţă de 5000 mp, situat în …  cu vecinii: N-M.V. ; S-Str. Biserica Nouă; E-A.M. , V-SC M. G. SRL ( fostă G.I. ), identificat cu culoare roşie pe planşa nr.1, anexă la raportul de expertiză întocmit de expert D.I. ( fila 78), construcţii: casă bătrânească, magazie/coteţ, garaj şi o plantaţie de pruni fructiferi înfiinţată pe suprafaţa de 2878 mp, delimitată de punctele  A-6-7-8-9-10-11-12-D-C-B-A, materializată pe planşa nr. 2 la acelaşi raport de expertiză prin culoare verde.

 Au fost obligaţi  pârâţii G.A.  şi S. I M.M.  să plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2219,3 lei.

 Au fost obligaţi aceiaşi pârâţi la plata către stat a sumei de 500 lei acordată reclamantului cu titlu de ajutor public judiciar.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut de prima instanţă că reclamantul stăpâneşte încă din anul 1975 terenul şi casa situate în oraşul … , aspect relevat de răspunsurile pârâţilor la interogatoriu şi de depoziţia martorului ... (fila 45) care a asociat perioada 1974-1975 când reclamantul s-a mutat în gospodărie cu naşterea fiicei sale şi închiderea sursei de apă din beci de către reclamant..

Din cuprinsul notei de relaţii întocmită de Primăria Oraş Costeşti ( fila 43) rezultă că suprafaţa de 5000 mp, respectiv 4314 mp menţionată în contractul de închiriere nr 2462/01.12.1973 nu s-a aflat în perimetrul CAP.

A mai arătat această instituţie că acest teren se afla împrejmuit cu gard, fiind folosit numai de către reclamant.

Ambii martori reaudiaţi în cel de-al doilea ciclu procesual, respectiv ... şi ... au declarat că nu au cunoştinţe ca CAP-ul  să fi stăpânit vreo suprafaţă de teren în acel punct.

Proba cu expertiză efectuată în cauză a stabilit că terenul stăpânit de reclamant nu a făcut parte niciodată din patrimoniul CAP-ului, motivat de faptul că nu s-a găsit  în arhiva Primăriei Costeşti cererea de înscriere.

Din cuprinsul contractului de închiriere nr 2462/01.12.1973 a reieşit  că numitul S.C. a închiriat către fosta ILF Argeş imobilul situat în  … şi terenul de 800 mp, teren ce face parte din curtea şi grădina aferentă clădirii în suprafaţă de 4314 mp.

Acest contract s-a încheiat pe o durată de un an, respectiv până la data de 01.12.1974.

Cercetând menţiunile din registrul agricol, expertul cauzei a stabilit că în perioada de după decesul  preotului S. I C.  1975-1980, terenul şi casa nu apar evidenţiate în registrul agricol, vol.II 1974-1980, dar în anul 1979 se efectuează  dezbaterea succesorală de pe urma defuncţilor S.E.  şi S. I C.  unde suprafaţa de 800 mp , casa şi un grajd revin moştenitorilor autorului dar nici aceştia nu apar înscrişi în registrul agricol.

Din anul 1981 , terenul şi casa sunt stăpânite de reclamantul I.F. .

Prin acelaşi raport de expertiză întocmit de expert D.I. s-a identificat terenul în litigiu situat în … , delimitat pe planşa nr 2 cu întinderea de  5000 mp.

În raport de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză , respectiv, înscrisuri, interogatoriu, depoziţii de martori, relaţii şi expertiză tehnică, instanţa constată că reclamantul a făcut dovada că stăpâneşte imobilului situat în …  în condiţiile art. 1854,1847 şi 1890 C.civ.

 Astfel ,reclamantul a dovedit că stăpâneşte bunul din anul 1974-1975,iar posesia exercitată de acesta este utilă .

Raportul de expertiză întocmit de expert D.I. a concluzionat că reclamantul stăpâneşte la adresa din strada Biserica Nouă , din oraşul Costeşti suprafaţa de 5000 mp , alcătuită din două categorii de folosinţă, respectiv 2122 mp curţi-construcţii şi 2878 mp livadă şi a identificat construcţiile cu caracter permanent existente pe teren.

Pentru toate aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 1847 corob. cu art.  1890 C.civ. a admis  acţiunea reclamantului.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală  a pârâţilor G.A.  şi S. I M.M.  care spre deosebire de ceilalţi doi pârâţi nu au recunoscut la interogatoriu pretenţiile reclamantului,, instanţa va dispune obligarea acestora la plata în solidar către reclamant a sumei de 2219,3 lei  cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1700 lei onorariu de avocat (fila 48 dosar iniţial şi fila 31 dosar recurs ) ,19,3 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar , 500 lei cotă  parte din onorariul de expert (fila 62 dosar rejudecare.

În conformitate cu disp. art. 18 din OUG nr. 51/2008 ,aceeaşi pârâţi au fost  obligaţi la  plata către stat a sumei de 500 lei acordată reclamantului prin încheierea de şedinţă din data de  13.10.2011 cu titlu de ajutor public judiciar.

Împotriva  sentinţei de fond sa declarat recurs de către pârâţii S.  I. M.M.  şi G.A.  , recurs înregistrată la data de 02.07.2012  sub nr. 143/214/2009 pe rolul Tribunalului Argeş

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea fără a avea în vedere înscrisurile depuse la dosar  , precum  cererile de reconstituire a dreptului de proprietate făcute de către toţi moştenitorii autorului comun, precum şi disp. Legii 18/1991  care întrerup termenul de prescripţie achizitivă .

Pe de altă parte terenul în suprafaţă de 5000 mp  face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate fiind emis titlul de proprietate  în temeiul Legii 18/1991  , iar pe de altă parte terenul  a fost cooperativizat trecând în patrimoniul CAP-ului chiar dacă  proprietarii nu au fă ut cerere de înscriere în CAP  , iar terenul de 5000 mp  face parte din suprafaţa de 19 ha  trecută la CAP .

Se mai susţine că a fost preluat  de CAP întreaga suprafaţă de 5000 mp  fiind atribuită în folosinţă doar suprafaţa de 800 mp  aşa cum rezultă  din certificatul de moştenitor nr. 546/1979 .

Se  mai susţine că acţiunea în anularea titlului de proprietate formulată de către reclamant s-a respins de către instanţele de judecată în dosarul nr. 712/214/2008 şi prin  urmare titlul de proprietate este perfect valabil .

Recurenţii  arată că nu este împlinit termenul de uzucapiune invocat de către reclamant , iar acesta este nepotul pârâţilor care a fost  lăsat  cu rugămintea sa şi a mamei acestuia  adresată pârâţilor să locuiască în gospodăria autorilor comuni  până la partajarea averii succesorale, deoarece nu are unde să locuiască.

Se mai invocă  referitor la regimul juridic al terenului excepţia autorităţii de lucru judecat având în vedere că regimul juridic al acestui teren s-a stabilit definitiv şi irevocabil în dosarul ce priveşte analiza egalităţii emiterii titlului de proprietate .

În recurs s-a administrat proba cu  înscrisuri.

Analizând sentinţa recurată  în raport de criticile formulate de către recurenţii pârâţi ce vor fi încadrate de către tribunal în motivul de recurs prev. de art. 304 pt. 9 C.pr.civ. , conform disp.art. 306 alin.3 C.pr.civ.  văzând şi disp.art.  304 ind. 1 C.pr.civ.  se constată că recursul este fondat  pentru următoarele considerente de fapt şi de drept.

Criticile ce privesc  greşita reţinere a regimului juridic a terenului ce face obiectul uzucapiunii în suprafaţă de 5000mp , respectiv  faptul că terenul a fost supus cooperativizării, precum şi cele ce privesc întreruperea terenului prescripţiei achizitive ca urmare a  cererilor formulate de către moştenitorii autorilor  S.E.  şi S.C.  , în vederea reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Legii 18/1991sunt nefondate.

Tribunalul consideră că în raport de probatoriul administrat în cauză  este dovedită situaţia  juridică a terenului ce face obiectul uzucapiunii, iar acesta nu face parte din categoria terenurilor cooperativizate  .

Potrivit adresei nr. 13220/15.09.2011  se comunică de către Primăria oraşului Costeşti că  suprafaţa de 5000 mp  în realitate în fapt suprafaţa de 4314 mp  menţionată în contractul de închiriere  nr. 2462/01.12.1973 nu s-a aflat în perimetrul CAP,acest teren este unul folosit de către reclamant şi nu deţin date dacă  defunctul S.C.  a fost sau nu membru CAP  .

Într-adevăr este emis titlul de proprietate  şi pentru această suprafaţă de teren  ce face obiectul cererii de uzucapiunii însă în lipsa unor evidenţe din care să rezulte cooperativizarea terenului nu înseamnă că trebuie că terenul a fost cooperativizat  iar pe de altă parte  autorităţile administrative  nu au fost în măsură nici să comunie faptul că defunctul  a fost sau nu membru CAP sau ca ar exista cerere de insriere in CAP.

Împrejurarea că  în certificatul de moştenitor nr. 546/1979  este trecută suprafaţa de teren de 800 mp  nu înseamnă că  această suprafaţă de teren ar fi fost acordată ca lot ajutător  în folosinţă şi că în realitate s-ar fi cooperativizat întreaga suprafaţă de teren de 5000 mp, dupa  cum sustin recurentii, deoarece suprafaţa de 800 mp s-a trecut în certificatul de moştenitor fiind astfel menţionată  şi în hotărârea comitetului Executiv nr. 660/1968 şi după cum aceasta se găsea notată în registrul agricol  din anul 1968 , la categoria gospodărie individual fiind menţionat asuprafaţa de 800 mp

La această concluzie tribunalul ajunge şi întrucât în anul 1973  s-a încheiat de către S. I. C.  contractul de închiriere nr. 2462/01.12.1973  cu ILF Argeş în nume propriu, cesta semnează ca proprietar ceea ce rezultă că terenul închiriat situat în localitatea … aparţinea în proprietate, iar în măsura în care terenul închiriat de 800 mp  l-ar fi avut  ca lot ajutător cum se susţine de către recurenţi  şi  era în Administrarea CAP-ului  nu mai putea face obiectul contractului de închiriere încheiat  de autorul S.C.  menţionat ca proprietar  al terenului.

Pe de altă parte , în perioada anilor  1964- 1970  S. I.C.  apare în registrele agricole la categoria de gospodărie „individual „cu suprafaţa de 800 mp”şi nu „colectivist” ceea ce creează prezumţia că acesta nu a fost membru cooperator  , având în vedere şi  faptl ca în arhiva Primăriei Costeşti nu s-a regăsit o cerere de înscriere în CAP .

De altfel,  nici unul din martorii audiaţi în cauză nu au declarat că  terenul  ce face obiectul acţiunii ar fi fost trecut la CAP sau că terenul de 800 mp  aferent locuinţei  ar fi fost primit ca lot ajutător .

 Din anul 1981  reclamantul  apare evidenţiat  în  evidenţele primăriei cu imobilul situat în str Bisericii nr. 8 , făcând-se menţiunea că acesta stăpâneşte suprafaţa de 2100 mp  , o casă şi o anexă  .

Potrivit disp.art. 1865 C. civ.  care reglementează cauzele de întrerupere ale cursului prescripţiei achizitive,  prescripţia achizitivă este întreruptă  prin sesizarea instanţei de judecată cu o cerere de chemare în judecată, ori arbitrală ,  printr-un act începător de executare, prin recunoaşterea de către posesor  a dreptului celui împotriva căruia  curge acest termen  .

Motivele invocate de către recurenţi pârâti ca întrerupând  termenul  prescripţiei achizitive incadrate juridic  în disp.art. 1865 pct. 3 C.civ.  , respectiv  cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către moştenitorii  defuncţilor S.E.  şi  S.C.  ar  întrerupe termenul de prescripţie achizitiva, nu sunt in realitate fondate,  deoarece întreruperea ar fi  operat doar în măsura în care cererea de reconstituire ar fi fost făcută de către reclamanţ şi nu de către pârâţi .

Aceasta pentru că  , este vorba despre recunoaşterea făcută de către posesor  a dreptului celui  împotriva căruia uzucapează, or,  posesor este reclamantul  , iar  pârâţii sunt cei împotriva  cărora se invocă uzucapiunea.

Referitor la  critica privitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la sentinţa  pronuntata  în dosarul nr. 712/214/2008 arătăm  că şi această critic este  nefondată deoarece  această problemă de drept Sa tranşat cu putere de lucru judecat prin prima decizie pronunţată în recurs ,respectiv decizia civilă nr. 591/24.02.2011  în sensul că acea instanţă a reţinut că nu se poate aprecia în raport de dispoziţiile sentinţei civile  nr. 1173/2008  că operează excepţia autorităţii de lucru  judecat obiectul juridic al celor două acţiuni  este diferit .

De asemenea, s-a arătat că nu se poate  considera ca  prin sentinţa nr. 1173/2008  s-ar fi stabilit irevocabil  cu autoritate de lucru judecat regimul juridic al terenului de 5000 mp, întrucât valabilitatea titlului de proprietate  emis intimaţilor  a fost analizată doar prin prisma verificării  respectării procedurii prevăzute  de disp. egii 18/1991 sub imperiul căreia s-au emis titlurile de proprietate.

Aşadar, în raport de prevederile art. 305 alin1 C.pr.civ.  hotărârea instanţei de recurs  asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie.

Tribunalul consideră în raport de probele administrate în cauză  că este întemeiată acţiunea în constatarea  dobindirii  dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani  doar asupra terenului în suprafaţă de 2122 mp  şi asupra  construcţiei şi anexelor gospodăreşti  edificate pe acest teren.

În rejudecarea cauzei  în raport de dispoziţiile  deciziei de casare s-a administrat proba cu expertiză  specialitatea topografie  şi  expertul  a stabilit că suprafaţa de teren ce face obiectul acţiunii este de 5000 mp, iar aceasta se delimitează prin două categorii de folosinţă ,respectiv 2122 mp  ce reprezintă terenul curte şi construcţii  şi suprafaţa de 2878 mp  având categoria de folosinţă  livadă.

Aşa cum tribunalul va motiva în continuare s-a dovedit de către reclamant  îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru  admiterea acţiunii  în uzucapiune doar pentru  suprafaţa de 2122 mp  ,aceasta fiind suprafaţa ocupată de casă ,anexe şi terenul aferent unei bune folosinţe a locuinţei şi anexelor gospodăreşti.

Faptele materiale care alcătuiesc  elementul material al posesiei  „corpus” se dovedesc de către  reclamant, însă reclamantul nu a dovedit că actele de stăpânire materială ale terenului livadă  au început odată cu actele de folosinţă materiale ale locuinţei şi terenului aferent acesteia  şi că stăpânirea materială a terenului livadă s-a realizat pe o perioadă de timp de 30 de ani , iar această categorie  de folosinţă a terenului ca fiind  teren aferent casei de locuit şi terenul livadă sau teren păşune  rezultă chiar din declaraţiile martorilor audiati in cauza.

Totodata numai in masura in care o persoana are ambele elemente ale posesiei animus si corpus poate fi calificata ca posesor.Ca urmare dobindirea posesiei este posibila numai daca sunt dobindite ambele elemente ale posesiei.Este posibil ca o persoana sa dobindeasca mai intii elementul material si ulterior elementul psihologic, insa din interpretare art. 1854 C.civ mai intii trebuie dovedit existenta elementului corpus pentru a dovedi existenta elementului animus.

Într-adevăr ,  dobândirea elementului material al posesiei  nu presupune în mod obligatoriu săvârşirea de fapte materiale  sau încheierea de acte juridice care alcătuiesc conţinutul acestui element, însă faţă de  probele administrate în cauză nu se poate trage concluzia că exercitarea posesiei  asupra terenului livada a inceput anterior, iar faptele materiale s-au realizat ulterior,  probele administrate nedovedind aceasta.

Oricum important este că dobândirea elementului  material  al posesiei creează posibilitatea săvârşirii de fapte materiale, iar dobândirea elementului material  de cele mai multe ori coincide cu momentul săvârşirii de fapte materiale de către posesor.

Posesia este o stare de fapt  ce constă în exercitarea asupra unui imobil  a unei puteri şi stăpâniri materiale  ce se manifestă prin acte de folosinţă  ,  de conservare pentru posesor , iar stăpânirea se exercită cu intenţia posesorului de a se comporta ca un titular al unui drept real  care dacă este exercitată în condiţiile prevăzută de lege  duce  la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Tribunalul reţine că in speta casa de locuit, anexele gospodăreşti şi terenul aferent casei de locuit  este stăpânit de către reclamant din anul 1975, chiar martorul ...  a asociat  perioada de timp în  care reclamantul s-a  mutat în gospodărie  cu naşterea fiicei sale şi închiderea sursei de apă din beci.

Terenul de  2122 mp poate  reprezenta terenul  aferent gospodăriei reclamantului deoarece pe acesta se găseşte casa de locuit şi anexele  gospodăreşti  iar ca întindere este o suprafaţă suficientă  pentru a putea fi considerat terenul  aferent casei de locuit si destinat unei  bunei exploatări  a unei gospodării aflata în mediul  rural.

 De altfel, nici unul dintre martori nu au fost in masura sa declare ca suprafaţa de teren folosită  din anul 1975  de  către reclamant  are ca întindere  5000 mp ,  respectiv martorul ...  a declarat expres că  imobilul casă al reclamantului este înspre partea de sud , iar în continuare se află o livadă de pruni şi crede că aceştia au fost plantaţi după revoluţie , iar înainte de revoluţie pe acel teren creştea iarbă  şi nu a fost lucrat până nu au  fost plantat pomi .

Martorul ... a declarat că  reclamantul are  şi o livadă în spate, iar pomii au fost plantaţi  cu aproximativ 7 de ani în urmă,  iar înainte de plantarea acestei livezi terenul era o păşune împrejmuită în partea de nord  de M. al A.  pe latura de vest era  un gard vechi făcut probabil de părintele C., gard pe care l-a înlocuit reclamatul  cu gard din plasă de sârmă .

Martorul  ... a precizat expres că,  gardul de ulucă a existat până  în perioada 1986-1987  când l-a văzut pe reclamant  când a înlocuit gardul de ulucă cu gardul de sârmă .

Prin urmare, primul fapt material ce poate fi reţinut că a fost realizat de către posesor  este din perioada 1986-1987, iar anterior acestui moment  tribunalul faţă de declaraţiile martorilor  audiaţi  atât în primul ciclu  procesual cât şi în rejudecarea cauzei  nu poate reţine că reclamantul a dobândit elementul material al posesiei  cu mult anterior, respectiv  odata cu exercitarea posesiei asupra casei de locuit, dupa cum acesta a invocat  .

Tribunalul nu poate reţine ca un început de dovadă scrisă sau ca o mărturisire deplină pentru a se justifica admiterea acţiunii  pentru întreaga suprafaţă de teren, nici  neprezentarea unora dintre  pârâţi la interogatoriu ,deoarece  în nici una dintre întrebări  nu sunt  făcute menţiuni exprese cu privire la întinderea suprafeţei de teren posedat , iar pe de altă parte,  întrebarea nr. 2 din interogatoriu se referă la gospodăria şi locuinţa familiei, prin care în mod normal se înţelege terenul pe care se găseşte locuinţa familiei şi cel aferent unei bune exploatări a acesteia, iar ternul de 5000 mp cu certitudine avea doua categorii de folosinta. Aceleasi considerente privesc si raspunsul piritilor prezenti la interogatoriu, tocmai pentru ca marturisirea nu se poate referi decit la imprejurari de fapt, si fata de modalitatea de concepere a intrebarilor nu se poate trage concluzia ca raspunsul la interogatoriu vizeaza cu certitudine intreaga suprafata de teren de 5000 mp.

In concluzie, referitor la terenul livada, nu s-a dovedit exercitarea posesiei in termenul defipt  de lege de 30 ani, pentru a se admite actiunea, iar cu privire la terenul de 2122 mp si asupra  casei de locuit si anexelor gospodaresti, s-a dovedit ca posesia este una utila, viciile posesiei se dovedescsc de partea care le invoca, actele de stapinire materiala fiind unele vizibile, puteau cu usurinta conoscute de  mostenitorii defunctului, si de altfel chiar recurentii piriti recunosc posesia exercitata , dar spun insa ca nu este o posesie utila deoarece  reclamantul a fost lasat sa locuinasca in casa pentru ca nu avea unde sa locuiasca, cu acordul mostenitorilor. Oricum nu este suficient ca persoana ca invoca viciul clandestinitatii  sa nu cunoasca posesia, este necesar ca acesta sa nu fi avut posibilitatea sa o cunoasca, ceea ce nu e cazul in speta, ori actele materiale efectuate de posesor confirma ambele elemente ale unei posesii utile, animus si corpus  pentru terenul de 2122  mp. si casa de locuit si anexe gospodaresti,  si care este apta  sa duca la dobindirea dreptului de proprietate prin uzucapiune si astfel nu are  relevanta ce suprafata de teren figureaza inscrisa in registrul agricol.

În consecinţă , având în vedere disp.art. 312 C.pr.civ.  tribunalul urmează să  admită recursul pârâţilor , să modifice sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii constatând că reclamantul este proprietar prin uzucapiune al imobilului compus din teren în suprafaţă de 2122 mp. situat în … arătat prin culoarea portocalie pe planşa nr.2 din raportul de expertiză întocmit de expert D.I. identificat între punctele 1-2-3-4-5-A-B-C-D-12-1 şi construcţiile: casa bătrânească, magazie/ coteţ,garaj,  identificate de acelaşi expert în raportul de expertiză (filele 79 dosar fond nr.143/214/2009*), va respinge în rest acţiunea, va menţine dispoziţia privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 500 lei acordată reclamantului cu titlu de ajutor public judiciar, va compensa  în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părţi în fond şi în recurs, fata de dispoz. art. 274 si art. 276 Cpr civ, actiunea reclamantului fiind admisa doar in parte, iar recursul nu s-a  gasit fondat in privinta tuturor criticilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtii  S. I. M.M. şi G.A., împotriva  sentinţei civile nr. 248 din data de 05.03.2012 pronunţată de Judecatoria Costesti în dosarul nr.143/214/2009*, intimat-reclamant fiind I.F. şi intimaţi-pârâţi S.  N. M.C.  şi S.  D.L. .

Modifică sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea.

Constată că reclamantul este proprietar prin uzucapiune al imobilului compus din teren în suprafaţă de 2122 mp. situat în …  arătat prin culoarea portocalie pe planşa nr.2 din raportul de expertiză întocmit de expert D.I. identificat între punctele 1-2-3-4-5-A-B-C-D-12-1 şi construcţiile: casa batrânească, magazie/ coteţ,garaj,  identificate de acleaşi expert în raportul de expertiză (filele 79 dosar fond nr.143/214/2009*).

Respinge în rest acţiunea.

Menţine dispoziţia privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 500 lei acordată reclamantului cu titlu de ajutor public judiciar.

Compensează în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părti în fond şi în recurs.  Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi 21 Noiembrie 2012.

OPINIE SEPARATĂ

Apreciez că în cauză se impunea respingerea recursului pentru următoarele considerente:

I. În prealabil subliniez că având în vedere că problema în divergenţă o reprezintă doar întinderea terenului, ce a făcut obiectul dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă, achiesez la argumentele expuse în opinia majoritară şi care fundamentează respingerea celorlalte critici de recurs.

II. a) În ce priveşte condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se invoca efectul achizitiv al prescripţiei, este necesar conform art.1846 c.civ. să existe o posesie utilă , exercitată în termenul de 30 de ani conform art.1890 c.civ. În ce priveşte întinderea efectelor uzucapiunii este de subliniat că atât efectul achizitiv , cât şi efectul extinctiv se produc numai în raport cu întinderea posesiei exercitate, conform adagiului tantum praescriptum quantum possessum. Acest adagiu are în vedere atât întinderea materială, cât şi întinderea juridică a posesiei. Sub primul aspect, nu se poate dobândi prin uzucapiune decât bunul sau partea din bun care formează obiectul posesiei. Sub cel de-al doilea aspect, posesorul dobândeşte numai dreptul real principal corespunzător posesiei sale, în funcţie de configuraţia elementului intenţional. În cazul uzucapiunii scurte, întinderea materială şi juridică a posesiei, cu consecinţa determinării dublului ei efect, achizitiv şi extinctiv, este precizată chiar în justul titlul. În absenţa unui asemenea instrument probator, uzucapiunea lungă presupune administrarea oricăror probe necesare pentru a face dovada întinderii materiale şi juridice a posesiei, pentru a stabili cu exactitatea întinderea efectului achizitiv şi a celui extinctiv. În plus, trebuie subliniat că posesia se dobândeşte corpore et animo prin concursul celor două elemente care o constituie. O persoană este considerată că a dobândit elementul material al posesiei unui lucru corporal din momentul în care are posibilitatea actuală materială de a acţiona asupra lui, de a se folosi ca şi cum ar fi al său. Aşadar, dobândirea elementului material al posesiei nu presupune, în mod obligatoriu, săvârşirea faptelor materiale şi încheierea actelor juridice care alcătuiesc conţinutul acestui element. Elementul material al posesiei unui bun va fi considerat ca dobândit doar în momentul în care bunul a intrat efectiv în sfera materială de stăpânire a posesorului. În consecinţă elementul material constă într-un raport de fapt între subiectul de drept şi lucru, raport în temeiul căruia subiectului de drept îi este permis să îndeplinească asupra lucrului acte de uz, de folosinţă sau de transformare. Dobândirea elementului intenţional nu depinde exclusiv de voinţa detentorului, ci aceasta trebuie apreciată în funcţie de posibilitatea detentorului de a exercita o posesie pentru sine, în nume propriu. Aşadar elementul intenţional este considerat a fi dobândit în momentul în care, persoana, care are elementul material îşi manifestă intenţia de a păstra lucrul pentru sine. Această intenţie se deduce de cele mai multe ori din însăşi actele materiale săvârşite de detentor. Nu este necesar ca această intenţie să se obiectiveze în toate actele materiale ale detentorului, întrucât odată dobândit elementul intenţional acesta se menţine până la pierderea lui. Datorită faptului că nu întotdeauna actele materiale săvârşite de către detentor pot reprezenta o obiectivare a elementului material, prin art. 1854 C. civ. s-a instituit prezumţia iuris tantum că până când nu se dovedeşte existenţa raportului juridic, care obligă pe detentor să posede pentru altul, el trebuie considerat că posedă pentru sine.

În speţă, apreciez că în mod corect a reţinut instanţa de fond că s-a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive pentru întreaga suprafaţă de  teren de 5000 mp şi pentru construcţiile existente pe acest teren.  Astfel defunctul S. I.C., proprietarul anterior al terenului ce formează obiectul prezentei cauze, a decedat la data de 6.05.1975, iar reclamantul I.F. , este descendentul de gradul II al defunctului S. I.C. . Prin răspunsurile la întrebarea nr.1 din interogatoriu administrate pârâţilor S.D.L. (f.58-dosar fond iniţial) şi  S. M.C. (f.61-dosar fond iniţial) s-a făcut dovada de intimatul-reclamant a faptului că s-a comportat ca un proprietar, exercitând posesia asupra imobilului teren şi construcţii situat în … , începând din anii 1975, când a intervenit decesul defunctului  S. C. . De remarcat este faptul că prin modul de formulare a interogatoriului rezultă că s-a avut în vedere întregul imobil situat la adresa menţionată, fără a se face distincţie în funcţie de categoria de folosinţă a terenului. Totodată precizez că prin folosirea sintagmei «gospodărie» la întrebarea nr.2 din acelaşi interogatoriu, s-a avut în vedere întregul imobil menţionat la pct.1. O asemenea aprecierea este justificată de faptul că potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române , prin termenul «gospodărie» se înţelege „totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor”, astfel că nu poate fi primită susţinerea că nu a privit şi suprafaţa de teren având categoria livadă. Totodată răspunsurile la interogatoriu se coroborează şi cu declaraţia martorului ... (f.68-dosar fond iniţial) care a precizat că din anul 1975 posesia asupra imobilului în litigiu a fost exercitată de către intimatul-reclamant, iar celelalte părţi nu au mai exercitat acte materiale de folosinţă asupra acestui imobil. Împrejurarea că martorul ... (f.69-dosar fond iniţial) a precizat că reclamantul nu s-a mutat decât după efectuarea de îmbunătăţiri, nu este de natură a înlătura concluzia că posesia s-a dobândit începând cu anul 1975, întrucât relevanţă presupune posibilitatea de a exercita acte materiale de folosinţă, iar nu exercitarea efectivă a unor asemenea acte materiale. De astfel chiar şi acest martor a precizat că în anul 1976 intimatul-reclamant s-a mutat în gospodărie. De asemenea martora ...  (f.116-dosar fond iniţial) a arătat că de când s-a mutat în anul 1975, reclamantul a refăcut toată gospodăria. Totodată martorul ... (f.45-dosar fond ulterior) a relevat efectuarea de acte materiale de folosinţă în ce priveşte terenul categoria livezi constând în edificarea unui gard pe latura de vest.În ce priveşte susţinerea martorului ... (f.44-dosar fond ulterior), conform căruia terenul livadă nu a fost lucrat înainte de anul 1989, apreciez că nu prezintă relevanţă juridică, întrucât astfel cum am arătat deja, important este de stabilit dacă reclamantul avea posibilitatea de a exercita acte materiale asupra întregului imobil. Or, astfel cum s-a arătat din celelalte probe administrate a rezultat că reclamantul s-a comportat ca un proprietar, începând cu anul 1975 cu privire la întreg imobilul, ce face obiectul litigiului. În plus, este de subliniat că declaraţiile martorilor trebuie a fi confruntate, atât între ele cât şi cu restul materialului probator de la dosar, urmând ca toate probele să fie analizate de către instanţă potrivit convingeri pe care o pot produce în aflarea adevărului. În acest demers, instanţa este datoare să verifice fiecare probă în conţinutul său, ţinând seama şi de izvorul din care provine, ajungându-se, prin confruntarea tuturor probelor, fie la înlăturarea îndoielilor, fie la menţinerea acestora şi, pe cale de consecinţă, proba administrată să nu poată sta la baza aflării adevărului obiectiv în cauză. Prin urmare, în procesul de formare a convingerii, instanţa poate să pună la îndoială relatările unui martor, anume dacă acestea sunt sincere sau nu, deci dacă sunt conforme sau nu cu realitatea. Or, în condiţiile în care declaraţia martorului Pătraşcu Ion, care a susţinut că au fost exercitate acte de folosinţă asupra livezii de către o persoană numită Ionescu, nu se coroborează cu celelalte probe administrate apreciez că nu poate fi luată în considerare.

În concluzie, în raport de probatoriul administrat, apreciez că s-a făcut dovada conform art.1169 c.civ. a faptului că reclamantul a dobândit posesia începând cu anul 1975 asupra  întregului imobil ce a format obiectul prezentului litigiu.

b) Apreciez că nu poate fi reţinută critica recurenţilor G.A. şi S. M. conform căreia posesia exercitată nu ar fi fost publică, ca urmare a neînscrierii a întregii suprafeţe de teren în registrul agricol. Astfel potrivit art. 1852 C. civ. posesia ,,este clandestină, când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său, astfel încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască”. Cu alte cuvinte o posesie este publică când s-a exercitat astfel încât să fi putut fi cunoscută aceluia căruia i se opune. Rezultă deci că, chiar dacă posesia s-ar exercita în nişte condiţii care nu o fac cunoscută publicului, ea nu va fi clandestină dacă persoana în contra căreia se exercită este în măsură de a lua cunoştinţă despre această posesie. De asemenea, nu este suficient ca persoana care invocă viciul clandestinătăţii să nu cunoască posesia, este necesar ca aceasta să nu fi avut posibilitatea să o cunoască. Astfel spus lipsa de diligenţă, neglijenţa celui care are interes să invoce acest viciu nu sunt de natură să conducă la vicierea posesiei.

În speţă, prin recurenţii-pârâţi aveau posibilitatea de a cunoaşte posesia exercitată de reclamant în condiţiile în care erau descendenţi ai defunctului S. C. , iar conform declaraţiilor martorilor mai sus menţionate , s-au exercitat acte materiale de folosinţă care puteau fi constate de către recurenţi-pârâţi dacă s-ar fi prezentat la imobilul în litigiu.

Domenii speta

Spete similare