Înscrierea creanţelor garantate în cazul în care există mai mulţi creditori cu rang preferenţial diferit – art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006

Decizie 726/Ap din 20.05.2016


Prevederile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu reglementează în mod explicit situaţia concursului dintre creditorii cu rang preferenţial diferit şi care au garanţii asupra aceluiaşi bun supus evaluării, iar valoarea bunului, respectiv a garanţiei este mai mic sau egal cu garanţia instituită.  Prin urmare, o atare distincţie nu se impune a fi efectuată în faza contestaţiei împotriva tabelului definitiv de creanţe, cu atât mai mult cu cât bunul asupra căruia a fost constituită garanţia are valoare şi a fost identificat de evaluator. Reţinând că dispoziţiile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu reglementează concursul dintre creditori şi aplicarea priorităţii de rang preferenţial, aspecte ce sunt reglementate doar în faza de distribuire prevăzută de art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, rezultă că înscrierea în tabelul definitiv de creanţe prin aplicarea art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 poate fi interpretată doar în funcţie de valoarea garanţiilor şi nu funcţie de prioritatea de rangului de creanţă.

Asupra apelului de faţă:

Constată că, prin sentinţa civilă nr. 139/sind din data de 08.02.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxx2/62/2013/a2 s-a respins contestaţia formulată de creditoarea A.J.F.P. B. împotriva tabelului definitiv al obligaţiilor debitoarei S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, întocmit de administratorul judiciar B S.P.R.L. și a raportului de evaluare a garanțiilor întocmit de expertul evaluator C., ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii se arată că, potrivit art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

De asemenea, potrivit art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula.

Conform art. 98 alin. 1 și 2 Titlul VI din Legea nr. 99/1999, creditorii privilegiaţi, inclusiv statul şi unităţile administrativ-teritoriale, pentru creanţele provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice, pot avea prioritate faţă de un creditor cu garanţie reală, numai dacă şi-au înscris creanţa la arhivă sau, după caz, în documentele de publicitate imobiliară, înaintea înscrierii unei astfel de garanţii de către creditorul garantat.

În cauza de față, așa cum s-a arătat, la solicitarea administratorului judiciar B. S.P.R.L., evaluatorul C. a evaluat bunurile din averea debitoarei, stabilind valoarea acestora la suma de  2.078.032 lei, sumă care este valoarea singurului imobil existent în patrimoniul debitoarei.

Dar această sumă este mai mică decât garanția singurului creditor garantat, S.C. D. S.A., care are o creanță în cuantum de 2.304.115,11 lei și care are o ipotecă de rang I înscrisă din anul 2008, spre deosebire de garanția instituită de A.J.F.P. B. prin Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. xxx71/30.07.2012 și Avizul de ipotecă nr. xx6/22.05.2012, care are rang inferior, conform art. 98 al. 1 și 2 Titlul VI din Legea nr. 99/1999.

Așa cum a arătat și debitoarea și administratorul judiciar, Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. xxx71/30.07.2012 și Avizul de ipotecă nr. xx6/22.05.2012 a fost avut în vedere de evaluator, dar valoarea garanției nu a fost înscrisă în categoria creanțelor garantate deoarece garanția de rang I are o valoare mai mare decât garanția A.J.F.P. B., motiv pentru care creanța acesteia nu mai este garantată.

Mai mult decât atât, în condițiile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, chiar și creanța S.C. D. S.A. nu a fost înscrisă în totalitate în categoria creanțelor garantate, suma de 226.077,11 lei fiind înscrisă în categoria creanțelor chirografare.

În aceste condiții, cu atât mai mult creanța A.J.F.P.B., care este o creanță cu rang inferior creanței băncii nu putea fi înscrisă în categoria creanțelor garantate, ci în categoria crențelor bugetare.

Oricum, înscrierea creanței sale în categoria creanțelor bugetare și nu garantate nu are nicio relevanță la o eventuală distribuire de fonduri din moment ce nu mai există un alt creditor garantat în afară de bancă (care are o creanță de rang superior), iar A.J.F.P. B.  are o creanță bugetară care este prioritară creanțelor chirografare.

În ceea ce privește bunurile înscrise în AEGRM, obiectul garanției îl constituie universalitatea bunurilor debitoarei, această înscriere fiind relevantă doar asupra naturii creanței nu și a valorii sale.

Mai mult decât atât, prin noua Lege nr. 85/2014 s-a pus capăt controverselor existente în practica judiciară stabilind la  art. 5 pct. 22 că au calitatea de creditori chirografari creditorii debitorului, înscrişi în tabelul de creanţă care nu beneficiază de o clauză de preferinţă,  sunt creditori chirografari şi creditorii care beneficiază de cauze de preferinţă, ale căror creanţe nu sunt acoperite în totalitatea de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţe neacoperite şi simpla înscriere în Arhiva De Garanţii Reale Mobiliare a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă.

În ceea ce privește raportul de evaluare întocmit de evaluatorul C., instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).

În cauza de față raportul de evaluare a fost întocmit și depus la dosarul cauzei la data de 12.10.2015, fiind prezentat adunării creditorilor la data de 28.10.2015,

Prin urmare, la data de 30.12.2015 când creditoarea A.J.F.P.B. a formulat contestație împotriva acestui raport era decăzută din dreptul de a-l mai contesta.

Oricum, instanța nu a văzut niciun motiv prin care să nu țină cont de raportul de evaluare întocmit, având în vedere că au fost respectate dispozițiile legale la întocmirea acestuia.

Mai mult decât atât, prin Sentinţa civilă nr. 58/SIND/3.03.2015 pronunţate de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. xxx2/62/2013, definitivă prin Decizia civilă nr. 700/Ap/26.05.2015, s-a stabilit în mod definitiv valoarea de evaluare a imobilului.

Prin urmare instanța a respins contestația la raportul de evaluare.

Instanța a mai reținut că în mod corect administratorul judiciar B. S.P.R.L. a întocmit tabelul definitiv înscriind creanța creditoarei în sumă de 174.327 lei, în categoria creanțelor creanțelor bugetare.

Așa cum s-a arătat, din evaluarea bunurilor debitoarei a rezultat că valoarea garanției este 0 lei.

Administratorul judiciar B. S.P.R.L. a făcut o corectă aplicare a art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, înscriind creanța creditoarei în categoria creanțelor bugetare.

Oricum creditoarea nu este prejudiciată, deoarece dacă în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula, iar restul sumei va fi plătită creditorului bugetar și nu celorlalți creditori chirografari.

Concluzionând, chiar dacă creditoarea a avut o creanță garantată în tabelul preliminar, administratorul judiciar nu poate să o înscrie în tabelul definitiv cu acea sumă care nu este garantată.

Față de cele arătate, instanța, în baza art. 75 raportat la art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a respins contestaţia formulată de creditoarea A.J.F.P. B. împotriva tabelului definitiv al obligaţiilor debitoarei S.C. A S.R.L. - în insolvenţă, întocmit de administratorul judiciar B.  S.P.R.L. și a raportului de evaluare a garanțiilor întocmit de expertul evaluator C., ca neîntemeiată.

Având în vedere dispozițiile art. 451-453 din Noul Cod de procedură civilă,  instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. 

Împotriva hotărârii a declarat apel creditoarea A.J.F.P.B., solicitând admiterea contestaţiei împotriva tabelului definitiv de creanţe ale obligaţiilor debitoarei S.C. A. S.R.L. faţă de măsura de excludere a creanţei creditoare din categoria creanţelor garantate.

În motivare se arată că nu s-a avut în vedere avizul de ipotecă nr. xx6/22.05.2012 şi procesul verbal de sechestru nr. xxx71/30.07.2012, iar raportul de evaluare întocmit în cauză este incorect în ceea ce priveşte valoarea bunului. Garanţia creditoarei nu poartă asupra bunurilor evaluate de experţii desemnaţi în cauză, întrucât obiectul garanţiei îl constituie universalitatea bunurilor debitoarei. În calitate de creditor fiscal, apelanta arată că are un privilegiu prin efectul legii potrivit art. 142 din O.G. nr. 92/2003 Cod procedură fiscală, astfel că refuzul lichidatorului de a menţine caracterul garantat al creanţei este nelegal.

Apelanta arată că înţelege să conteste modul în care evaluatorul a înţeles să procedeze la evaluarea garanţiilor deţinute de A.J.F.P. B. întrucât evaluatorul avea obligaţia stabilirii valorii bunului garantat în favoarea creditoarei indiferent de rangul garanţiei.

Discuţia cu privire la distribuirea sumelor obţinute din valorificarea unui bun garantat este prematură, iar a stabili valoarea 0 unei garanţii este inadmisibil.

Intimata debitoare S.C. A. S.R.L. F. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, faţă de corecta evaluare a bunurilor debitoarei, respectiv a clădirii hotel, evaluare ce a fost omologată de judecătorul sindic. Creanţa creditoarei apelante este ulterioară garanţiei imobiliare înscrise în favoarea D. S.A., astfel că în mod corect s-a respectat ordinea de preferinţă a creditorilor.

Prin întâmpinare, administratorul judiciar B. S.P.R.L. a solicitat respingerea apelului creditoarei pentru că aceasta nu a contestat hotărârea adunării creditorilor din 28.10.2015 prin care a fost omologat raportul de evaluare imobiliară şi pentru că s-au aplicat corect dispoziţiile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind modul de înscriere a creanţelor garantate în urma evaluării bunurilor garantate prin respectarea rangului de prioritate dintre creditori.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta creditoare a solicitat respingerea susţinerilor intimaţilor faţă de declaraţia proprietarilor terenului privind constituirea dreptului de proprietate în favoarea societăţii debitoare.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel şi actele dosarului, în baza art. 477- 478 din Noul Cod de procedură civilă, se constată  următoarele:

Motivul de apel privind obiecţiunile la raportul de expertiză de evaluare a imobilului ce constituie obiect al garanţiei urmează a fi respins ca neîntemeiat în condiţiile în care apelanta creditoare a omologat raportul de evaluare întocmit de evaluatorul C. prin punctul de vedere exprimat în cadrul hotărârii adunării creditorilor din 28.10.2015, hotărâre pe care nu a contestat-o potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, apelanta creditoare nu a contestat nici raportul de activitate întocmit de administratorul judiciar privind aprobarea raportului de expertiză efectuat în cauză, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006 permit contestarea tabelului definitiv de creanţe în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, nu şi pentru formularea unor obiecţiuni la o expertiză omologată prin hotărârea adunării creditorilor.

În ceea ce priveşte motivul de apel privind înscrierea creanţei creditoarei, se constată că sunt incidente prevederile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv consolidat la valoarea garanţiilor, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie.

Problema supusă litigiului este legată de modul de înscriere a creanţelor garantate în cazul în care există mai mulţi creditori cu rang preferenţial diferit şi care au garanţii asupra aceluiaşi bun supus evaluării, iar valoarea bunului, respectiv a garanţiei, este mai mic sau egal cu garanţia instituită.

Prevederile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu reglementează în mod explicit situaţia concursului dintre creditorii cu rang preferenţial diferit, prin urmare, o atare distincţie nu se impune a fi efectuată în această fază a procedurii insolvenţei, cu atât mai mult cu cât bunul asupra căruia a fost constituită garanţia are valoare şi a fost identificat de evaluator.

Dacă un creditor are o garanţie valabilă, atâta timp cât nu este reflectată pe tabelul de creanţe, dreptul de preferinţă este lipsit de eficienţă. Măsura de înscriere drept bugetară/chirografară a unei creanţe în fapt garantate nu este de natură să stingă dreptul de preferinţă, însă este în măsură să-l facă inaplicabil în cadrul procedurii.

Astfel, un creditor, în fapt garantat, dar cu creanţa înscrisă la categoria bugetari/chirografari, va fi decăzut din orice drepturi specifice unui creditor garantat înscris la masa credală cum ar fi dreptul de a vota un plan de reorganizare în categoria creanţelor garantate, de a primi în reorganizare distribuiri cu prioritate faţă de toţi ceilalţi creditori, dreptul de a i se consemna partea ce i s-ar cuveni în caz de distribuire.

Prin urmare, reţinând că dispoziţiile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu reglementează concursul dintre creditori şi aplicarea priorităţii de rang preferenţial, aspecte ce sunt reglementate doar în faza de distribuire prevăzută de art. 121 alin.1 din Legea nr. 85/2006, rezultă că înscrierea în tabelul definitiv de creanţe prin aplicarea art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 poate fi interpretată doar în funcţie de valoarea garanţiilor şi nu funcţie de prioritatea de rangului de creanţă.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, urmează a admite în parte apelul declarat de creditoare, a schimba în parte hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii în parte a contestaţiei şi înscrierii creanţei acestei creditoare, în cuantum de 174.327 lei, în categoria creanţelor garantate potrivit art. 121 pct. 2 din Legea nr. 85/2006.