Conflict de competenţă. Întreruperea cursului justiţiei. Legislaţie relevantă: art. 5491 Cod procedură penală; art. 40 alin. 4 Cod procedură penală

Nu există în cauză o declinare reciprocă de competenţă, între două instanţe, pentru a putea fi în prezenţa unui conflict de competenţă, pentru că declinările de competenţă au operat între secţii diferite ale Judecătoriei Braşov şi ale Tribunalului Braşov. Nu există nici o declinare reciprocă a competenţei între două secţii ale aceleiaşi instanţe, pentru a putea considera că ar exista un conflict de competenţă între două secţii ale aceleiaşi instanţe, potrivit art. 136 din Codul de procedură civilă. În cauză este vorba de o întrerupere a cursului justiţiei în etapa soluţionării contestaţiei împotriva hotărârii judecătorului de cameră preliminară.

Constată că prin încheierea nr. 14/CAMERĂ PRELIMINARĂ din şedinţa publică din data de 24.02.2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Braşov şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de Ministerul Public de desfiinţare a unor înscrisuri, în favoarea Judecătoriei Braşov-secţia penală. Totodată, prin aceeaşi încheiere s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi s-a sesizat Curtea de Apel Braşov, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov a reţinut că persoanele vătămate A. şi B. au sesizat Ministerul Public cu o plângere penală, solicitând tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de comiterea faptelor de fals şi abuz în serviciu. Cu referire la infracţiunile de fals şi uz de fals Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, prin ordonanţa din 28 aprilie 2014, dispune clasarea cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. xx09/P/2012 cu privire la infracţiunile ce intrau în competenţa sa – fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi abuz în serviciu întrucât faţă de momentul la care s-ar fi comis faptele – 1991-1993 – şi decesul celui acuzat de persoanele vătămate că ar fi comis astfel de fapte, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 16 lit. f Cod procedură penală. În acelaşi timp, s-a constatat că se impune trimiterea dosarului la judecătorul de cameră preliminară competent pentru a se aprecia asupra oportunităţii desfiinţării înscrisului intitulat „proces-verbal de punere în posesie” aflat la fila 518 dosar Parchet.

Petentele au formulat plângere împotriva acestei ordonanţe, iar prin ordonanţa prim-procurorului se dispune sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov cu propunere de desfiinţare, cităm: a „tuturor înscrisurilor existente la dosar despre care petentele susţin, atât în plângerea iniţială, cât şi în cuprinsul tuturor memoriilor ulterioare, inclusiv în plângerea împotriva rezoluţiei de clasare, că ar fi falsificate”.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.11.2014 judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov, analizând cauza cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 5491 Cod procedură penală, a respins sesizarea Ministerului Public, întrucât în cauză nu s-a efectuat un raport de constatare tehnico ştiinţifică grafică din care să rezulte că înscrisul intitulat proces-verbal de punere în posesie este falsificat, iar soluţia dată de procuror este dată având în vedere împlinirea termenului de prescripţie precum şi decesul făptuitorului.

Prin încheierea nr. 61/4 mai 2015 judecătorul de cameră preliminară de la Tribunal a admis contestaţia formulată de petentele A. şi B., a desfiinţat încheierea Judecătoriei Braşov şi potrivit art. 308 Cod procedură civilă a trimis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, secţia civilă, apreciind că, faţă de decizia nr. 166/2015 a Curţii Constituţionale, „procedura în faţa instanţei penale nu poate fi urmată prin administrarea de probe în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, deoarece o asemenea procedură nu este prevăzută de legea penală, lipsind probele din care să rezulte că înscrisurile ce se solicită a fi anulate sunt false”; din acest motiv s-a apreciat că dosarul trebuie trimis instanţei civile, respectiv Judecătoriei Braşov, instanţă care va putea administra probele necesare cu respectarea dreptului la un proces echitabil.

Secţia civilă a Judecătoriei Braşov a dispus prin sentinţa civilă nr. 12283/10.12.2015, admiterea excepţiei privind lipsa competenţei sale materiale, pe care a invocat-o din oficiu, şi pe cale de consecinţă ,,a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în contradictoriu cu intimatele A. şi B., în favoarea Tribunalului Braşov” – secția civilă, întrucât tribunalul este instanţă de drept comun în materie civilă, astfel că acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pe care a calificat-o ca făcând parte din categoria  cererilor neevaluabile în bani.

Prin încheierea nr. 24/D/CC/2016 secţia civilă a Tribunalului Braşov a sesizat secţia penală a Tribunalului Braşov pentru soluţionarea cauzei prezente, apreciind, în esenţă, că cererea supusă judecăţii se circumscrie prevederilor art. 5491 Cod procedură penală litigiul fiind unul de natură penală şi nu de natură civilă cum s-a indicat în încheierea de sesizare, secţia penală fiind, în opinia exprimată, cea care decide astfel şi cu privire la competenţa materială, instanţa civilă – în speţă secţia civilă a Tribunalului Braşov – neputând declina direct cauza la secţia penală a Judecătoriei Braşov.

Prin urmare, la data de 15.02.2016 se înregistrează pe rolul Tribunalului Braşov – secţia penală, pentru soluţionare de către judecătorul de cameră preliminară, cauza având ca obiect solicitarea Ministerului Public întemeiată, susţinem noi, pe dispoziţiile art. 5491 Cod procedură penală. Această cauză se constată că a fost deja trimisă odată, de către instanţa penală a Tribunalului Braşov, prin admiterea unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri pronunţate de Judecătorie, la secţia civilă a Judecătoriei Braşov, apreciindu-se că, în lumina dispoziţiilor deciziei nr. 166/2015 a Curţii Constituţionale, instanţa penală – prin judecătorul de cameră preliminară - nu este competentă să soluţioneze cererea formulată de Ministerul Public, nici pe fond şi implicit nici în contestaţie. Instanţa civilă, atât Judecătoria care şi-a declinat competenţa materială, cât şi Tribunalul care îşi declină competenţa funcţională, apreciază că nu intră în competenţa lor de soluţionare cauza prezentă, întrucât se apreciază cererea Ministerului Public ca fiind întemeiată pe dispoziţiile legii procesual penale – art. 5491  Cod procedură penală –  cerere care se soluţionează de judecătorul de cameră preliminară.

Judecătorul de cameră de la secţia penală a Tribunalului Braşov a apreciat că prin decizia nr. 166/2015 Curtea Constituţională nu a schimbat natura cauzelor care pot fi soluţionate de judecătorul de cameră preliminară, fiind respinsă solicitarea de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 5491 alin. 1 Cod procedură penală. Prin urmare, textul de lege prevăzut de art. 5491  Cod procedură penală există şi poate fi invocat. Din cuprinsul deciziei amintite reiese că judecătorul de cameră preliminară trebuie să se pronunţe, în procedura iniţiată de Ministerul Public, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate şi publicitate (punctele 48 – 50, 52 din decizia nr. 166/2015). Totodată, din considerentele descrise la punctul 53 din decizia amintită reiese că „în ceea ce privește dispozițiile art.5491 alin.(1) și (4) din Codul de procedură penală, care reglementează competența judecătorului de cameră preliminară de a soluționa sesizările având ca obiect luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, respectiv cu privire la depunerea contestației împotriva soluției date, Curtea constată că acestea nu sunt afectate de vicii de neconstituționalitate, constituind expresia aplicării prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Prin urmare, judecătorul de cameră de la Tribunal a apreciat că în cauză competenţa ar aparţine judecătorului de cameră de la Judecătoria Braşov, instanţă competentă să se pronunţe în condiţiile legii, pe fondul pricinii și anume cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict — faptă, persoană și vinovăție, în condiţiile în care se invocă dispoziţiile art. 5491 Cod procedură penală şi nu se formulează o acţiune civilă întemeiată pe prevederile art. 308 Cod procedură civilă. Se arată că, întrucât dispoziţiile art. 5491 Cod procedură penală nu constituie o prelungire a acţiunii civile, chiar dacă dispoziţia de desfiinţare a înscrisului poate avea urmări cu caracter civil, întrucât în procedura de la art. 5491 Cod procedură penală nu verifică voinţa părţilor; dispoziţia de desfiinţare a înscrisului constituie o consecinţă a faptei penale (înscrisul fals poate constitui produsul infracţiunii sau obiectul material al acesteia), iar menţinerea înscrisului - prin lipsa unei dispoziţii de desfiinţare a acestuia - creează o stare de pericol care se impune a fi îndepărtată. Tocmai de aceea nu se poate confunda solicitarea de desfiinţare a unui înscris prevăzută de art. 5491  Cod procedură penală, în limitele aici prevăzute, cu posibilitatea de a sesiza instanţa civilă în vederea obţinerii unor pretenţii cu caracter civil, de către procuror sau de către oricare dintre părţi.

Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Braşov – secţia penală consideră că în cauză s-a ivit un conflict negativ de competenţă încă de la momentul când secţia civilă a Tribunalului Braşov a sesizat judecător de cameră preliminară de la Tribunal prin încheierea din data de 9 februarie 2016; la acel moment, când secţia civilă a Tribunalului îşi declină astfel competenţa în favoarea secţiei penale a Tribunalului, se putea dispune direct sesizarea judecătorului de cameră competent material – de la Judecătoria Braşov-secţia penală, având în vedere natura pricinii (art. 5491 Cod procedură penală indicat de procuror în cererea iniţială). În  acest sens se au în vedere prevederile art. 5491 alin. 1 Cod procedură penală  care dispun că: „În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea fost respinsă”.

Judecătorul de cameră de la Tribunal observă că nu există o dispoziţie de declinare a cauzei în favoarea instanţei competente material (Judecătoria Braşov – secţia penală); faţă de dispoziţia secţiei civile a Tribunalului Braşov, de trimitere a dosarului la secţia penală a aceleiaşi instanţe, se impune a se aprecia că secţia civilă a Tribunalului a avut în vedere doar competenţa funcţională şi nu şi pe cea materială a instanţei către care trimite dosarul. Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunal observă că o dispoziţie de sesizare a instanţei civile deja există şi este dată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunal, în contestaţie, astfel încât nu se mai poate da o dispoziţie de declinare care deja există; deşi dispoziţia de trimitere la secţia penală dată de secţia civilă în acest caz echivalează cu ivirea unui conflict negativ de competenţă (caz în care intervin şi prevederile art. 200 alin. 2 teza II Cod procedură civilă care prevăd că  dispoziţiile privitoare la necompetenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare), se impune ca instanţa care constată ivit conflictul să sesizeze instanţa superioară comună pentru a se pronunţa.

Judecător de cameră preliminară de la Tribunal observă că o declinare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov –secţia penală vine în contradicţie cu ceea ce a stabilit Tribunalul Braşov, prin încheierea nr. 61/2015 dată în contestaţie (deci urmare a verificării unei competenţe materiale şi funcţionale a secţiei penale, când s-a apreciat că secţia penală pe fond şi implicit în contestaţie nu ar putea soluţiona pricina) şi tocmai de aceea este necesar un regulator de competenţă care să stabilească care anume secţie şi instanţă este competentă să se pronunţe asupra cererii formulate în cauză. Se constată astfel că dosarul parcurge deja mai multe etape şi ajunge în acelaşi stadiu de unde a plecat: Judecătoria Braşov se pronunţă pe fond, hotărârea acesteia este desfiinţată de Tribunal şi cauza se trimite pentru soluţionare la secţia civilă a Judecătoriei, instanţă care la rândul său îşi declină competenţa la secţia civilă a Tribunalului Braşov; această din urmă instanţă apreciază că instanţa penală este competentă şi trimite cauza la secţia corespunzătoare funcţional de la Tribunal pentru a aprecia competenţa materială. Aşa fiind, se constată ivit un conflict negativ de competenţă atât din punct de vedere funcţional, cât şi material între secţiile Judecătoriei şi ale Tribunalului şi implicit între cele două instanţe.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Braşov consideră că, la fel ca şi secţia civilă a Judecătoriei Braşov, nu este competent material şi funcţional, conflictul existând propriu-zis între secţia penală a Judecătoriei Braşov (despre care s-a stabilit deja că nu poate dispune) şi secţia civilă a Tribunalului Braşov – ca instanţă de drept comun (instanţă către care Judecătoria Braşov – secţia civilă şi-a declinat competenţa). Cu toate acestea, conflictul negativ fiind activ încă de la momentul trimiterii cauzei la secţia penală a Tribunalului Braşov, el trebuie înaintat de instanţa care îşi declină cea din urmă competenţa şi urmează a fi apreciat de către instanţa superioară comună spre care se va trimite dosarul, în speţă Curtea de Apel Braşov - secţia penală, secţia corespunzătoare secţiei penale de la Tribunal.

Având în vedere aceste considerente, constatând că există deja trei declinări succesive de competenţă între secţiile Tribunalului şi ale  Judecătoriei, constatând că prin încheierea nr. 61/2015 Tribunalul Braşov a apreciat că instanţa civilă este competentă, iar instanţa civilă a apreciat în sens contrar fără a prevedea însă decât funcţional instanţa penală competentă, s-a constatat ivit conflictul negativ atât din punct de vedere funcţional, cât şi material între secţiile Judecătoriei şi ale Tribunalului şi implicit între cele două instanţe, sens în care cauza s-a trimis la Curtea de Apel Braşov pentru a se pronunţa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Braşov constată următoarele:

În speţă nu suntem în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, între secţia penală a Judecătoriei Braşov şi secţia civilă a Tribunalului Braşov, aşa cum a considerat judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov care a sesizat Curtea de Apel Braşov pentru soluţionarea acestui conflict, ci suntem în prezenţa unui caz de întrerupere a cursului justiţiei.

Pentru a fi în prezenţa unui conflict negativ de competenţă ar trebui ca două instanţe să-şi decline reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, una în favoarea celeilalte. Or, în cauză se constată că, având de soluţionat contestaţia formulată împotriva încheierii de şedinţă din data de 26.11.2014 judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov a admis contestaţia, a desfiinţat această încheiere şi a trimis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov la Judecătoria Braşov – Secţia civilă, considerând că aceasta este de competenţa instanţei civile. Judecătoria Braşov – Secţia Civilă şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov – Secţia civilă, considerând că potrivit competenţei instanţelor civile, stabilită prin Codul de procedură civilă, litigiul civil dedus judecăţii ar fi de competenţa tribunalului. Tribunalul Braşov – Secţia civilă a trimis dosarul Secţiei penale a Tribunalului Braşov, considerând că este vorba de o cauză penală, iar nu de o cauză civilă. În final, prin încheierea nr. 14 din 24.02.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov a declinat la rândul său competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov – Secţia penală şi a considerat că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, sesizând Curtea de Apel Braşov cu soluţionarea acestuia.

Curtea constată că nu există în cauză o declinare reciprocă de competenţă, între două instanţe, pentru a putea fi în prezenţa unui conflict de competenţă, pentru că declinările de competenţă au operat între secţii diferite ale Judecătoriei Braşov şi ale Tribunalului Braşov. Nu există nici o declinare reciprocă a competenţei între două secţii ale aceleiaşi instanţe, pentru a putea considera că ar exista un conflict de competenţă între două secţii ale aceleiaşi instanţe, potrivit art. 136 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, curtea constată că nu suntem în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, pentru că în cazul în care ar exista un astfel de conflict, instanţa care pronunţă regulatorul de competenţă ar trebui să poată alege care dintre instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa este competentă să soluţioneze cauza. Or, Curtea de Apel Braşov nu poate stabili prin regulator această competenţă, deoarece nu poate trimite cauza la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, pentru soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii de şedinţă din data de 26.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov, întrucât judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov s-a pronunţat deja pe această contestaţie, prin încheierea penală nr. 61/Cameră preliminară din 04.05.2015, fără însă a o soluţiona pe fond. Prin această încheiere, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov a admis contestaţia formulată împotriva încheierii de şedinţă din data de 26.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov, pe care a desfiinţat-o şi a trimis sesizarea parchetului la Judecătoria Braşov – Secţia civilă, pentru soluţionare. Or, din moment ce judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov a soluţionat contestaţia printr-o hotărâre definitivă, Curtea de Apel Braşov nu poate stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestuia, pentru soluţionarea pe fond a prezentei cauze, pentru că nu poate desfiinţa această hotărâre definitivă în cadrul regulatorului de competenţă.

Curtea de Apel Braşov nu poate stabili competenţa de soluţionare a cauzei nici în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov, pentru că aceasta a soluţionat o dată prezenta cauză, pronunţându-se pe fond, prin încheierea de şedinţă din data de 26.11.2014, care a fost atacată cu contestaţie potrivit art. 5491 alin. 4 Cod procedură penală. În plus, dacă ar dispune prin regulatorul de competenţă ca prezenta cauză să fie soluţionată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov, curtea ar încălca autoritatea de lucru judecat a încheierii definitive nr. 61/4.05.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, care a stabilit că în cauză competenţa ar aparţine secţiei civile, iar nu secţiei penale a judecătoriei.

De asemenea, Curtea de Apel Braşov nu poate stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze nici în favoarea Secţiei civile a Tribunalului Braşov sau Secţiei civile a Judecătoriei Braşov, pentru că nu este vorba de o cauză civilă, ci de o cauză penală, dată de art. 5491 Cod procedură penală în favoarea judecătorului de cameră preliminară. Acest text prevede clar că în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, acesta sesizează judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă pentru desfiinţarea înscrisurilor. Decizia nr. 166/2015 a Curţii Constituţionale a României nu a schimbat această competenţă de soluţionare a sesizărilor Ministerului Public pentru desfiinţarea înscrisurilor, ci aceasta aparţine în continuare judecătorilor de cameră preliminară de la instanţele competente să judece cauzele în fond.

Din aceste motive, curtea constată că suntem în prezenţa unui caz de întrerupere a cursului justiţiei, care s-a ivit în momentul în care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov a admis contestaţia, a desfiinţat încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov şi a trimis cauza instanţei civile pentru soluţionare. Acesta este momentul de la care ar trebui reluat cursul judecăţii în prezenta cauză, însă acest lucru nu poate fi dispus decât de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, în baza art. 40 alin. 4 Cod procedură penală, fiind vorba de o competenţă funcţională specială a instanţei supreme. Curtea de apel nu poate dispune, pe calea regulatorului de competenţă, reluarea cursului judecăţii de la momentul soluţionării contestaţiei menţionate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, deoarece ar încălca competenţa materială şi funcţională stabilită în favoarea exclusivă a instanţei supreme. În cadrul acestei competenţe speciale, instanţa supremă este singura competentă să constate întrerupt cursul justiţiei în etapa soluţionării contestaţiei petentelor împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov şi să înlăture astfel consecinţele încheierii penale nr. 61/Cameră preliminară din 4.05.2015 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, având în vedere că prin aceasta nu s-a soluţionat pe fond această contestaţie, chiar dacă aceasta a fost admisă.

Curtea consideră că în cauză, prin această încheiere a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, deşi s-a dispus desfiinţarea încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov, nu suntem în prezenţa unei soluţionări efective a cauzei, pentru că această desfiinţare nu a fost urmată de o soluţionare pe fond sau de trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorul de cameră preliminară, ci a fost urmată de trimiterea cauzei, în mod greşit, pentru soluţionarea ei de către o instanţă civilă. Din acest motiv, nefiind făcută în calea de atac a contestaţiei o analiză a legalităţii şi temeiniciei soluţiei judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov, se impune reluarea cursului judecăţii de la acest moment procesual, înlăturându-se astfel efectele încheierii definitive ale încheierii definitive nr. 61 din 4.05.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov.

Pentru aceste motive, curtea va recalifica sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov ca fiind de constatare a cazului de întrerupere a cursului justiţiei şi în temeiul art. 50 raportat la art. 40 alin. 4 Cod procedură penală va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea cazului de întrerupere a cursului justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare