Obligarea la plata

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL-BIROU FALIMENT

SPETA RELEVANTA LUNA IANUARIE 2016

JUDECATOR SINDIC  LETEA CRINA MIHAELA

Prin cererea înregistrată  la data 08.09.2015, pe rolul Tribunalului Prahova  sub nr. 54/105/2014/a1 reclamanta  A în calitate de creditor majoritar al debitoarei SC D SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii  C G  şi  S D în calitate de asociati  a debitoarei, obligarea acestora  la plata pasivului societăţii în cuantum de  36.127 lei conform prevederilor art.138 din Legea privind procedura insolvenţei debitoarei nr.85/2006.

În fapt, reclamanta a arătat că prin încheierea  Tribunalului Prahova – Secţia Contencios  Administrativ şi Comercial Birou Faliment din data de 03.11.2014  pronunţată în dosarul de insolvenţă nr 54/105/2014 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitorului SC D SRL  lichidator judiciar fiind numit R SPRL  actualmente J SPRL.

În îndeplinirea atribuţiilor sale,administratorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanţelor împotriva societăţii debitoare prevăzut de lege, stabilind pasivul societăţii în cuantum de 36.127  lei creanţa creditoarei A reprezentând un procent de 100 % din masa credală.

Potrivit disp.art.27 din  Legea insolvenţei „ debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a  fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen maxim de 30 zile de la apariţia stării de insolvenţă”.

Deşi se afla în încetare de plată, debitoarea prin reprezentantul său legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin  care să solicite deschiderea procedurii de insolvenţă, continuând o activitate care ducea în mod vădit la pierderi.

Scopul instituirii răspunderii persoanelor, prev.la art.138 este acela de a asigura acoperirea  pasivului rămas în patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor şi distribuirea sumelor obţinute.

Răspunderea persoanelor menţionate  la art.138 din lege este condiţionată de existenţa unui pasiv neacoperit, stare de fapt reţinută  în prezenta cauză.

Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.138 lit. c din Legea nr.85/2006. 

La acelaşi termen de judecată R SPRL  actualmente J SPRL  a  solicitat în contradictoriu cu pârâţii  C G  şi  S D în calitate de asociati  a debitoarei, obligarea acestora  la plata pasivului societăţii  , întrucât deşi a notificat în numeroase rânduri debitoarea în vederea depunerii la dosar a actelor prevăzute de lege, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală,astfel că administratorul  judiciar a fost în imposibilitate de a identifica  bunurile care fac parte din patrimoniul societăţii şi să întocmească inventarul în cadrul procedurii de insolvenţă.

Mai susţine lichidatorul judiciar că, deşi din adresele comunicate  de către Poliţia Ploieşti şi de către Primăria B a rezultat că debitoarea figurează în evidenţele celor două instituţii cu o autoutilitară marca Dacia  , pârâţii au refuzat să o predea sau să depună înscrisuri cu privire la regimul juridic al acesteia, ceea ce conduce la concluzia că  aceştia au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice.

La data de 4.09.2015, pârâţii au formulat întâmpinare pe calea căreia au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei  A  întrucât potrivit art.138 alin.2 din  lege,  creditorul majoritar poate  introduce o asemenea cerere, numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile şi nu a introdus o astfel de cerere.

De asemenea, s-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive  a pârâtului C G motivat de faptul că deşi a figurat ca asociat al debitoarei, acesta nu a avut nicio calitate în organele de conducere sau de supraveghere ale acesteia, nu a dispus de nici un fel de putere de decizie sau coordonare sau control efectiv în  activitatea societăţii debitoare. S-a  solicitat  admiterea excepţiilor şi pe cale de consecinţă,respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă şi respingerea cererii faţă de pârâtul C G ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiv,iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri

Examinând actele şi lucrările dosarului,instanţa a respins cele doua exceptii invocate si a admis actiunea, reţinand  următoarele:

Excepţia lipsei calităţii procesual active  a creditoarei A, invocată de pârâţi a fost respinsa ca neintemeiata in baza urmatoarelor considerente:

Potrivit art. 138 alin.3 „dacă administratorul judiciar ori după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută  la art.1 , aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor, ori dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor.De asemenea, poate introduce o asemenea acţiune în aceleaşi condiţii,creditorul care deţine mai mult de 50 % din valoarea creanţelor,înscrise la masa credală.

 În cauză, reclamanta A deţine o creanţă în procent de 100 % din masa credală, astfel încât justifică în cauză calitatea procesuală activă, motive pentru care va respinge excepţia lipsei calităţii procesual active a acesteia,ca neîntemeiată

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului  C G invocată de pârâţi, motivată de faptul că  deşi acesta a avut calitatea de asociat al debitoarei, nu a făcut parte din organele de conducere,sau de supraveghere ale societăţii şi nu a dispus de activitatea acesteia cu putere de decizie, de coordonare sau de control efectiv, instanţa reţine următoarele:

Art.138 alin.1 dispune în sensul că : „ judecătorul sindic poate  dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere în cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului”…, astfel încât calitate procesuală pasivă într-o astfel de acţiune o pot avea nu numai membrii organelor de conducere sau supraveghere aşa cum susţine pârâtul ci,  şi alte persoane care au  contribuit la  crearea stării de insolvenţă.

Din această perspectivă, susţinerile pârâţilor potrivit cu care administrarea societăţii a fost îndeplinită exclusiv de celălalt pârât nu sunt relevante în prezenta cauză, faţă de dispoziţiile cuprinse în art.138 care nu condiţionează promovarea  prezentei acţiuni de calitatea pârâtului de  administrator sau membru în organele de conducere sau supraveghere, contribuţia  efectivă la  crearea stării de insolvenţă sau lipsa  culpei în  acest sens, fiind o chestiune ce urmează a fi analizată pe fondul cauzei şi nu prin excepţia invocată.

Pentru aceste motive instanţa va respinge  excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului C G, ca neîntemeiată.

Asupra fondului cauzei,instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin încheierea din 3.11.2014 fost deschisă procedura simplificată a  insolvenţei faţă de debitoarea  SC D SRL,  fiind desemnat administrator  judiciar R SPRL actualmente J SPRL cu atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006,.

În exercitarea atribuţiilor sale , administratorul a analizat cauzele şi împrejurările care au dus debitoarea în stare de insolvenţă,formulând la data de 09.12.2014  cerere de instituire răspundere patrimonială împotriva pârâţilor  S D şi  C G.

La data de 16.04.2015, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, şi acţiunea în răspundere formulată de  A Prahova în calitate de creditor majoritar al debitoarei împotriva celor doi pârâţi, acţiune ce a fost conexată la dosarul având ca obiect cererea de instituire răspundere promovată de lichidatorul judiciar  J SPRL.

Ex-administratorul debitoarei şi asociat, pârâtul  S D  şi pârâtul  C G în calitate de asociat ,aşa cum rezultă din extrasul  Registrului Comerţului (dosar insolvenţă)  nu şi-au îndeplinit obligaţia de a depune documentele contabile solicitate de lichidator,potrivit disp.art 28 din Legea nr.85/2006. În această situaţie, administratorul  a fost în imposibilitate de a identifica  bunurile care fac parte din patrimoniul societăţii şi să întocmească inventarul în cadrul procedurii de insolvenţă,deşi din adresele comunicate  de către Poliţia P şi de către Primăria B a rezultat că debitoarea figurează în evidenţele celor două instituţii cu o autoutilitară marca Dacia  pe care însă, pârâţii au refuzat să o predea sau să depună înscrisuri cu privire la regimul juridic al acesteia, ceea ce conduce la concluzia că  aceştia au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice.

Ambii pârâţi prin conduita lor, nedepunând documentele de natură să evidenţieze patrimoniul debitoarei, să permită recuperarea creanţelor datorate,  au contribuit la prejudicierea creditorilor societăţii , întărind prezumţia că ajungerea debitoarei în încetarea de plăţi, a fost  urmarea  continuării unei activităţi în interes personal care a condus finalmente persoana juridică la încetarea de plăţi. .

 Potrivit  principiilor statuate  in doctrina si practica  judiciara,raspunderea delictuala opereaza  pentru cea mai usoara culpa,iar,indiferent de  gravitatea vinovatiei ,obligatia de reparare a prejudiciului  cauzat este integrala,cuantumul despagubirii depinzand de intinderea prejudiciului si nu de gravitatea vinovatiei.

De asemenea,imprejurarea ca fostul  administrator nu a predat lichidatorului documente justificative cu care să se facă dovada cuantumului important al sumelor neacoperite, în condiţiile în care conduita acestuia a determinat  imposibilitatea identificării activelor a inventarierii patrimoniului debitoarei şi a recuperării eventualelor creanţe ale societăţii, conduce la concluzia ca paratul  ,fost  reprezentant al  societatii,este  răspunzător de starea de insolvenţă a societăţii, situatii ce cad  sub incidenta disp.art 138 lit. d  din Legea nr.85/2006.

Conform declaraţiilor  de creanţă depuse la dosarul de insolvenţă, pasivul neacoperit al  debitoarei , este in valoare de …lei  conform tabelului  de creanţe depus la dosarul cauzei.

In acest sens,instanta constata din probele administrate  cu inscrisurile maisusdetaliate, ca in cauza ,paraţii nu au facut dovada unor imprejurari exoneratoare de raspundere,in raport de situatia de fapt imputata ce se reflecta in  starea de insolvenţă a societăţii  si din conduita  lor ulterioara,inclusiv dupa data deschiderii procedurii insolventei fata de debitoare.

În drept, potrivit disp. art. 138 din legea menţionată, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului-persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a - g din textul legal.

Analizând situaţia de fapt reţinută mai sus raportat la textul de lege invocat, se constată întrunite cerinţele acestui text legal faţă de paraţi pentru literele c şi e.  Răspunderea instituită de art. 138 din Legea nr.85/2006 este în esenţă o răspundere civilă delictuală. În cauză sunt reunite elementele acesteia anume: fapta ilicită constând în  aceea că pârâţii  nu au predat lichidatorului judiciar documente justificative cu privire la situaţia juridică a autovehicului aflat în proprietatea debitoarei şi  nu au pus la dispozitia  administratorului judiciar, respectivul bun .De asemenea, situaţia  mai sus menţionată conduce la concluzia că pârâţii au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăţi,  atâta vreme cât,  în lipsa actelor societăţii nu poate fi stabilită situaţia activelor societăţii,  a stocurilor, a creanţelor deţinute şi care conduce implicit şi la  imposibilitatea stabilirii oportunităţii formulării unei acţiuni de eventuală anulare a actelor frauduloase ce ar fi putut fi formulate în baza  art.79,80 din Legea nr.85/2006, de către administratorul judiciar al debitoarei, ascunzând o parte din activul persoanei juridice, situaţii ce cad sub incidenţa art.138 lit.  c  şi e  din Legea nr.85/2006.

Vinovăţia pârâţilor îmbraca atat forma intenţiei,cat si pe aceea a culpei.

 Referitor la apărarea pârâtului C G potrivit cu care, în calitate de asociat nu ar fi avut cunoştinţă de  situaţia patrimonială a  societăţii, de bunurile ce compuneau activul acesteia, instanţa o va înlătura ca vădit neîntemeiată. câtă vreme administratorul raportează activitatea  desfăşurată asociaţilor, pârâtul neputând pretinde că nu avea  modalităţi de control sau informare în raporturile  cu administratorul statutar al debitoarei.

Instanţa constată că prejudiciul în prezenta cauză produs de pârâţi prin  formele specifice unul ca administrator,celălalt ca asdociat, constă in  datoriile debitoarei conform tabelului creanţelor,adică în suma de 36.820  lei..

Legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu a fost stabilită,conform considerentelor mai sus detaliate

Instanţa va respinge apărările pârâţilor întemeiate pe lipsa culpei acestora, cu privire la crearea stării de insolvenţă a debitoarei ca nedovedite, apreciind că situaţia creditării societăţii de către aceştia cu diverse sume de bani nu reprezintă în sine o cauză exoneratoare de răspundere.

De asemenea, instanţa reţine că pârâtul C G în calitatea sa de asociat nu poate pretinde că nu avea  cunoştinţă de situaţia debitoarei pentru motivele maisusdetaliate.

Având în vedere cele expuse, în baza art.138  lit.c şi e instanţa va admite cererea formulată şi va institui răspunderea  pârâţilor S D şi C G ,pentru plata pasivului neacoperit al debitoarei, în sumă de  36.820 lei.

Domenii speta

Spete similare