Fond funciar obligatia de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2861/2013

Şedinţa publică de la 05 Decembrie 2013

Obiectul cauzei:fond funciar OBLIGATIA DE A FACE

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă,

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată  la data de 17.09.2012, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală de fond funciar Piteşti şi Primăria Municipiului Piteşti - prin primar, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor la întocmirea documentaţiei în vederea acordării de despăgubiri pentru suprafaţa de 500 mp teren din Piteşti, str.Craiovei,  aşa cum s-a stabilit prin HCJ nr.62/2006, înaintarea dosarului şi a documentaţiei la ANRP în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor.

In motivare reclamanta a arătat  că este moştenitoarea legală a defunctei R.I. , în calitate de fiică şi că mama sa a deţinut în proprietate un imobil compus din suprafaţa de 500 mp teren şi construcţii situat în Piteşti, str. Craiovei, fostă nr. 112 , jud. Argeş, pentru care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri prin HCJ nr. 62/2006.Terenul a aparţinut autoarei R.I.  , potrivit actului dotal autentificat sub nr. 2716/1937, fiind expropriat în baza Decretului nr. 120/1978, fără acordarea de despăgubiri.

La apariţia Legii 247/2005 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, sub nr. 336/39367/16.09.2005, iar comisia judeţeană a stabilit că este îndreptăţită să primească despăgubiri, deoarece terenul – vechiul amplasament este afectat în totalitate de carosabilul din str.Craiovei, trotuar, zid de sprijin, şi zonă de protecţie. 

Împotriva HCJ nr. 62/2006 a formulat plângere funciară la Judecătoria Piteşti, ce a făcut obiectul dosarului nr.10676/280/2006, solicitând restituirea în natură a terenului pe vechiul amplasament, cauza fiind suspendată în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. , iar ulterior perimată,  fiind respins recursul prin decizia civilă nr. 1148/01.04.2011 a Tribunalului Argeş.

Din acest dosar în care s-a efectuat expertiză topografică, stabilindu-se că este liberă doar suprafaţa de 140 m.p. din cei 586 m.p teren expropriat , a fost disjunsă o cerere completatoare formulată de reclamant. Această cerere a format obiectul dosarului nr. 6673/280/2008 al Judecătoriei Piteşti, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 6108/2010 , prin care  s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, în natură pentru suprafaţa de 150 m.p., şi în despăgubiri pentru suprafaţa de 400 m.p. Această sentinţă a fost desfiinţată în recurs , prin decizia civilă nr. 1944/R/2010 a Tribunalului Argeş fiind respinsă acţiunea ca inadmisibilă, deoarece cererea de restituire a terenului nu putea fi agresată direct instanţei de judecată.

Reclamanta a mai arătat în motivarea acţiunii că în raport de conţinutul HCJ nr.62/2006 prin care i s-au acordat despăgubiri, este îndreptăţită să obţină înaintarea documentaţiei către comisia centrală din cadrul ANRP, în vederea stabilirii cuantumului acestora.

Pârâtele nu au formulat întâmpinare , însă au depus la dosar înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 11076/17.12.2012 a Judecătoriei Piteşti a fost admisă acţiunea şi au fost obligate pârâtele CLFF Piteşti şi Primăria Municipiului Piteşti, prin Primar, să întocmească documentaţia în vederea acordării de despăgubiri pentru diferenţa de teren de categorie intravilan de 410 mp (diferenţa între suprafaţa de 550 – 140 mp restituit în natură), de categorie intravilan, situat în Piteşti, strada Craiovei, judeţul Argeş.

Au fost obligate pârâtele să întocmească documentaţia necesară privind pe reclamantă, în sensul acordării despăgubirilor menţionate şi să înainteze dosarul la ANRP, în vederea stabilirii cuantumului acestora.

În adoptarea soluţiei prima instanţă a reţinut următoarele.

Reclamanta P.M. este moştenitoarea legală defunctei R.I. , decedată la data de 02.01.2006, cu ultimul domiciliu în Târgovişte jud. Dâmboviţa, în calitate de fiică, fapt care rezultă din certificatul de moştenitor nr. 269/05.12.2006 aflat la fila 26 din dosar, dar şi potrivit actelor de stare civilă, aflate la filele 27-29 din dosar.

Autoarea a deţinut în proprietate un imobil compus din suprafaţa de 500 mp teren şi construcţii situate în Piteşti, str.Craiovei, fostă nr.112 , jud.Argeş, ca urmare a actului dotal  din 1937, de la autorul I. G. C., care apărea pe planul de cadastru din perioada 1930 – 1933, care a fost expropriat prin Decretul nr. 1120/1978, teren ce a intrat în proprietatea statului, menţionat mai sus.

La apariţia Legii 247/2005, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, sub nr. 336/39367/16.09.2005, în calitate de moştenitoare, iar prin Hotărârea nr.17/2006 a CJFF Argeş, i-a fost admisă cererea şi s-au acordat despăgubiri pentru terenul de 500 mp situat în Mun.Piteşti, pentru terenul expropriat.

S-a avut în vedere că în prezent terenul este afectat în totalitate de carosabilul din str.Craiovei, trotuar, zid de sprijin, şi zonă de protecţie, conform PUS prin HCL nr.45/2000, soluţie pe care a contestat-o, iar prin Hotărârea 62/2006 a CJFF Argeş, i s-a admis contestaţia şi s-au propus despăgubiri, în continuare pentru terenul menţionat.

Împotriva HCJ 62/2006 a formulat plângere la Judecătoria Piteşti, ce a făcut obiectul dosarului nr.10676/280/2006, ataşat la prezenta cauză, solicitând restituirea în natură pe vechiul amplasament, cauza fiind suspendată în temeiul art.244 pct.1 C.pr.civ., fiind repusă pe rol şi discutată din oficiu excepţia de perimare.

La termenul menţionat, reclamanta a formulat o cerere completatoare, care a fost disjunsă şi s-a format dosarul nr.6673/280/2008, prin care a solicitat retrocedarea în natură a suprafeţei de teren şi emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa liberă.

Totodată, dosarul menţionat a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr.6108/20.07.2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, prin care s-a admis în parte cererea precizată. Astfel, conform hotărârii menţionate, a fost obligată CLFF Piteşti şi CJFF Argeş să reconstituie dreptul de proprietate petentei pentru suprafaţa de teren de 154 mp teren identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de expert D.I. în natură, şi pentru suprafaţa de teren de 400 mp sub formă de despăgubiri, teren identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de expert D.I.

Sentinţa a fost recurată la Tribunalul Argeş, admiţându-se recursul, modificându-se sentinţa în sensul respingerii cererii de restituire în natură, astfel încât nu a fost desfiinţată şi HCJ nr.62/2006 prin care i s-au acordat despăgubiri, formulând prezenta acţiune, care o îndreptăţeşte să primească în prezent contravaloarea terenului, ce nu putea fi restituit în natură.

În cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat, pentru că instanţele anterioare s-au pronunţat pe excepţiile arătate, CJFF a emis Hot. nr. 17/2006 prin care s-au acordat despăgubiri pentru suprafaţa de 550 mp pentru moştenitori, expropriată în 1978. S-a formulat plângere împotriva HCJ pentru că s-au acordat doar despăgubiri, s-a constatat că există o suprafaţă liberă, şi soluţiile în cele dosare au fost pe excepţia de perimare, iar prin al doilea proces soluţionat, Hotărârea Comisiei Judeţene a rămas în vigoare, valabilă.

În speţă, se pune problema controlului judecătoresc asupra dreptului pretins, în situaţia în care a rămas valabilă Hot nr. 62/2006 de acordare a despăgubirilor.Este cert că, Hot. nr. 62/2006 nu a fost constatată nula.Trebuie făcută o diferenţă clară între caracterul şi efectele jurisdicţionale ale hotărârii emise şi care nu a fost atacată de către petentă şi oportunitatea acesteia în ceea ce o priveşte.

Nici una dintre cele două intimate nu a revocat hotărârea ce a fost emisă, pentru că a fost emisă ca act cu autoritate administrativ jurisdicţională şi spre deosebire de actele administrative de autoritate, care pot fi revocate, cele cu caracter jurisdicţional nu pot fi desfiinţate pentru că este nelegal, iar prin hotărâre s-au acordat despăgubiri.

In speţă se aplică prevederile Legii Fondului Funciar având în vedere faptul că terenul autoarei acesteia nu mai poate fi restituit în natură, fiind afectat de detalii de sistematizare, prin expropriere, „in personam”, iar regimul juridic al acestuia a fost deja analizat, hotărârea iniţială nefiind anulată, intrând în circuitul civil, producând deja efecte şi raporturi juridice, care nu pot fi destabilizate.

Dacă s-ar proceda altfel, s-ar ajunge la o situaţie inechitabilă în ceea ce o priveşte pe reclamantă pentru că prioritară în materie sunt „ interesul legitim ”, în ceea ce priveşte dreptul acesteia pentru acordarea de despăgubiri, în condiţiile art.VII din Legea 247/2005, a prevederilor Protocolului nr.I la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, practica instanţelor europene fiind consecventă în a stabili reparaţii pentru foştii proprietari deposedaţi, urmând a se înainta dosarul la ANRP Bucureşti pentru obţinerea efectivă a acestora.

De altfel, aceste prevederi au prioritate, în cazul în care reconstituirea în natură a unor imobile nu au mai putut fi retrocedate prin alte proceduri judiciare, pentru a se repara prejudiciul moral şi material adus de-a lungul timpului, şi în mod just a foştilor proprietari, indiferent pe cale s-au adresat.

Împotriva sentinţei civile de mai sus au declarat recurs pârâtele COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR PITESTI şi PRIMARIA MUNICIPIULUI PITESTI - PRIN PRIMAR sens în care au arătat următoarele:

Prima instanţă a apreciat greşit că nu există autoritate de lucru judecat, faţă de existenţa dosarelor cu nr. 6673/280/2008 şi nr. 10676/280/2006 ale Judecătoriei Piteşti , în care cererile reclamantei au fost respinse. Deşi s-au adus la cunoştinţa instanţei aceste aspecte  şi s-a solicitat ataşarea dosarelor indicate mai sus, judecătorul fondului a trecut peste această susţinere  şi a procedat la judecata pe fond a acţiunii ; excepţia autorităţii de lucru judecat era întemeiată, fiind incidente în speţă disp.art.1201 C.civ.

Cererea privind reconstituirea în natură a terenului a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 1944/R/2010 a Tribunalului Argeş, din conţinutul căreia , în opinia recurentelor , ar rezulta că nu mai este în vigoare hotărârea comisiei judeţene cu nr. 62/2006. Cealaltă cerere formulată de reclamantă, adică plângerea funciară, a fost de asemenea soluţionată, constatându-se perimarea cauzei în 28.06.2012.

În mod greşit reţine judecătorul fondului că reclamanta mai este îndreptăţită să primească despăgubiri, câtă vreme două instanţe s-au pronunţat în privinţa valabilităţii HCJ nr. 62/2006.

Recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civilă.

În recurs, tribunalul a dispus ataşarea celor două dosare cu nr. 10676/280/2006 şi 6673/280/2008 la prezenta cauză, pentru studiu,  şi a solicitat înscrisuri  recurentelor.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate ce se încadrează în disp.art. 304 pct.9 C.pr.civilă , precum şi în raport de disp.art. 304 ind.1 C.pr-.civilă, tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Pentru a aprecia asupra principalului  motiv de recurs , susţinut în esenţă prin întreaga motivare a căii de atac , ce vizează  greşita aplicare a dispoziţiilor art.1201 C.civ, tribunalul va sintetiza istoricul cauzei, în raport de hotărârile judecătoreşti aflate în dosarele invocate  cu numărul 10676/280/2006 şi 6673/280/2008 , ce au fost ataşate pentru studiu.

În dosarul nr. 10676/280/2006,  reclamanta P.M. a formulat plângere împotriva HCJ nr. 62/2006 , solicitând desfiinţarea anexei 23 , poziţia 22, cu consecinţa reconstituirii dreptului de proprietate în natură , pe vechiul amplasament,  pentru suprafaţa de 500 m.p teren intravilan situat în Piteşti, str. Craiovei, şi acordarea de despăgubiri pentru construcţiile demolate.

S-a susţinut, în esenţă,  de către reclamantă că prin hotărârea atacată a fost validată să primească despăgubiri pentru teren, însă  amplasamentul  este liber şi poate fi retrocedat în natură, iar în plus se impunea să îi fie acordate despăgubiri şi pentru construcţiile demolate.

În cadrul acestui dosar, prima instanţă  disjunge o cerere completatoare formulată de reclamantă, potrivit încheierii din 11.07.2008 ( f.148 dosar), şi formează dosar separat cu numărul  6673/280/2008 . Cererea completatoare avea ca obiect restituirea în natură a suprafeţei de teren pe vechiul amplasament  şi înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.

În acest dosar disjuns, ce are ca obiect cererea completatoare a reclamantei şi vizează restituirea în natură a suprafeţei de teren,  în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 6108/20.07.2010 acţiunea a fost admisă , fiind reconstituit dreptul de proprietate pentru 154 m.p teren în natură , potrivit expertizei ing. D.I.  şi pentru suprafaţa de 400 m.p teren – sub formă de despăgubiri. Sentinţa este recurată, iar Tribunalul Argeş prin decizia civilă nr. 1944/R/26.11.2010 admite recursul comisiei locale, modifică sentinţa  şi respinge acţiunea.

Din lecturarea considerentelor acestei hotărâri judecătoreşti rezultă cu claritate  că tribunalul a reţinut că nu este admisibilă o cerere de restituire a terenului adresată direct instanţei, în condiţiile în care există calea plângerii funciare , întemeiată pe disp.art.53 din Legea nr. 18/1991. Se reţine în motivare că această cale a plângerii a fost deja aleasă de petentă, formând obiectul dosarului cu nr 10676/280/2006 .

Indiscutabil, prin această hotărâre judecătorească nu s-a analizat validitatea HCJ nr. 62/2006, pentru că nu a existat o astfel de învestire, ci doar s-a reţinut că nu este admisibila o cerere prin care să fie solicitată retrocedarea unui teren în natură pe vechiul amplasament, direct în faţa instanţei , cu eludare procedurii speciale a Legii nr. 18/1991.

Analizând conţinutul dosarului cu nr. 10676/280/2006 al Judecătoriei Piteşti (dosarul iniţial din care a avut loc disjungerea), tribunalul constată că acesta a fost suspendat la data de 24.10.2008 , în baza art.244 alin.1 pct.1  C.pr.civilă , iar ulterior s-a dispus perimarea cauzei în data de 28.06.2012 ( acest considerent rezultă din verificarea bazei de date Ecris, neexistând la dosar sentinţa de perimare).

În consecinţă , în acest dosar ce a avut ca obiect plângere împotriva HCJ nr. 62/2006 ( solicitându-se reconstituirea dreptului de proprietate în natură , pe vechiul amplasament, pentru terenul în suprafaţă de 500 m.p, în locul despăgubirilor), nu s-a realizat o analiză pe fond, crerea fiind perimată.

Din analiza  celor două dosare, rezultă că în niciunul dintre acestea nu s-a solicitat obligarea pârâtelor la întocmirea documentaţiei în vederea acordării despăgubirilor pentru terenul de 500 m.p. aşa cum s-a stabilit prin HCJ nr. 62/2006, astfel că nu există autoritate de lucru judecat.

Potrivit art.1201 C.civ  pentru a exista lucru judecat , a doua cerere de chemare în judecată trebuie să aibă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi să se desfăşoare între aceleaşi părţi , condiţiile fiind cumulative. În speţă, nu există identitate de obiect şi de cauză , ceea ce înseamnă că nu sunt incidente disp.art.1201 C.civ , acţiunea din dosarul de faţă având un alt obiect total diferit de cele analizate mai sus.

Nu poate fi reţinut nici efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat  în sensul că ar exista o dezlegare în drept cu caracter irevocabil , dată prin decizia civilă nr. 1944/R/26.11.2010 a Tribunalului Argeş, astfel cum susţin recurentele . În această decizie nu s-a analizat şi nici nu s-a stabilit că reclamanta nu este îndreptăţită să primească despăgubiri , potrivit HCJ nr. 62/2006, tocmai pentru că această hotărâre nici măcar nu s-a analizat , obiectul dosarului fiind cu totul altul.

Astfel, tribunalul apreciază că prima instanţă a interpretat corect disp.art.1201 C.civ, neexistând autoritate de lucru judecat.

Pe de alta parte, cu privire la apararile paratei formulate prin adresele de la dosar, tribunalul apreciaza ca nu se poate retine nevalabilitatea HCJ 62/2006 nici in raport de hot. 995/2009 a comisiei judetene( nedepusă la dosar în primă instanţă , ataşată în recurs doar la solicitarea tribunalului). Prin această hotărâre, comisia judeţeană dispune îndreptarea unei erori materiale din HCJ nr. 62/2006 , anexa 23, în privinţa petentei  şi radiază poziţia 22, care o priveşte pe aceasta, cu motivarea că nu pot fi acordate măsuri compensatorii, în raport de o adresă a ANRP. Comisia judeţeană, pentru a anula propria hotărâre, avea la dispoziţie calea plângerii prevăzută de art.55 din Legea nr. 18/1991. Dealtfel , pârâta nu poate să radieze sau să îndrepte o eroare materială în privinţa unei reconstituiri făcute chiar de ea, susţinând că a primit o adresă de la ANRP ( adresă care nu a fost depusă la dosar), ci trebuie să lase instituţia să-şi exprime propriul punct de vedere, în măsura în care este contrar hotărârii adoptate de comisia judeţeană.

Recurentele nu au înţeles să formuleze efectiv alte critici cu privire la sentinţa fondului, iar analiza recursului prin prisma art. 304 ind.1 C.pr.civilă nu înseamnă că instanţa poate cerceta  alte aspecte neinvocate, substituindu-se dorinţei părţii , câtă vreme în materie civilă este aplicabil principiul disponibilităţii.

Din acest punct de vedere, prima instanţă a reţinut corect că pot fi obligate pârâtele la întocmirea documentaţiei şi la înaintarea dosarului către ANRP , în raport de hotărârea Comisiei Judeţene cu nr. 62/2006 , fără a stabili cuantumul despăgubirilor, lăsând la latitudinea ANRP să se pronunţe după primirea dosarului .

Pentru toate cele ce preced , reţinând că nu sunt întemeiate criticile recurentelor asa cum au fost formulate şi că nu sunt incidente disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă , tribunalul în baza art.312 alin.1 şi 304 ind.1 C.pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de  pârâtele  COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR PITESTI şi  PRIMARIA MUNICIPIULUI PITESTI - PRIN PRIMAR împotriva sentinţei civile nr. 11076/17.12.2012, pronunţată de  Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 18412/280/2012, intimată fiind reclamanta  P. M. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi 05.12.2013.

Domenii speta

Spete similare