Pretenţii - termenul special de prescripţie de 2 ani; raporturile dintre asigurător şi beneficiarul asigurării în cazul în care se încheie un contract de cesiune între asigurat şi service-ul auto

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.07.2016, sub nr. 31056/299/20….16, reclamanta S.C. Q.A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. U.A. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.602,31 lei actualizate cu rata inflaţiei, reprezentând rest de plată din despăgubirea cuvenită în baza dosarului de daună nr. RA-007/352073, respectiv a dobânzii legale calculate asupra debitului principal, de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data achitării integrale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între numitul S.A.I. şi societatea pârâtă, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor, în temeiul căruia pârâta s-a obligat să suporte riscul avarierii autoturismului marca Hyundai Accent, cu număr de înmatriculare .... Ulterior încheierii poliţei şi producerii riscului asigurat, între societatea reclamantă şi numitul S.A.I., a fost încheiat contractul de mandat şi contractul de cesiune, în baza căruia a dobândit calitatea de a solicita contravaloarea pagubelor de la asigurător.

Astfel, în baza contractului menţionat, reclamanta este îndreptăţită la încasarea integrală a despăgubirii, precum şi a altor drepturi băneşti care i se cuvin potrivit legii şi/sau contractului de asigurare, rezultând din avariile produse autoturismului marca Hyundai Accent, cu număr de înmatriculare ..., conform notei de constatare în baza căreia s-a deschis dosarul de daună nr. RA-007/352073.

În continuare, reclamanta a învederat că pârâta a achitat din suma totală de 16.893,66 lei, pe care o datorează, calculată în baza devizului nr. 065/02/14.03.2014, doar parţial suma de 12.474,35 lei, la data de 30.03.2015, iar în prezent figurează în evidenţele contabile cu un debit rămas în cuantum de 3.602,31 lei.

Pe perioada de valabilitate a poliţei de asigurare, pârâta a fost avizată asupra producerii riscului asigurat, respectiv avarierea autoturismului marca Hyundai Accent, cu număr de înmatriculare ..., sens în care s-a întocmit dosarul de daună nr. RA-007/352073, asiguratul indicând identitatea beneficiarului asigurării, în persoana S.C. Q.A. S.R.L. (unitatea care a efectuat reparaţiile la vehiculul asigurat şi căreia i s-a cedat dreptul la despăgubire).

Deşi a încasat în mod constant primele de asigurare, iar în conformitate cu dispoziţiile contractuale avea obligaţia să dispună achitarea cu titlu de despăgubire a întregii sume reprezentând contravaloarea reparaţiilor la autoturismul avariat, pârâta nu a înţeles să se conformeze întru totul solicitării asiguratului său, achitând doar suma de 12.474,35 lei la data de 24.04.2014.

Reclamanta a considerat că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a acţiunii, respectiv: între asigurat şi asigurător s-a încheiat contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor, iar acesta, în raport de prevederile art. 1270 C.civ., are putere de lege între părţile contractante; creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, existenţa şi câtimea ei rezultând neîndoielnic atât din facturile fiscale şi devizele întocmite în sistem Auditax; creanţa reprezintă o obligaţie de plată a unor sume de bani, asumată prin înscrisuri însuşite de părţi prin semnătură şi ştampilă; pârâta datorează şi dobânda legală calculată până la data achitării integrale a debitului.

Cu privire la calitatea procesuală activă, reclamanta a menţionat că între societatea sa şi asiguratul S.A.I. a intervenit cesiunea drepturilor de creanţă şi vânzarea drepturilor litigioase, cesiune care a fost notificată în mod corespunzător şi pârâtei. Astfel, în condiţiile în care cesiunile de creanţă au ca efect transformarea cesionarului în creditor direct al debitorului cedat, reclamanta are calitate procesuală activă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 C.pr.civ., art. 1079, art. 1270, art. 1073 şi art. 1088 C.civ., Legea nr. 136/1995.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: notificare nr. 1747/30.07.2015 (fila 8), factura nr. 0163/14.03.2014 (fila 9), calcul reparaţii nr. RA-007/352/14.03.2014 (filele 10-14), contract de mandat nr. 277/14.03.2014 (filele 15-16), extras de cont nr. 137/29.04.2014 (fila 17).

La data de 05.08.2016, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate de instanţă la care a ataşat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: certificat ONRC (filele 25-34), borderou de predare a documentelor (fila 35), notă constatare (filele 36-37), poliţa seria AV nr. 2106818 (fila 38), contract de cesiune de creanţă nr. 032/14.03.2014 (filele 39-40).

 Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei de plată depuse la dosar (fila 24).

La data de 14.09.2016, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi nefondată.

În motivarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, pârâta a invocat dispoziţiile art. 1270 C.civ., arătând că la data de 10.09.2013 a fost încheiată poliţa de asigurare facultativă Casco Auto & Libertare seria AV nr. 2106818 cu valabilitate de la data de 11.09.2013 şi până la 10.09.2014, pentru autoturismul marca Hyundai Accent având număr de înmatriculare ....

Conform declaraţiilor asiguratului U., acesta a fost implicat într-un eveniment rutier în data de 10.02.2014, iar în urma avizării de daună făcută de aceasta în baza poliţei de asigurare anterior menţionate a fost deschis dosarul de daună nr. 352073. În urma instrumentării dosarului de daună a fost achitată către reclamantă suma de 12.474,35 lei în data de 24.04.2014, reprezentând despăgubire cuvenită conform condiţiilor de asigurare aferente poliţei Casco seria AV nr. 2106818 în dosarul de daună nr. 352073.

Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză pretenţiile solicitate au ca temei o poliţă de asigurare facultativă, respectiv poliţa Casco Auto & Libertare seria AV nr. 2106818, în conformitate cu prevederile art. 2519 C.civ., termenul de prescripție este de 2 ani.

Pârâta a menţionat că termenul de prescripţie începe să curgă de la data producerii evenimentului, dar, având în vedere plata efectuată în dosarul de daună nr. 352073, termenul începe să curgă de la data de 24.04.2014, acesta împlinindu-se cel mai târziu la data de 24.04.2016, iar acţiunea a fost înregistrată abia la data de 21.07.2016, la circa 3 luni de la împlinirea termenului de prescripţie.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că societatea sa, cu respectarea dispoziţiilor legale şi raportat la Condiţiile generale de asigurare facultativă a autovehiculelor Casco cod 000.G.000.5 şi la Condiţiile specifice pentru asigurarea facultativă Casco a autovehiculelor Auto & Libertate cod 301.S.001.1 a instrumentat în mod corect dosarul de daună deschis. Astfel, în urma analizei documentelor depuse de asigurat, a achitat service-ului Q.A. S.R.L. suma de 12.474,35 lei, diferenţa de 4.419,31 lei fiind reprezentată de preţul pieselor înlocuite şi a materialelor de vopsitorie, a timpilor de reparaţie şi a tarifului orar mediu de manoperă stabilit pe baza preţurilor practicate de furnizorii şi unităţile reparatoare cu care U.A. S.A. are încheiate contracte de decontare directă şi 817 lei – compensare rate (sumă ce urmează a fi achitată de asiguratul U.), în concordanţă cu prevederile art. 8.5, pct. 8.5.1, pct. 8.5.2, subpct. 8.5.2.1, art. 6.6.1 şi art. 8.6 lit. a din Condiţiile de asigurare Casco, condiţii aplicabile poliţei Casco seria AV nr. 2109343.

Întrucât unitatea reparatoare nu are încheiat contract privind decontarea directă cu U.A. S.A., reprezentanţii pârâtei au procedat la stabilirea cuantumului despăgubirii raportat la preţurile pieselor oferite de furnizorii U., a timpilor de reparaţie stabiliţi de producător, a cantităţilor şi costurilor materialelor de vopsitorie şi a tarifului orar mediu de manoperă practicate de furnizorii/unităţile reparatoare cu care societatea are încheiate contracte privind decontarea directă, conform calculului din data de 08.04.2014.

Pârâta a susţinut că din devizul depus de reclamantă se poate constata că aceasta nu a respectat timpii de lucru, modificând perioada alocată pentru fiecare operaţiune, iar piesele furnizate nu respectă prevederile contractului de asigurare, fiind mult mai mari decât preţurile pieselor de calitate originală oferite de furnizorii cu care U. are contracte de colaborare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 şi următoarele C.pr.civ., art. 1270 C.civ., Legea nr. 136/1995.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: convenţie de colaborare (filele 52-80), document intrare în reparaţie (filele 81-82), declaraţie (filele 83-84), permis de conducere (fila 85), carte de identitate (fila 85), certificat de înmatriculare (fila 85), poliţa Casco seria AV nr. 2106818 (fila 86), opis dosar daună (fila 87), calcul reparaţie nr. 352073/08.04.2014 (filele 88-91), Condiţii specifice privind asigurarea facultativă Casco (filele 92-104).

La data de 04.10.2016, prin serviciul registratură, pârâta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificat ONRC (filele 114-124).

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune (de fond, relativă, peremptorie), invocată prin întâmpinare în conformitate cu dispoziţiile art. 2513 C.civ., faţă de fondul cererii de chemare în judecată, instanţa constată următoarele:

Prescripţia extinctivă este acea sancţiune de drept civil îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil care constă în stingerea dreptului respectiv ori a „dreptului la acţiune” neexercitat în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 2500 alin. 1 C.civ., dreptul material la acţiune se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Aşa cum rezultă din art. 2501 alin. 1 C.civ., drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel. Astfel, având în vedere că prezenta cerere are ca obiect un drept patrimonial, instanţa constată că aceasta este supusă prescripţiei extinctive în condiţiile Codului civil.

Instanţa reţine că reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor încheiat între pârâta S.C. U.A. S.A. şi numitul S.A.I., în baza căruia a fost emisă poliţa Casco Auto & Libertate seria AV nr. 2106818 (fila 86) pentru autoturismul marca Hyundai Accent cu număr de înmatriculare ... şi număr de identificare ... (certificat de înmatriculare – fila 85). Astfel, reclamanta a emis factura nr. 0163/14.03.2014 (fila 9) pentru suma totală de 16.893,66 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor autovehiculului anterior menţionat.

Potrivit art. 2519 alin. 1 C.civ., dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.

Instanţa reţine că termenul special de prescripţie de 2 ani vizează numai raporturile întemeiate pe un raport de asigurare sau reasigurare, şi anume exclusiv raporturile dintre asigurător şi asigurat. Cu toate acestea, instanţa apreciază că raporturile dintre asigurător şi beneficiarul asigurării nu pot fi plasate în afara raporturilor de asigurare, în condiţiile în care, deşi nu este parte contractantă, prin cesiunea de creanţă (contract nr. 032/14.03.2014 – filele 39-40), beneficiarul asigurării dobândește creanța de indemnizație direct în temeiul contractului de asigurare. Prin urmare, instanţa constată că termenul prevăzut la art. 2519 alin. 1 C.civ. este aplicabil şi în prezenta cauză.

Referitor la momentul la care începe să curgă termenul de prescripţie, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor 2527 C.civ.,  în cazul asigurării contractuale, prescripţia începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizaţiei sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurător.

De asemenea, conform art. 2537 pct. 1 C.pr.civ., prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie (art. 2541 alin. 2 C.civ.).

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că pârâta a efectuat o plată parţială a facturii nr. 0163/14.03.2014 la data de 24.04.2014 (extras de cont nr. 137/29.04.2014 – fila 17), termenul de prescripţie fiind întrerupt la această dată conform dispoziţiilor art. 2537 pct. 1 C.pr.civ.

Instanţa nu poate reţine susţinerile reclamantei în sensul că prescripţia a fost întreruptă şi la data de 30.07.2015 prin comunicarea notificării nr. 1747 (fila 8) pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, conform art. 2537 pct. 4 C.civ., prescripţia se întrerupe şi prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere. Cu toate acestea, art. 2540 C.civ. prevede că prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

Prin urmare, reţinând că cererea de chemare a fost formulată la data de 21.07.2016 (fila 2), la aproximativ un an de la data punerii în întârziere prin notificarea nr. 1747/30.07.2015, instanţa constată că efectul provizoriu întreruptiv al prescripţiei este înlăturat, susţinerile în sens contrar ale reclamantei fiind vădit neîntemeiate.

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că prezenta cerere era prescrisă la momentul formulării sale, în condiţiile în care termenul de prescripţie de 2 ani, care a început să curgă la data de 24.04.2014, s-a împlinit la data de 24.04.2016 (cu aproximativ 3 luni înainte de introducerea cererii).

Astfel, având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi va respinge acţiunea, ca prescrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare.

Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. Q.A. S.R.L., cu sediul în …. şi cu sediul ales la Cabinet de Avocat „….., în contradictoriu cu pârâta U.A. S.A., cu sediul în ……, ca fiind prescrisă.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31.10.2016.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare