Constatare nulitate act juridic – stabilirea valorii obiectului cererii în urma efectuării unei expertize tehnic

Hotărâre 15214 din 20.09.2016


Deliberând asupra excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, constată:

Prin cererea înregistrată la data de 7.09.2011 sub nr. …. pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul MUZEUL NAŢIONAL GEORGE ENESCU a chemat în judecată pe pârâţii U.C.M.R. şi MINISTERUL CULTURII, solicitând constatarea nulităţii absolute a convenţiei încheiate în data de 17.05.1991 între Minister şi UCMR cu privire la darea în folosinţa UCMR a unui părţi din imobilul situat în ..., precum şi suportarea cheltuielilor de judecată de către pârâţi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 966 şi art. 968 Cod civil.

La data de 11.09.2012, pârâta U.C.M.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea din 11 septembrie 2012, judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, faţă de acordul părţilor, fiind reluată în urma cererii de repunere pe rol formulată de pârâtul Ministerul Culturii la data de 30.07.2013.

Prin cererea precizatoare depusă la termenul din 22.10.2013, reclamantul a precizat valoarea cererii sale ca fiind de 50.000.000 lei vechi, respectiv 50.000 ron.

Prin Încheierea din 22 octombrie 2013, judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 1551 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor stabilite prin Încheierea din 24.09.2012 de a indica valoarea obiectului acţiunii şi modalitatea de calcul al acesteia, prin raportare la valoarea folosinţei asigurate şi a prestaţiilor efectuate în temeiul Convenţiei din data de 17.05.1991.

Prin Decizia civilă nr. 964 R din 2.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a Civilă, în Dosarul nr. 39877/3/2014 a fost admis recursul declarat de reclamant la data de 18.08.2014, a fost casată Încheierea din data de 22.10.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 37652/299/2011, iar cauza a fost trimisă aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Instanţa de recurs a considerat că nu se impunea suspendarea cauzei, potrivit art. 1551 Cod procedură civilă, instanţa de fond având la dispoziţie alte mijloace procesuale pentru a determina valoarea reală a obiectului cauzei.

Dosarul s-a reînregitrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, după mai mult de 8 luni de la soluţionarea recursului, la data de 21.12.2015. Prin Rezoluţia din 28.12.2015, instanţa a stabilit valoarea obiectului cererii ca fiind de 7.788.810,5 lei, prin actualizarea valorii de 50.000.000 ROL, înscrisă în contract, cu indicele preţurilor de consum comunicat de INS pentru perioada mai 1991-septembrie 2011 de 155.776,21%, fiind stabilită obligaţia reclamantului de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 81.999,1 lei.

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2016, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de reclamant, s-a constatat că taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă este în cuantum de 2.611 lei, aceasta urmând a fi recalculată în urma efectuării expertizei judiciare ce va fi dispusă în cauză conform art. 5 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 adoptate prin Ordinul nr. 760/1999.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil A.A., depus la data de 6.09.2016, s-a stabilit că valoarea prestaţiilor la care s-a obligat chiriaşul la data încheierii Convenţiei din data de 17.05.1991 este de 50.000.000 lei ROL, respectiv 5.000 lei RON, suma menţionată în contract şi actualizată cu indicele de inflaţie pentru perioada mai 1991-septembrie 2011 fiind de 77.888.105.000 lei ROL, respectiv 7.788.810 lei RON.

În şedinţa publică din data de 20 septembrie 2016, în conformitate cu art. 1591 alin. 2 Cod procedură civilă din 1865, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Analizând înscrisurile existente la dosar în vederea soluţionării excepţiei necompetenţei materiale, instanţa reţine următoarele:

Potrivit criteriului impus de dispoziţiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865 (aflat în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată din 7.09.2011), precum şi în funcţie de caracterul şi efectele pe care le produc diferitele excepţii în cadrul procesului civil, instanţa urmează a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti invocată din oficiu.

Având în vedere caracterul civil al cererii deduse judecăţii, stabilirea competenţei materiale se face potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă care prevede că procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei sunt în competenţa tribunalului.

Potrivit art. 181 Cod procedură civilă, instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modifică în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.

Prin Decizia nr. 32 din 9.06.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si b) şi art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.

Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată se solicită constatarea nulităţii absolute a unui contract prin care pârâta U.C.M.R. şi-a asumat obligaţia de a efectua lucrările de reparaţie şi restaurare a construcţiilor care formează complexul muzeal „George Enescu”, evaluate la 50.000.000 lei ROL, primind în schimb folosinţa pe 30 de ani a unor spaţii situate în acest imobil, prezentul litigiu este evaluabil în bani.

Referitor la stabilirea valorii obiectului cererii de chemare în judecată, instanţa constată că aceasta este dată de valoarea contractului cu privire la care se solicită constatarea nulităţii absolute, respectiv de valoarea prestaţiilor asumate de părţi prin Convenţia încheiată în data de 17.05.1991, actualizată cu indicele preţurilor de consum, de la data încheierii contractului şi până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv pentru perioada mai 1991-septembrie 2011.

Astfel, pentru determinarea competenţei materiale, va fi avută în vedere valoarea precizată de reclamant prin cererea depusă la termenul din 22.10.2011, ca fiind de 5.000.000 lei ROL la data de 17.05.1991, aceasta fiind supusă actualizării până la momentul introducerii acţiunii.

În acest sens, instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art. 181 Cod procedură civilă, determinarea competenţei materiale se realizează în funcţie de valoarea obiectului cererii la data introducerii acţiunii, astfel încât valoarea prevăzută în contractul încheiat în anul 1991 trebuie actualizată cu indicele preţurilor de consum până în luna septembrie 2011, nefiind avute în vedere creşterile acestei valori care au intervenit ulterior momentului învestirii instanţei.

Valoarea de 50.000 lei RON indicată de reclamantă nu poate fi avută în vedere, întrucât nu are nicio legătură cu obiectul cauzei la momentul formulării cererii de chemare în judecată, fiind precizată fără efectuarea vreunui calcul şi fiind înlăturată în baza raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil A.A., conform căruia suma menţionată în contract şi actualizată cu indicele de inflaţie pentru perioada mai 1991-septembrie 2011 fiind de 77.888.105.000 lei ROL, respectiv 7.788.810 lei RON.

Instanţa consideră că nu se poate lăsa la latitudinea reclamantului determinarea instanţei competente din punct de vedere material să soluţioneze o anumită cauză sau înlăturarea căii de atac a apelului, prin precizarea unei valori care să se încadreze sub pragurile stabilite prin art. 2 pct. 1 lit. b) şi art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dat fiind faptul că aceste prevederi legale au caracter de ordine publică, neputând fi înlăturate prin voinţa unilaterală a unei părţi la procesul civil.

De altfel, prin atitudinea sa procesuală constând în refuzul constant de a indica valoarea prestaţiilor menţionate în contract, actualizată cu indicele preţurilor de consum pentru perioada care a trecut de la data încheierii contractului şi până la data formulării acţiunii, reclamantul a dat dovadă de o rea-credinţă evidentă şi a împiedicat stabilirea valorii obiectului cauzei în vederea verificării competenţei şi calculării taxei judiciare de timbru, a determinat amânarea cauzei pentru o perioadă îndelungată de timp, precum şi efectuarea unei expertize contabile judiciare pentru realizarea unei simple înmulţiri.

Faţă de acestea, văzând concluziile raportului expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil A.A. prin care s-a stabilit că valoarea actualizată a prestaţiilor asumate de pârâta U.C.M.R. prin art. 1 din Convenţia din data de 17.05.1991 încheiată cu Ministerul Culturii era de 7.788.810 lei RON, la data introducerii cererii, considerabil mai mare decât cea de 500.000 lei stabilită de art. 2 pct. 1 lit. b) Cod procedură civilă, instanţa constată că competenţa materială pentru soluţionarea prezentei cauze îi aparţine tribunalului.

Având în vedere normele legale imperative menţionate care reglementează un caz de competenţă materială de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată, urmând să o admită şi, în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, lăsând în căderea instanţei competente să stabilească taxa judiciară de timbru aferente cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu.

Declină în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul MUZEUL NAŢIONAL GEORGE ENESCU, cu sediul în Bucureşti, ..., sector 1, în contradictoriu cu pârâţii U.C.M.R., cu sediul în Bucureşti, sos. Kiseleff, nr. 30, sector 1….., şi MINISTERUL CULTURII, cu sediul în Bucureşti, bd. Unirii, nr. 22, sector 3.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20.09.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta