Pretenţii – contract de cesiune între service-ul auto și proprietarul autoturismului; nedovedirea de către pârâtă a motivelor cu privire la achitarea parțială a reparațiilor la autoturism

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.06.2016, sub nr. …., reclamanta A.A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.A.T.A. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.009,25 lei reprezentând contravaloare reparaţie autoturism (dosar de daună nr. CK090740) şi la plata dobânzii legale calculate de la data de 23.09.2014 şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, la data de 12.05.2016, între S.C. T.D. S.R.L., în calitate de cedent, şi societatea sa, în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune de creanţă nr. 10, având ca obiect creanţa deţinută de cedent împotriva pârâtei în sumă de 2.982,45 lei, născută în dosarul de daună nr. CK 090740 privind autoturismul Ford Focus cu număr de înmatriculare ..., cesiunea fiind notificată pârâtei de către cesionar prin intermediul BEJ B.D.C. la data de 20.05.2016.

Reclamanta a menţionat că, la data de 14.06.2014, autoturismul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare ... a fost implicat într-un accident de circulaţie, sens în care a fost deschis dosarul de daună nr. CK090740. Reclamanta a precizat că autoturismul anterior menţionat era asigurat CASCO cu poliţa nr. CPK009146673, fiind introdus în reparaţie la unitatea reparatoare service-ul A.A. S.R.L. Astfel, ca urmare a efectuării reparaţiei, service-ul a emis factura nr. 20141146/28.07.2014 în valoare totală de 2.982,45 lei, iar la data de 29.04.2014 a solicitat asigurătorului plata despăgubirii, acesta procedând la achitarea parţială a sumei de 1.973,31 lei la data de 23.09.2014.

Reclamanta a invocat prevederile art. 1489 şi art. 1535 C.civ., respectiv art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, arătând că, în raport de prevederile art. 29 din Condiţiile Generale ale poliţei Casco, societatea sa este îndreptăţită la plata dobânzii legale calculate de la data plăţii parţiale, respectiv 23.09.2014.

 În drept, au fost invocate prevederile art. 1350, art. 2214-2217, art. 1489 şi art. 1576 C.civ., O.G. nr. 13/2011.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cerere de despăgubire (fila 5), factura nr. 20141146/28.07.2014 (fila 6), calcul reparaţie nr. CK090740/25.07.2014 (filele 7-10), notă constatare (filele 11-12), certificat de înmatriculare (fila 13), document de introducere în reparaţie a vehiculului (fila 14), extras de cont (fila 15), notificare nr. N19/29.08.2014 (filele 16-18), dovadă de comunicare (filele 19, 25-26), contract de cesiune de creanţă nr. 10/12.05.2016 (filele 20-23), notificare nr. N20/19.05.2016 (fila 24), Condiţii Generale privind Asigurările Vehiculelor (filele 27-29).

La data de 08.07.2016, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate de instanţă, la care a ataşat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificat ONRC (filele 40-49).

Cererea a fost legal timbrată, conform ordinului de plată depus la dosar (fila 50).

La data de 16.08.2016 şi 17.08.2016, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că la data de 14.06.2014 autoturismul cu numărul de înmatriculare ... a fost găsit avariat în parcare şi, având în vedere că era asigurat cu poliţa Casco nr. CPJ009146673, societatea sa a fost avizată despre producerea riscului asigurat, sens în care a deschis dosarul de daună nr. CK090740 şi a consemnat avariile în nota de constatare (aripă dreapta faţă, uşă dreapta faţă, uşă spate dreapta, aripă spate dreapta şi bară faţă).

Pârâta a menţionat că autoturismul a fost reparat de către reclamanta unitate reparatoare A.A. S.R.L., fiind emisă factura nr. 20141146 în cuantum de 2.982,45 lei. Pârâta a susţinut că a instrumentat dosarul de daună potrivit prevederilor contractului de asigurare. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Condiţiile de asigurare şi având în vedere că reclamanta nu este service partener, a achitat în data de 23.09.2014 suma de 1.973,31 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiei reperelor avariate la nivelul preţurilor recomandate de importatorii mărcii respective. Prin urmare, pârâta a corectat devizul emis de către unitatea reparatoarea, astfel: manoperă tinichigerie – acordat suma de 220,80 lei, manoperă vopsitorie – acordat suma de 201,60 lei, materiale vopsitorie – acordat suma de 1.018,98 lei, piese – acordat 0 lei întrucât piesele nu au fost constatate,  ora de manoperă acordată conform medie pe service-uri independente partenere – 48 lei/oră şi factor de vop 80%.

Din deviz s-a eliminat şi constanta şi pregătirea de vopsitorie, operaţii comune dublate cu dosarele de daună suprapuse, iar la preţurile menţionate s-a adăugat TVA-ul. De asemenea, în urma evenimentului constatat în data de 14.06.2014 au fost deschise trei dosare de daună, respectiv CK068509, nr. CK090740 şi nr. CK 090751. 

Pârâta a susţinut că plata despăgubirilor în dosarul de daună nr. CK090740 s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 24.1 lit. b, societatea sa calculând contravaloarea despăgubirii pe baza preţurilor pieselor înlocuite, dar nu mai mult decât preţurile recomandate de importatorii mărcii respective de vehicul şi a timpilor de reparaţie, care nu pot fi mai mari decât cei stabiliţi de producătorul vedicului asigurat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 şi următoarele C.pr.civ., Legea nr. 136/1995.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: document de introducere în reparaţie vehicul (fila 63), avizare daune auto (filele 64-66), notă constatare (fila 67), calcul reparaţie nr. CK068509/22.09.2014 (filele 68-75), Condiţii Generale privind Asigurarea Vehiculelor (filele 76-83).

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Pe baza calcului de reparaţii nr. CK090740/25.07.2014 (filele 7-10) reclamanta a emis factura nr. 20141146/28.07.2014 (fila 19) pentru suma de 2.982,45 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate la autoturismul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare ... (fila 6).

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că autovehiculul înmatriculat sub nr. ..., număr de şasiu WF0PXXWPDP8A26581, ce aparţine T.D. S.R.L. (certificat de înmatriculare – fila 13), era asigurat CASCO la societatea pârâtă, conform poliţiei nr. CPJ009146673 (fila 95), valabile pentru perioada 03.09.2013 – 02.09.2014.

Instanţa reţine că, la data de 14.06.2014, în perioada de valabilitate a poliţiei anterior menţionate, autovehiculul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare ... a fost avariat în timp ce afla parcat, motiv pentru care societatea pârâtă a deschis dosarul de daună nr. CK090740 (filele 104-115), în cadrul căruia a achitat parţial factura nr. 20141146/28.07.2014, rămânând un rest de plată în cuantum de 1.009,25 lei (extras de cont – fila 15).

Conform art. 2214 C.civ., în cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite.

Instanţa reţine că, între societatea reclamantă, în calitate de cesionar, şi T.D. S.R.L., în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanţă nr. 10/12.05.2016 (filele 20-23), având ca obiect cedarea creanţei deţinute de cedent împotriva pârâtei în sumă de 2.982,45 lei, născute în dosarul de daună nr. CK 090740 privind autoturismul Ford Focus cu număr de înmatriculare .... De asemenea, instanţa reţine că cesiunea a fost notificată pârâtei prin intermediul BEJ B.D.C. la data de 20.05.2016 (filele 24-26). Prin urmare, instanţa constată că reclamanta este îndreptăţită la solicite achitarea facturii direct de la asigurător.

În ceea ce priveşte motivul refuzului achitării integrale a facturii nr. 20141146/28.07.2014, instanţa constată că pârâta a corectat devizul emis de către unitatea reparatoarea, astfel: manoperă tinichigerie – acordat suma de 220,80 lei, manoperă vopsitorie – acordat suma de 201,60 lei, materiale vopsitorie – acordat suma de 1.018,98 lei, piese – acordat 0 lei întrucât piesele nu au fost constatate,  ora de manoperă acordată conform medie pe service-uri independente partenere – 48 lei/oră şi factor de vop 80% (filele 126-129). De asemenea, aceasta a susţinut că din deviz s-a eliminat şi constanta şi pregătirea de vopsitorie, operaţii comune dublate cu dosarele de daună suprapuse, în condiţiile în care, în urma evenimentului constatat în data de 14.06.2014 au fost deschise alte două dosare de daună, respectiv CK068509 (filele 116-129) şi nr. CK 090751 (filele 130-144).

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit art. 24.1 lit. b şi art. 23 lit. b din Condiţiile Generale privind Asigurările Vehiculelor (filele 27-29), în situaţia în care reparaţia se efectuează în alte unităţi reparatoare decât cele cu care asigurătorul are încheiate contracte privind decontarea directă, asigurătorul va calcula contravaloarea despăgubirii pe baza preţurilor pieselor înlocuite, dar nu mai mult decât preţurile recomandate de importatorii mărcii respective de vehicul şi a timpilor de reparaţie, care nu pot fi mai mari decât cei stabiliţi de producătorul vehiculului asigurat.

Instanţa constată că, deşi pârâta a susţinut că devizul emis de către reclamantă trebuie corectat în modalitatea indicată, aceasta nu a depus nici un înscris din care să rezulte că susţinerile sale sunt întemeiate. Astfel, reţinând că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pentru piese, materiale de vopsitorie şi manoperă ar fi percepute de către reprezentanţele auto pentru marca respectivă preţurile indicate de către pârâtă, instanţa nu poate considera că simplele susţineri ale acesteia sunt suficiente pentru respingerea acţiunii reclamantei, în condiţiile în care pârâta nu a făcut dovada afirmaţiilor sale conform art. 10 alin. 1 C.pr.civ.

Pe cale de consecinţă, având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că reclamanta este îndreptăţită la plata sumei de 1.009,14 lei reprezentând restul de plată al facturii nr. 20141146/28.07.2014.

În ceea ce priveşte plata dobânzii legale, potrivit art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei. Astfel, daunele-interese pe care instanţa le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestaţiei debitorului sunt daune-interese moratorii şi daune-interese compensatorii.

Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de către părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada achitării în integralitate a facturii emise de către reclamantă, acesta din urmă este îndreptăţită şi la plata dobânzii legale în cuantum de 174,54 lei, calculate de la data de 23.09.2014 (data plăţii parţiale, conform principiului disponibilităţii) până la data de 14.06.2016 (mod de calcul – fila 38), precum şi în continuare, până la achitarea efectivă a debitului.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite în parte acţiunea şi o va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.009,14 lei reprezentând contravaloare despăgubire şi a sumei de 174,54 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data de 23.09.2014 până la data de 14.06.2016, precum şi în continuare, până la achitarea efectivă a debitului.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 95,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru (ordin de plată – fila 50).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta A.A. S.R.L., cu sediul în ….., în contradictoriu cu pârâta S.A.T.A. S.A., cu sediul în …..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.009,14 lei reprezentând contravaloare despăgubire şi a sumei de 174,54 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data de 23.09.2014 până la data de 14.06.2016, precum şi în continuare, până la achitarea efectivă a debitului.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 95,63 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31.10.2016.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare