Incompatibilitatea dispoziţiilor art. 364 Cod procedură civilă privind constatarea unei situaţii de fapt constând în existenţa şi inventarierea unor bunuri din patrimoniul debitoarei de către executorul judecătoresc cu dispoziţiile Legii insolvenţei.

Dispoziţiile art. 342 alin.1 din Legea nr. 85/2014 stabilesc că prevederile prezentei legi se completează în măsura în care nu contravin cu cele ale Codului de procedură civilă şi Codului civil.

În materia insolvenţei între principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar conform dispoziţiilor art. 64 lit. b şi d din lege sunt conducerea activităţii debitorului, aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor, precum şi orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul sindic.

În condiţiile în care Legea insolvenţei prevede reguli clare în procedura falimentului pentru conducerea activităţii debitoarei şi efectuarea inventarierii bunurilor din patrimoniul acesteia, dispoziţiile art. 364 Noul Cod de procedură civilă ce reglementează asigurarea unor probe constând în stabilirea unei situaţii de fapt privind existenţa şi inventarierea unor bunuri din patrimoniul debitoarei de către executorul judecătoresc sunt incompatibile cu Legea insolvenţei.

Prin încheierea din 20 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.3054/63/2016, s-a respins cererea formulată de debitoarea SCMSRL prin administrator special BM şi reprezentată de lichidatorul judiciar CIGMCSPRL.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, petenta SCMSRL a solicitat să se constate că bunurile mobile din balanţa mijloacelor fixe din mai 2014 se află în detenţia unei societăţi terţe şi că sunt proprietatea sa.

Tribunalul a constatat că, în speţă, prin contractul nr.117 din 24.06.2014, petenta SC MSRL pretinde că a novat prin schimbare de debitor contractul de închiriere nr. 04/PIC-8//7.12.2004 şi actele sale adiţionale, contract încheiat cu SCPICSA şi care avea ca obiect închirierea unor imobile din str. Aviatorilor, nr. 10, Gherceşti, jud. Dolj.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că, proba liberării debitoarei SCMSA de obligaţiile către SCPICSA nu a fost făcută, astfel cum prevăd dispoziţiile art.1609 alin.2 Cod civil, aşa încât contractul nr. 117/2014, încheiat cu SCNSRL nu poate fi interpretat decât ca o subînchiriere.

De asemenea, tribunalul a constatat că, balanţa mijloace fixe din mai 2014 nu are dată certă în sensul art. 278 Cod procedură civilă, nu este opozabilă terţilor şi nu face dovada că, în perioada 2004-2016, bunurile respective au rămas în proprietatea petentei SCMSRL şi că se află în detenţia SCNSRL, care este obligată să le restituie şi le stăpâneşte cu îngăduinţă acesteia din 2004.

Având în vedere că, în speţă, nu s-a demonstrat că bunurile din balanţa întocmită în mai 2004 mai aparţin încă petentei SCMSRL şi în prezent, instanţa de fond a reţinut că, aceasta nu justifică interesul pretins de art.364 Cod procedură civilă.

Ţinând cont şi de împrejurarea că starea de fapt care se cere a fi constatată s-a născut în urma cu aproximativ 12 ani, tribunalul a reţinut că, petenta SCMSRL nu demonstrează nici urgenţa pretinsă de lege pentru realizarea procedurii.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Dolj a declarat apel, în termen legal, debitoarea SCMSRL, prin administrator special M

În ceea ce priveşte motivele de apel, Curtea a constatat că acestea au fost depuse de către apelanta debitoare SCMSRL prin administrator special BMS la data de 13 iunie 2016, conform ştampilei aplicate de Oficiul poştal pe plicul de expediţie, iar motivarea hotărârii apelate i-a fost comunicată la data de 30.05.2016, potrivit procesului-verbal reprezentând dovada de înmânare a acesteia (fila 56 dosar fond) şi a dovezii privind îndeplinirea procedurii de publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr.15254 din 30.05.2016 (fila 54 dosar fond).

Prin urmare, motivele de apel depuse de apelanta debitoare SCMSRL, prin administrator special BM, au fost apreciate ca tardiv formulate, potrivit art.470 alin.5 Cod procedură civilă, care prevede că, în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. Astfel Curtea s-a pronunţat, în fond, numai pe baza celor invocate de apelanta debitoare la prima instanţă, conform art.476 alin.2 Cod procedură civilă.

În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

Analizând sentinţa pronunţată de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj prin prisma susţinerilor invocate de debitoarea SCMSRL în primă instanţă, Curtea a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente, ce le vor substitui pe cele ale primei instanţe:

Prin încheierea pronunţată la data de 25.06.2014 de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj, în dosarul nr.9408/63/2014, s-a admis cererea formulată de debitoarea SCM SRL şi, în temeiul  art.32 alin 1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei SCMSRL, iar ulterior, prin sentinţa nr.678/2015 din 3 iunie 2015, s-a admis cererea administratorului judiciar CIGMCSPRL şi, în temeiul art. 107 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SCMSRL.

Prin cererea promovată la data de 23.03.2016, debitoarea SCMSRL, prin administrator special BM, a solicitat, în temeiul art.364 Noul Cod procedură civilă, efectuarea constatării unei situaţii de fapt, de către executorul judecătoresc, constând în existenţa fizică, materială a bunurilor individualizate în balanţa mijloacelor fixe la data de 31 mai 2014.

În conformitate cu dispoziţiile art.364 alin.1 Noul cod procedură civilă, la cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul judecătoresc în circumscripţia căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la faţa locului această stare de fapt, iar potrivit alineatului 3 din acelaşi text de lege, în lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanţei să încuviinţeze efectuarea constatării. Instanţa poate încuviinţa efectuarea constatării fără citarea aceluia împotriva căruia se cere. Dispoziţiile art. 360 - 363 se aplică în mod corespunzător.

De asemenea, potrivit art.342 alin.1 din Legea nr.85/2014, dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil.

În conformitate cu dispoziţiile art.64 lit.b şi d din aceeaşi lege, principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar, în cadrul prezentului capitol, sunt: (...) conducerea activităţii debitorului aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor, iar potrivit literei l a acestui text de lege, orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

Procedura insolvenţei, astfel cum este definită de dispoziţiile art.1, 2 şi 4 din Legea nr.85/2014, este o procedură specială de executare, colectivă şi concursuală şi care, potrivit prevederilor legale invocate, stabileşte regulile în acest domeniu. Aceste reguli, aşa cum s-a relevat, conform art.342 alin.1 din Legea nr.85/2014, se completează în măsura în care nu contravin cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil.

În speţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art.364 Cod procedură civilă, ce reglementează asigurarea unor probe constând în stabilirea unei situaţii de fapt de către executorul judecătoresc, contravin dispoziţiilor Legii insolvenţei, întrucât aceasta stabileşte reguli clare în procedura falimentului în conducerea activităţii debitoarei şi efectuarea inventarierii bunurilor din patrimoniul debitoarei sau menţinerea ori denunţarea unor contracte, de către lichidatorul judiciar.

Prin urmare, în cadrul procedurii falimentului, numai lichidatorul judiciar are atribuţii, conform legii, de a efectua constatarea unei situaţii de fapt în ceea ce o priveşte pe debitoarea SCMSRL ori de a realiza inventarierea bunurilor acesteia, iar nu executorul judecătoresc.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi textele de lege invocate, Curtea a constatat că apelul este nefondat şi, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, l-a respins

Domenii speta

Spete similare