Momentul cand opereaza compensarea in cazul emiterii deciziilor de impunere fiscala

TEMATICA- momentul cand opereaza compensarea in cazul emiterii deciziilor de impunere fiscala

Prin s.civ…. pronuntat de T.P in dosarul nr.3668/105/2015, Tribunalul P a respins ca neintemeiata actiunea

Se retine ca  reclamanta  S.C. D.M,  a formulat contestatie  in contradictoriu cu parata D.G.F.P,  prin care solicita anularea Deciziei nr. 1034 2014 in ceea ce priveşte respingerea contestaţiei prealabile; Anularea Deciziei nr. 260956 / 2014, inclusiv a anexei acesteia, in ceea ce priveşte dobânzile si penalităţile de întârziere in suma de 1.796 lei.

 Exonerarea reclamantei  de la plata obligaţiilor contestate in suma de 1.796 lei, întrucât au fost calculate si percepute prin aplicarea greşita a legii de către organul fiscal, precum si restituirea acestei sume compensate in mod eronat, urmând a fi acordate accesoriile aferente, conform art.124 alin.11 Cod Proc. Fiscala. Cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii reclamanta arata faptul ca prin Decizia nr. 260956 /17 Sept.2014 (anexa 1), DGFP a procedat la calcularea si stabilirea unor accesorii in suma de 1.796 lei - dobânzi si penalităţi de întârziere aferente unor taxe, impozite si contribuţii achitate de subscrisa in 25 Februarie 2014 - 25 Iulie 2014 .

Intrucât aceste obligaţii accesorii au fost stabilire in mod nelegal, împotriva Deciziei nr. 260956 / 17 Sept. 2014 am formulat in termenul prevăzut de lege contestaţie in temeiul art.205 - 207 Cod Proc. Fiscala (anexa 2), prin care am solicitat anularea Deciziei nr. 260956 / 17 Sept.2014 de stabilire a acestor accesorii in suma de 1.796 lei, si rambursarea sumei respective - in cazul admiterii contestaţiei.

Contestaţia formulata a fost respinsa ca neîntemeiata de parata prin Decizia nr. 1034 / 27 Nov. 2014 comunicata la 04 Dec. 2014 (anexa 3), parata apreciind ca obligaţiile fiscale accesorii au fost stabilite in mod legal.

Analizând motivele de fapt si temeiurile legale aplicabile, consideram ca Decizia nr. 260.956 / 17 Sept. 2014 este netemeinica si nelegala, fiind emisa de către Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova cu incalcarea dispoziţiilor exprese ale O.G. nr. 92 / 2003 privind Codul de Procedura Fiscala, ceea ce ne determina sa solicitam anularea deciziei, pentru următoarele considerente:

Contrar celor arătate de Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti prin Decizia nr. 1034 / 27 Nov, 2014 (de soluţionare a contestaţiei prealabile), obligaţiile accesorii au fost stabilite in mod netemeinic si nelegal prin Decizia nr. 260956 / 17 Sept. 2014, cu incalcarea dispoziţiilor exprese ale O.G. nr. 92 / 2003 privind Codul de Procedura Fiscala, având in vedere următoarele motive:

1- In primul rand, se impune sa criticam motivarea paratei din Decizia nr. 1034 / 27 Nov. 2014, contestaţia noastră fiind soluţionata pe baza unor interpretări speculative ale normelor fiscale. Astfel, se susţine de către parata ca potrivit art. 4 alin.1 si 4 din O.M.F.P. nr. 1308 / 2009, „creanţele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau restituire ale contribuabililor poti fi cesionate numai dupa stabilirea lor potrivit legii." Iar in opinia organului fiscal, momentul la care sumele de restituit sunt stabilite conform legii este momentul emiterii deciziei de impunere de catre inspecţia fiscala, de aceea obligaţiile au fost considerate stinse de abia cu acea data.

Reclamanta nu este de acord cu aceasta opinie a paratei, întrucât: din punct de vedere al naturii documentului, decontul de T.V.A. este o declaraţie fiscala -tip D300, căreia ii sunt aplicabile dispoziţiile Codului de Proc. Fiscala. Conform art.85 alin.1 „a" coroborat cu art.82 alin.2 din Codul de Proc. Fiscala, prin aceasta declaraţie, obligaţia fiscala este calculata de către contribuabil, aspect care se confirma si in ceea ce priveşte decontul de T.V.A. . Cum in continuare, art.86 alin.4 din Codul de Proc. Fiscala prevede ca n(4)Declaraţia fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, si produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia.", rezulta ca data la care s-a depus decontul de T.V.A. - declaratia-tio 300 - reprezintă momentul exigibilităţii sumelor pe care organul fiscal trebuie sa le ramburseze de la buget cu titlul de T.V.A. , norma de procedura fiscala menţionând clar si mai presus de orice dubiu ca o astfel de declaraţie, cum este si decontul de T.V.A. D30Q, "produce efectele juridice ale înştiinţării de plata de la data depunerii acesteia.".

 Aşadar, conform acestor temeiuri, rezulta ca pe baza declaraţiei 300, suma reprezentând T.V.A. de rambursat de la buget este stabilita tot conform legii, concluzie care vina sa contrazică interpretarea organului fiscal, care pretinde ca numai obligaţiile stabilite de inspecţie sunt "conform legii" (aprecierea este oricum discutabila, de vreme ce decizia inspecţiei fiscale poate la rândul sau sa faca obiectul unui control judiciar, cu efecte in modificarea sau desfiinţarea acelor obligaţii); astfel, teza paratei potrivit căreia sintagma "obligaţii stabilite conform legii" prevăzuta de art.30 alin.1 Cod Proc. Fiscala ar presupune obligatoriu ca se refera la obligaţii determinata de inspecţia fiscala nu poate fi reţinuta ca având valabilitate / aplicabilitate absoluta in cauza .

Invocarea datei emiterii deciziei inspecţiei fiscale ca fiind momentul la care sumele de rambursat devin certe este in speţa de fata numai un pretext pentru a legitima compensarea obligaţiilor cu acea data mult ulterioara notificării cesiunilor de T.V.A. in scopul stingerii obligaţiilor proprii. Se ignora faptul ca, insasi suma de rambursat, stabilita in final de inspecţie, era oricum îndestulătoare pentru stingerea tuturor obligaţiilor conform contractelor de cesiune, deci, cel puţin in aceasta limita aprobata de inspecţie (limita suficienta compensărilor T.V.A. de rambursat era certa inca de la depunerea deconturilor de T.V.A. si. totodată, a depunerii cererilor de compensare cu T.V.A. cesionata. Altfel spus, acesta este contextul prevăzut de art.117 Cod Proc Fiscal, conform căruia "obiect al cesiunii pot reprezenta numai sumele efectiv de restituit contribaubilului cedent". Mai simplu, rezulta ca, inca de la datele de depunere a deconturilor de T.V.A., a existat la dispoziţia organului fiscal o suma totala reprezentând T.V.A. de rambursat, mai mult decât suficienta pentru a acoperi toate obligaţiile de stins prin cesiune.

De aceea, efectuarea compensării cu o data ulterioara depunerii deconturilor de T.V.A. si a contractelor de cesiune este in cazul reclamantei  numai un pretext convenabil paratei pentru a obţine in mod artificial venituri de la contribuabilul S.C. DM S.R.L., persoana care altfel a fost intru totul de buna - credinţa, apreciind conform art.116 alin.51 Cod Proc. Fiscala - "Creanţele fiscale rezultate din cesiunea notificata potrivit prevederilor art.30 se sting prin compensare cu obligaţiile cesionarului ia data notificării cesiunii." , dar si conform art.4 alin.7 din O.M.F.P. nr. 1308 / 2009, teza ultima - ..Data stingerii obligaţiilor fiscale restante ale cesionarului este data depunerii cererii de compensare." - ca obligaţiile fata de buget vor fi stinse cu data depunerii cererilor de compensare, in condiţiile existentei unor sume de rambursat cu titlu de T.V.A. către cedentul S.C. CS S.R.L..

Aşadar, calcularea si perceperea de accesorii ar fi justificata numai daca s-ar dovedi in urma inspecţiei fiscale ca sumele de rambursat cu titlu de T.V.A. sunt insuficiente acoperirii tuturor obligaţiilor care urmau sa fie stinse prin cesiune. Ar deveni legala si temeinica aplicarea de accesorii numai in condiţiile in care s-ar stabili ca T.V.A. cesionata de subscrisa pentru stingerea obligaţiilor sale a fost insuficienta, intrucat nu s-ar întruni condiţia prevăzuta de art. 116 alin.5 "b" teza ultima din Codul de Procedura Fiscala "....in limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii"; evident, in acest context, obligaţiile nu s-ar fi putut stinge cu data cesiunii, creanţa din T.V.A. cesionata fiind inferioara obligaţiilor cesionarului, intr-o atare situaţie subscrisa datorând intr-adevar accesorii calculate pana la data achitării integrale a obligaţiilor ramase necompensate. Insa in cazul nostru, aceasta varianta nu exista, prin urmare nici aplicarea de penalităţi si dobânzi de întârziere nu este întemeiata.

Per a contrario, din moment ce nu a existat riscul ca suma aprobata in final la rambursare sa nu fie suficienta compensării, rezulta ca operaţiunea de compensare trebuie sa aiba in vedere ca exigibilitatea obligaţiei privind T.V.A. de rambursat de Ea buget este determinata conform art.116 alin.5 "b" din Codul Procedura Fiscala, teza intai: "creanţele sunt exigibile la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de T.V.A. cu opţiune de rambursare (...)", in funcţie de acest termen devenind incidente celelalte dispoziţii in materie fiscala privind momentul la care se realizează compensarea obligaţiilor cesionarului (subscrisa in cazul de fata) si / sau momentul la care notificarea cesiunii produce efecte fata de organul fiscal - acesta fiind si termenul cu care obligaţiile subscrise trebuia considerate stinse, fara alte speculaţii care aduc in discuţie forţat momentul emiterii deciziei inspecţiei fiscale fata de cedentul S.C. Cartrans Spedition S.R.L..

Deci, organul fiscal trebuia sa procedeze la efectuarea compensării dintre T.V.A. cesionata de la S.C. CS.R.L.si obligaţiile S.C. DM S.R.L. cu datele depunerii deconturilor perioadice de T.V.A. si cererilor de compensare urmare a cesiunii, iar nu cu data operării compensărilor ulterior inspecţiei fiscale. Aceasta deoarece exigibilitatea obligaţiilor reciproce exista atunci, la momentul in care au fost deopotrivă înregistrate si decontul de T.V.A. al cedentului S.C. CS S.R.L., si cererea de compensare urmare a cesiunii depusa de S.C. DM S.R.L. . Altminteri, suntem in prezenta unei conduite speculative a paratei, care se preavaleaza de momentul finalizării inspecţiei fiscale - termen care este stabilit exclusiv de ritmul activităţii sale, fara nicio posibila influenta din partea subscrisei - pentru a calcula, stabili si percepe accesorii. Astfel, se observa lesne ca existenta si valoarea accesoriilor sunt in in strânsa legătura si direct direct determinate de momentul la care parata este in măsura sa finalizeze raportul si decizia de inspecţie fiscala la S.C. CS S.R.L. , durata pe care S.CDM S.R.L., nu o poate influenta in niciun fel. Daca organul fiscal ar fi avut o atitudine corecta, ar fi trebuit sa puna in vedere contribuabilului S.C. DM S.R.L. ca stingerea obligaţiilor cu T.V.A. cesionat de la S.C. CS S.R.L. se va realiza numai cu data deciziei inspecţiei fiscale, si nu cu data depunerii cererilor de compensare (asa cum insasi parata confirma implicit pe alocuri ca rezulta din textele fiscale, referindu-se in pag.3 alin.5 din Decizia nr. 1034 / 27 Nov. 2014 la art.116 alin.51 Cod Proc. Fiscala - "Creanţele fiscale rezultate din cesiunea notificata potrivit prevederilor 30 se sting prin compensare cu obligaţiile cesionarului la data notificării cesiunii"). Daca organul fiscal ar fi procedat la o astfel de informare, S.C. DM S.R.L. ar fi renunţat sa mai aştepte finalizarea inspecţiei fiscale, de vreme ce aşteptând finalizarea acestei compensări, s-ar fi expus riscului de a suporta accesorii.

Nu se poate accepta poziţia organului fiscal de a considera in mod discreţionar ca reclamanta s-a aflat in mod culpabil in întârziere fata de achitarea obligaţiilor fiscale, de vreme ce , pe de o parte, întârzierea li se datorează exclusiv, fiind direct condiţionata de lipsa de celeritate cu care au finalizat inspecţia fiscala la S.C. CS S.R.L. (a durat din Iunie pana in August 2014, desi nu au existat niciun fel de impedimente si niciun fel de probleme deosebite care sa justifice o perioada atat de lunga), iar pe de alta parte, atunci cand am depus cererile de compensare si notificările de cesiune nu ne-a informat niciodată ca vor fi compensate cu data deciziei inspecţiei fiscale, noi bazandu-ne pe temeiurile fiscale care stabilesc ca "data stingerii obligaţiilor este data depunerii cererii de compensare" - art.4 alin.7 din O.M.F.P. nr. 1308 / 2009, teza ultima - si pe cele conform cărora „Creanţele fiscale rezultate din cesiunea notificata potrivit prevederilor art.30 se sting prin compensare cu obligaţiile cesionarului la data notificării cesiunii." - art.116 alin.51 Cod Proc. Fiscala.

Nelegalitatea si netemeinicia deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. 260956 /17 Sept. 2014. contestata in raport de dispoziţiile procedurii fiscale in vigoare.

Emiterea in 17 Sept.2014 a unei decizii de calcul a accesoriilor pentru taxe, impozite si contribuţii calculate începând cu data de 25 Februarie 2014 este abuziva, atat timp cat S.C. DM a depus in termenele legale declaraţiile nr.112,100 si 300 si mai ales, atat timp cat S.C. DM a solicitat sa plătească aceste obligaţii prin compensare cu T.V.A. cesionat de la S.C. CS S.R.L., potrivit contractelor de cesiune încheiate in acest scop in intervalul 25 Feb. 2014 - 25 Iul. 2014, caz in care atat notificarea cesiunii cat si cererea de compensare au fost depuse in fiecare dintre cazuri in aceeaşi zi in care au fost depuse si respectivele declaraţii.

Prin urmare, deoarece la datele la care obligaţiile noastre erau exigibile au fost depuse de reclamanta atat notificări ale cesiunilor, cat si cereri de plata prin compensarea cu T.V.A. cesionata de la S.C. CS S.R.L., se impune in mod legal a se constata ca data stingerii obligaţiilor a fost întotdeauna data cererii de plata prin compensare cu T.V.A. cesionat, avarid in vedere art.30 alin.2 Cod Procedura Fiscala care stabileşte ca „Cesiunea produce efecte faţă de oraanui fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.", coroborat cu art. 116 alin.51 din acelaşi cod, conform căruia „Creanţele fiscale rezultate din cesiunea notificată potrivit prevederilor art. 30 se sting prin compensare cu obligaţiile cesionarului la data notificării cesiunii." si cu art.4 alin.2 din O.M.F.P. nr.1308 / 2009 - „Cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal competent în administrarea cedentulul numai de la data la care aceasta a fost notificată de către cesionar, potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) din Codul de procedură fiscală."

Chiar daca aceste cereri de compensare nu au fost operate de organul fiscal decât începând de la data de 14 August 2014 din pricina faptului ca la S.C. CS S.R.L. - cedentul T.V.A. - s-a derulat o inspecţie fiscala, data emiterii deciziei de aprobare a rambursării in urma inspecţiei fiscale (14 Aug. 2014) nu este de natura a modifica data cu care se operează compensarea obligaţiilor fata de cesionar, obligaţiile cesionarului trebuind sa fie înregistrate ca stinse cu data notificării cesiunii, conform art. 116 alin.51 Cod Proc Fiscala, insusi organul fiscal recunoscând parţial acest fapt, in pag.3 alin.5 din decizia emisa in cadrul soluţionării contestaţiei. Totuşi, desi termenul prevăzut in acest art.116 alin.51 este clar si necondiţionat de momentul unei posibile decizii ulterioare, organul fiscal înţelege sa apeleze la un artificiu găsind de cuviinţa sa coroboreze acest termen cu cel in care creanţa cesionata devine certa, fara ca aceasta coroborare sa rezulte sau măcar sa fie permisa de textele de lege invocate de noi in numeroase rânduri - art.116 alin.51 Cod Proc. Fiscala, art.4 alin.2 si art.7 din O.M.F.P. nr. 1308 / 2009.

De asemenea, tinand cont ca in fiecare luna a perioadei pentru care ni s-au calculat accesorii cedentul S.C. CS S.R.L. a Înregistrat la organul fiscal deconturi de T.V.A. cu opţiune negativa de rambursare de la buget a unor sume suficient de mari pentru a acoperi (in urma cesiunii) si obligaţiile lunare scadente ale subscrisei , rezulta ca aceste temeiuri privind dobânzile si penalităţile de întârziere au fost aplicate împotriva reclamantei in mod abuziv si netemeinîc, întrucât ignora dispoziţiile art.122 Cod Procedura Fiscala, conform căruia „In cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile si penalităţile de intarziere sau majorările de intarziere, dupa caz, se calculează pana la data prevăzuta la art. 116 alin. £, adică pana la data la care operează de drept compensarea obligaţiilor care sunt deopotrivă certe, lichide si exigibile.

Acest moment, in cazul de fata, este reprezentat de data la care obligaţiile de compensat erau deopotrivă exigibile - anume data notificării cesiunilor-atunci fiind exigibile atat sumele cesionate constând in T.V.A. de rambursat cedentului (având jn vedere art.116 alin.5 „b"), cat si obligaţiile fiscale ale cesionarului, înregistrate la organul fiscal pe baza declaraţiilor specifice; prin urmare, obligaţiile S.C. DM S.R.L. trebuia stinse cu data cesiunilor, si nu cu data de 14 sau 18 Aug. 2014, cum s-a apreciat nelegal si fundamental greşit de către organul fiscal in marea majoritate a calculelor din anexa. Inclusiv in raport de data de la care se pot calcula accesorii, aprecierile organului fiscal sunt greşite, in cazul reclamantei  neexistand niciun moment in care sa înregistreze obligaţii fiscale pentru care sa nu fi cerut plata prin compensarea cu T.V.A. de rambursat de la cedentul S.C. CS S.R.L. .Cu atat mai puţin, nu exista nicio obligaţie fiscala a S.C. DM S.R.L. care sa fi fost întârziata la plata, devreme ce. simultan cu deconturile de T.V.A. ale S.C. Cartrans Spedition S.R.L. si cu documentele aferente cesiunii acelui T.V.A. către S.C. DM S.R.L. au fost depus si solicitările noastre de plata prin compensare, antrenând astfel efectele prevăzute de art.116 alin.51 Cod Proc. Fiscala.

Pentru declaraţia 100 (cod 3 - impozit pe profit) depusa la 25 Iul.2014, cu scadenta la aceeaşi data, conţinând obligaţia principala in suma de 10.930  suma de 66 lei si penalităţi de intarziere de 44 lei pana la 14 Aug.2014 este neiegala, deoarece aceasta obligaţie trebuia stinsa la data cererii de compensare depusa in acest sens la 25 Iul.2014, împreuna cu contractul de cesiune nr. 930 / 25 Iul.2014 si cu notificarea cesiunii pentru suma de 41.333 lei (anexa 2);

De asemenea, pentru declaraţia 100 (cod 7 - impozit pe dividende ) depusa la 25 lul.2014, cu scadenta la aceeaşi data, conţinând obligaţia principala in suma de 5.990 lei, calcularea de dobânzi in suma de 36 lei si penalităţi in valoare de 24 lei pana la 14 Aug. 2014 este nelegala, pentru acelaşi motiv invocat la pct. 5.a.

Aceeaşi situaţie nelegala întâlnim la declaraţia 300 (cod 305 - accesorii aferente T.V.A.), depusa la 25 lul.2014, cu scadenta la aceeaşi data, conţinând obligaţia principala in suma de 12.151 lei, pentru care s-au calculat dobânzi in suma de 73 lei si penalităţi in valoare de 49 lei pana la 14 Aug.2014. (anexa 2)

Pentru declaraţia 100 (cod 3 - impozit pe profit) depusa la 25 Martie 2014, cu scadenta

la aceeaşi data, conţinând obligaţia principala in suma de 5.053 lei, calcularea de dobânzi pentru 1 zi intarziere (pana la 26 Martie 2014) este nelegala din moment ce, asa cum rezulta din adresa de înaintare 8490 / 8225 / 25 Martie 2014, nu a existat nicio zi de intarziere in declararea obligaţiilor, S.C. DM S.R.L. notificând către organul fiscal chiar din data de 25 Martie 2014 atat cesiunea încheiata cu S.C. CS S.R.L. sub nr. 412 /

25 Mar. 2014, cat si cererea de compensare a obligaţiilor aferente lunii Feb.2014 cu T.V.A. cesionat de la S.C. CS S.R.L. . Aceeaşi eroare de impunere s-a comis de organul fiscal si in ceea ce priveşte declaraţia 300 (cod 305 - accesorii aferente T.V.A.), conţinând obligaţia constând in T.V.A. in suma de 10.038 lei. (anexa 3)

Pe aceleaşi considerente greşite organul fiscal a calculat accesorii pentru declaraţia 300 (cod 305) - raportate la suma de 10.038 lei, la baza fiind aprecierea ca declaraţia s-a înregistrat cu data de 26 Mar. 2014, desi este evident ca S.C. DM S.R.L. a depus declaraţia respectiva precum si documentele privind compensarea la cerere cu T.V.A. cesionat, chiar la termenul legal - 25 Mar. 2014, conform adresei nr. 8490 / 8225, astfel demonstrandu-se ca accesoriile sunt stabilite nelegal.(anexa 3)

Intocmai s-a procedat si in cazul obligaţiilor in suma de 12.879 lei, constând in T.V.A. înscrisa in declaraţia 300 depusa la 25 Feb.2014, cu scadenta la aceeaşi data. Organul fiscal a considerat ca se impune sa calculeze accesorii la aceasta suma pentru o zi întârziere, desi din documentele anexate - adresa nr. 1395 / 25 Feb.2014, cererea de compensare, notificarea cesiunii din 25 Feb. 2014 si contractul de cesiune creanţa nr. 259 / 25 Feb. 2014 - rezulta incontestabil ca declaraţia si documentaţia privind plata prin compensarea cu T.V.A. cesionat au fost depuse la termenul legal - 25 Feb.2014, neexistand nicio intarziere din partea

S.C. DM S.R.L., situaţie in care este aplicabil din nou art. art.116 alin.51 Cod Proc. Fiscala conform căruia compensarea trebuie înregistrata cu data depunerii cererii notificării cesiunii, (anexa 4)

Totodată, in mod nelegal s-au stabilit de către organul fiscal accesorii pentru obligaţiile inscrise in declaraţia 300 (cod 305 - accesorii aferente T.V.A.), depusa la 26 Mai 2014, cu scadenta la aceeaşi data, conţinând obligaţia principala in suma de 10.191 lei, pentru care s- au calculat dobânzi in suma de 257 lei si penalităţi in valoare de 171 lei pana la 18 Aug.2014.

Aceasta obligaţie constând in T.V.A. trebuia stinsa la data cererii de compensare depusa in acest sens sub nr. 14607 / 26 Mai 2014, împreuna cu contractul de cesiune nr. 679 / 26 Mai 2014 si cu notificarea cesiunii pentru suma de 19.144 lei, stingerea obligaţiei in aceasta modalitate fiind in acord cu art.116 alin.51 Cod Proc. Fiscala, (anexa 5)

Pe baza aceleiaşi interpretări si aplicări greşite a legii, organul fiscal a procedat si in ceea ce priveşte obligaţiile accesorii aferente declaraţiei 300 (cod 305), depusa la 25 Iun. 2014, cu scadenta la aceeaşi data, privind obligaţia constând in T.V.A. in suma de 17.082 lei.

Pentru aceasta suma s-au calculat nelegal dobânzi de 256 lei si penalităţi de 171 lei, întrucât s-a considerat ca data achitării este 18 Aug.2014, si nu data depunerii cererii de compensare cu T.V.A. cesionat de la S.C. CS S.R.L. , înregistrata sub nr. 17.909 / 25 lul.2014. Nu exista niciun motiv legal pentru ca organul fiscal sa calculeze accesorii pentru suma de 17.082 lei, la fel cum nu exista nici in cazul celorlalte accesorii inscrise in decizia contestata, întrucât asa cum am mai arătat, obligaţiile S.C. Derox Management S.R.L. trebuie stinse cu data notificării cesiunii si cu depunerea cererii de compensare, la data de 25 Iul. 2014, in acord cu art. 116 alin.51 Cod Proc. Fiscala, (anexa 6)

 Mai mult, aceasta modalitate de compensare susţinuta de reclamanta - pe baza art.30 alin.2. art.4 alin.2 din O.M.F.P. nr. 1308 / 2009 si art. 116 alin.51 Cod Proc. Fiscala - s-a şj realizat de către parata anterior anului 2014. Astfel, chiar daca se derula o inspecţie fiscala pentru soluţionarea deconturilor de T.V.A. cu opţiune de rambursare care stabilea si obligaţii de plata suplimentare, compensarea se realiza tot la data ulterioara deciziei de impunere emise in urma inspecţiei, insa era 'înregistrata in mod corect si legal cu data depunerii decontului de T.V.A. din care se compensau obligaţiile stabilite de inspectie adică exact in modalitatea arătata de reclamanta conform motivelor de mai sus.

De exemplu: in urma precedentei inspecţii fiscale, desfăşurate la S.C. CB  infrr 7n sepţ.2010 - 07 Oct. 2010 , concretizata prin raportul din 07 Oct. (anexa 9), inspecţie având ca scop soluţionarea unui decont cu suma negativa aferent lunii Iulie 2010 pentru care exista opţiune de rambursare a T.V.A. de la buget, parata a procedat exact in modalitatea susţinuta de reclamanta, in sensul ca deciziile de compensare a obligatiilor cu sumele de rambursat de la buget s-au emis ulterior inspecţiei fiscale, insa data cu care au operat acele compensări a fost data depunerii decontului de T.V.A.. iar nu data emiterii deciziei. Aceasta modalitate rezulta din deciziile privind compensarea Dligatiilor fiscale nr. 42.663, 42.781 si 45061 / 28 Oct. 2010, respectiv din decizia de compensare nr. 42.664 / 27 Oct. 2010 .

Deciziile de compensare au fost emise ulterior inspecţiei fiscale, in Oct. 2010, dar data cu care s-au realizat aceste compensări fost de fiecare data data depunerii decontului de T.V.A. cu sume negative pentru care s-a exercitat opţiunea de rambursare - anume cu data de 28 Aug. 2010.

Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Arata parata faptul ca prin  Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 260959/17.09.2014 au fost calculate de către organele fiscale dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.796 lei, aferente impozitului pe veniturile din salarii, impozitului pe profit, impozitului pe veniturile din dividende, taxei pe valoarea adăugată şi contribuţiilor sociale.

SC DM SRL a solicitat să plătească obligaţiile către bugetul general consolidat constituite prin declaraţii fiscale în perioada 25.02.-25.07.2014, prin compensare cu TVA cesionată de către SC CS SRL, potrivit contractelor de cesiune încheiate între cele două părţi.

Se precizeaza ca deconturile cu sume negative cu opţiune de rambursare reprezintă cereri prin care contribuabilii solicită TVA de rambursat de la bugetul general consolidat, urmând ca sumele cuvenite la rambursare să fie stabilite prin decizii de rambursare emise de organele fiscale şi/sau decizii de impunere cu rol de decizii de rambursare, conform art. 82 alin.1, art. 85 alin.1 lit.b şi alin.2 Cod procedură fiscală, coroborate cu dispoziţiile art. 147A3 alin.6 şi alin.9 Cod fiscal.

Faţă de aceste dispoziţii legale, rezultă că titlul de creanţă este reprezentat de decizia de rambursare prin care se atestă existenţa şi întinderea creanţei şi nu de decontul de TVA cu opţiune de rambursare. Este evident că, cesiunea nu poate opera decât la data emiterii deciziilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, întrucât doar la această dată creanţa deţinută de cedent asupra statului a devenit certă.

Instanta a incuvintat pentru parti proba cu inscrisuri si respectiv proba cu expertiza  raportul de expertiza fiind inaintat la f.180-210 dosar.

Analizan sustinerile facute de cater parti atat prin prisma dispozitiilor legale cat si a mijloacelor de proba administrate in cauza, Tribunalul retine urmatoarele:

Prin deciza referitoare la obligatiile de plata accesorii nr.260959 din 17.09.2014 intocmita de AJFP Prahova pentru SC DM SRL s-au calculat dobanzi si penalitati de intraziere in suma totala de 1769 lei eferente impozitului de venituri din salarii, impozitului pe profit, impozitului din dividentele de distributie a persoanelor fizice, taxa pe valoare adaugata si contributii sociale declarate pentru perioada ianuarie 2014- iunie 2014 scadente in perioada 25.02.2014-25.07.2014, care au fost compensate cu TVA de rambursat conform contractelor de cesiune

In conformitate cu prevederile art. 30 a!in.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (R), cu modificările şi completările ulterioare, „creanţele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum şi sumele afectate garantării executării unei obligaţii fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii." Obiect al cesiunii pot reprezenta numai sumele efectiv de restituit contribuabilului cedent.

Din interpretarea acestor dispozitii coroborat cu dispozitiile art 117 C.p.fiscala , creanţele fiscale ale contribuabilului pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii, respectiv numai după emiterea şi comunicarea deciziei de rambursare a TVA.

Astfel cesiunea creanţelor se poate realiza numai după compensarea eventualelor obligaţii fiscale înregistrate de către contribuabilul cedent, asa incat, obiect al cesiunii pot reprezenta numai sumele efectiv-de restituit contribuabilului cedent.

 Cu alte cuvinte, data la care poate fi notificat contractul de cesiune este ulterioară datei emiteii si comunicării deciziei de rambursare a TVA. In speta, suma de 1796 lei reprezentand accesorii aferente impozitului pe veniturile din salarii impozitului pe profit, impozitului pe veniturile din dividente distribuite persoanelor fizice, TVA si contributii sociale a fost stabilita prin decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii

Potrivit art. 70 alin.1 din Codul de procedură fiscală, cererile depuse de un contribuabil în temeiul acestui cod se soluţionează în termen de 45 zile de la înregistrare.

 În alin. 2 al textului, s-a prevăzut că în situaţia în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării informaţiilor şi data comunicării informaţiilor.

Conform  art.117 alin.1 lit.e) din Codul de procedură fiscală, fac parte din categoria sumelor de restituit, sumele de rambursat de la bugetul de stat, iar în baza alin.9 din acelaşi text, procedura de restituire sau rambursare, modalitatea de acordare a dobânzilor se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

Deconturile cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare se soluţionează asadar potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

Din interpretarea dispozitiilor legale coroborat cu mijloace de proba administrate(inscrisuri si expertiza) rezulta  că obligaţiile fiscale ale reclamantei, aferente perioadei ianuarie 2014-iunie 2014 nu au fost achitate la termenele de scadenţă, iar in acest sens este evident ca reclamantei in mod corect i s-a stabilit de catre organul fiscal ca datorează bugetului general consolidat accesoriile aferente calculate până la momentul achitării obligaţiilor.

Este adevarat ca in raportul de expertiza se face mentiunea la obiectivul nr.3 ca in doua din cele cinci notificari au fost respectate procedurile legale , mai putin in trei dintre acestea, insa cum nu sunt mentionate, este evident ca sustinerea expertului nu poate fi coroborata cu celelate inscrisuri, asa incat Tribunalul va inlatura aceste concluzii.

De altfel Tribunalul va avea in vedere prin prisma dispoz art. 116 alin. 5 lit. b c pr ca nu  este suficient ca o creanta sa fie exigibila, fiind necesara sa existe caracterul cert, insa in lipsa actului administrativ fiscal de restituire creanta nu poate fi socotita ca are caracter cert.

De aceea se va retine ca pana la manifestarea vointei organului fiscala exprimata printr-un administrativ de restituire, decontul cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare  nu cuprinde o creanta stabilita potrivit legii, spre a fi aplicabile dispozitiile art. 30 alin. 1 c. pr. fiscala.

Prin urmare, instanta a respins actiunea.

Domenii speta

Spete similare