Contestație la executare. Nulitatea executării silite. Aplicarea deciziei nr. 895/17.12.2015 a Curții Constituționale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, prin cererea de executare silită, înregistrată de BEJ CM la data de 11.01.2016 sub nr.1, intimaţii au solicitat punerea în executare a deciziei civile nr.1386/23.06.2015 a Curţii de Apel Galaţi (fila 56).

Prin încheierea din data de 11.01.2016 executorul judecătoresc a încuviinţat executarea silită împotriva contestatoarei (fila 61), iar prin încheierea din data de 13.01.2016 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 3240 lei (fila 65).

În drept, potrivit art. 666 alin. (2) C.proc.civ. forma în vigoare la data de 18.12.2015 Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare.

La data de 17.12.2015 s-a pronunţat decizia Curţii Constituţionale nr.895/2015 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art.666 din Codul de procedură civilă iar decizia a fost publicată la data de 04.02.2016.

În considerentele deciziei se reţin următoarele: ,,28. Cu privire la efectele pe care urmează a le produce prezenta decizie, Curtea constată că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată. De asemenea, odată cu publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie, are obligaţia de a pune de acord întreaga procedură de încuviinţare a executării silite cu dispoziţiile Constituţiei constatate a fi încălcate prin prezenta decizie, aşadar, implicit, cu decizia Curţii Constituţionale, ale cărei considerente şi dispozitiv sunt general obligatorii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 77), şi să procedeze, în consecinţă, la respectarea exigenţelor constituţionale. Până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, ca o consecinţă a prezentei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţele judecătoreşti urmează să aplice în mod direct art. 21 alin. (3), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, devenind, astfel, competente să încuviinţeze executarea silită [a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicarea directă a Constituţiei, Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000, sau Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii]. Aşadar, din ziua publicării prezentei decizii, competenţa executorilor judecătoreşti de a încuviinţa executarea silită încetează. 

Pentru soluţionarea cauzei instanţa are a determina cum se aplică efectele deciziei Curţii, ţinând cont că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii în temeiul art.147 alin.4 din Constituţia României.

Prin Decizia nr.1615 din 20 decembrie 2011 Curtea a arătat că, „potrivit art. 147 alin.(4) teza a doua din Constituţie, «de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor», ceea ce înseamnă că, în temeiul prezentei decizii, nu pot fi supuse controlului judecătoresc acele raporturi juridice care s-au născut sub imperiul celor două legi care nu mai erau în vigoare (la data pronunţării deciziei ) şi s-au stins înainte de data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I”. Cu alte cuvinte, decizia Curţii urmează a se aplica tuturor raporturilor juridice care nu s-au stins încă la data publicării deciziei, respectiv tuturor cauzelor care se află pe rolul instanţelor judecătoreşti şi cărora li se aplică în continuare norma juridică declarată neconstituţională.

Instanţa constată că, din interpretarea considerentelor din paragraful 28 al deciziei nr.895/17.12.2015 a Curţii Constituţionale  în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 666 C.proc.civ., invalidarea executărilor începute înainte de data publicării deciziei poate opera numai în următoarele condiţii cumulative:

– împotriva executării s-a formulat contestaţie la executare, iar obiectul acesteia îl formează anularea încheierii de încuviinţare a executării, condiţie pe care instanţa o constată a fi îndeplinită în cauză, acesta fiind principalul motiv de contestaţie invocat de contestatoare,

– contestaţia la executare să fie formulată în termen şi să fie admisibilă în raport cu dispoziţiile art. 713 alin. (3) C.proc.civ., instanţa constată că contestaţia a fost formulată în termen şi este admisibilă.

– temeiul juridic al cererii de anulare a încheierii de încuviinţare a executării îl constituie caracterul neconstituţional al dispoziţiilor art. 666 C.proc.civ. condiţie îndeplinită în cauză, fiind principalul motiv de contestaţie invocat în cauză.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa va admite acest motiv de contestaţie şi va constata nulitatea întregii executări silite care nu a fost incuviinţată de o instanţă de judecată în consecinţă va dispune anularea actelor de executare întocmite in cadrul dosarului de executare nr. 1/2016 al BEJ CM.

Referitor la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, analizând situaţia de fapt reţinută în cauză în contextul dispoziţiilor legale anterior citate, instanţa reţine că în urma desfiinţării executării silite ca urmare a admiterii contestaţiei la executare se naşte dreptul contestatoarului-debitor de a solicita restabilirea situaţiei anterioare executării, iar intimaţilor-creditori le revine obligaţia de a restitui sumele de bani primite prin executare silită, motiv pentru care va dispune obligarea intimaţilor la restituirea în solidar a sumelor efectiv poprite.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere soluţionarea contestaţiei la executare, în temeiul art. 718 alin. (1) C.proc.civ., instanţa care o va respinge ca rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere că contestatoarea nu a făut dovada efectuării vreunei cheltuieli în legătură cu prezenta cauza, conform art. 453 alin. (1) C.proc.civ., instanţa va respinge această cerere ca neîntemeiată.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ. prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, BEJ CM după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare