Aplicarea în timp a legii civile. Principiul tempus regit actum. Prescripţia în cazul repunerii în situaţia anterioară.

Potrivit prevederilor art. 6 alin.2 şi 3 din noul Cod civil, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

Aplicarea imediată a legii civile noi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, conform prevederilor art. 6 alin.5 din  noul Cod civil.

Pentru acţiunea în restituire a preţului, urmare a repunerii în situaţia anterioară sunt incidente prevederile art.2523 şi 2517 Cod civil.

Prin decizia nr.954/2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a Civilă în dosarul nr.3484/87/2015 s-a reţinut că încheierea, efectele, valabilitatea, respectiv nulitatea contractelor autentificate sub nr. 1870 din 22.09.2010 şi 2127/11.10.2010 rămân supuse normelor Codului civil  de la 1865, legea în vigoare la data încheierii actelor juridice, potrivit principiului tempus regit actum, consacrat şi de dispoziţiile art.6 alin. 2 şi 3 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit prevederilor art.1337 din Codul civil de la 1865, vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicţiunii care l-ar împiedica total sau parţial în stăpânirea netulburată a bunului vândut. 

Obligaţia de garanţie a vânzătorului există dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: s-a produs o tulburare de drept, cauza evicţiunii este anterioară vânzării şi nu a fost cunoscută de către cumpărător.

Vânzătorul nu răspunde pentru tulburarea de fapt, în contra căreia cumpărătorul se poate apăra singur, prin mijloace legale.

Dreptul invocat de către terţul evingător trebuie să fie un drept real.

De cele mai multe ori, pentru angajarea obligaţiei de garanţie a vânzătorului nu este suficientă o simplă temere a cumpărătorului că ar putea fi evins. De regulă, evicţiunea este rezultatul unei acţiuni în justiţie. În jurisprudenţă s-a arătat, însă, că răspunderea pentru evicţiune intervine şi atunci când dreptul terţului asupra lucrului este atât de evident, încât cumpărătorul renunţă la lucru fără judecată.

În speţă, s-a reţinut că, prin sentinţa nr.31/16.01.2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman – Secţia Civilă, în dosarul nr.1335/87/2011/a1, s-a admis acţiunea formulată de debitoarea SC S SA, prin lichidatorul judiciar SP L SPRL, în contradictoriu cu pârâtele SC I SA şi SC M CC SRL şi s-au anulat contractul de vânzare cumpărare nr.1870/27.09.2010 şi factura nr.0000394/22.09.2010, iar pârâta SC I SA a fost obligată să restituie debitoarei contravaloarea imobilului vândut, de 1.775.500 lei.

Ca urmare, SC A SRL nu a suferit o tulburare de fapt, din partea unei persoane care nu a pretins vreun drept asupra bunurilor imobile, ci o tulburare din partea SC S SA, repusă în dreptul de proprietate prin sentinţa nr.31/16.01.2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman – Secţia Civilă, în dosarul nr.1335/87/2011/a1.

În raport de dispoziţiile acestei hotărâri judecătoreşti, reintrarea  dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul SC S SA, ca efect al anulării contractului autentificat sub nr.1870/22.09.2010, fiind evidentă, SC A SRL a apreciat că se impune să renunţe la drepturile dobândite, în mod subsecvent, prin contractul autentificat sub nr. 2127/11.10.2010, fără judecată.

Prin urmare, SC A SRL, în aplicarea dispoziţiilor sentinţei nr.31/16.01.2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman – Secţia Civilă, în dosarul nr.1335/87/2011/a1, a predat direct către SP L SPRL, lichidatorul SC S SA, bunul imobil care a făcut, în mod succesiv, obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1870 din 22.09.2010 şi 2127/11.10.2010 ( procesul verbal de la fila nr.59 din dosarul de fond) şi, respectiv, a primit direct de la SC S SA suma de 1.775.500 lei de la SC S SA ( ordinul de plată nr.1023 din 20.03.2012, aflat la fila nr. 56 din dosarul de fond).

În consecinţă, la data de 20.03.2012, când s-a încheiat procesul-verbal, raportul juridic contractual dintre SC A SRL şi SC M CC SRL s-a stins, luând naştere un nou raport juridic, cu noi drepturi şi obligaţii, referitoare la repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2127/11.10.2010, situaţie juridică născută ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil şi supusă dispoziţiilor legii noi, conform prevederilor art.6 alin. 5 teza finală din Legea nr.287/2009 privind Codul civil.

Cu toate acestea, în speţă, nu are relevanţă momentul înscrierii dreptului de proprietate al SC S SA în cartea funciară.

Conform dispoziţiilor art.885 alin. 1 din noul Cod civil, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc numai prin înscrierea lor în cartea funciară, numai că, potrivit prevederilor art.56 din Legea nr.71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, „(1) Dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi”.

Cu privire la prescripţie, sunt incidente prevederile art.2523 din Codul civil, conform cărora, în regulă generală, prescripţia începe să curgă la data la care titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, precum şi dispoziţiile art. 2517 din Codul civil, potrivit cărora termenul general de prescripţie este de 3 ani.

În consecinţă, în speţă, termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al reclamantei SC A SRL pentru restituirea preţului plătit către SC M CC SRL, în temeiul contractului autentificat sub nr.2127/11.10.2010, s-a împlinit la data de 20.03.2015.

Domenii speta

Spete similare