Contestaţie la executare – obligaţia de a achita impozit chiar dacă imobilul este ocupat de către o altă persoană

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 11.05.2015 sub nr de dosar 51506/299/2015 contestatorul D.T.I. în contradictoriu cu intimatul DITL Sector 1 Bucureşti a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite însăşi şi a procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 142795/24.10.2015 şi a solicitat instanţei anularea executării silite, anularea titlului executoriu nr. 598934/24.04.2015, anularea somaţiei din data de 24.04.2015 şi procesul verbal nr. 142795/24.04.2015 şi suspendarea executării silite, iar în subsidiar anularea deciziei de impunere nr. 400217/20.11.2013 prin care s-a stabilit obligaţia de plată în baza cărei s-a pornit executarea.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că este moştenitorul defunctei P.M., si astfel proprietarul terenului in suprafaţa măsurata de 3000 mp, situat in …, conform Certificatului de Moştenitor Suplimentar nr. 35 din data de 22.10.2013, teren ce  a fost donat de către defuncta către Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti, potrivit ofertei de donaţie înregistrata sub nr. 036946 din data de 01.11.1971, donaţie ce a fost anulata prin Sentinţa civila nr. 348 , pronunţata la data de 01.02.1996, in Dosarul nr. 362/1995 de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, sentinţa definitiva si irevocabila prin neapelare.

 Contestatorul a menţionat că deşi a dorit să intre în posesia terenului, a constatat că la OCPI figurează ca proprietar al imobilului Grădina Zoologică Bucureşti, motiv pentru care s-a adresat instanţelor de judecată cu o acţiune în revendicare imobiliară.

Precizează că Direcţiea Generală Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1, a procedat la emiterea unei decizii de impunere, ţinând cont de calitatea de moştenitor a acestuia, prin care  au fost  stabilite in mod abuziv in sarcina sa obligaţii de plata către bugetul local pentru imobilul situat in …, in cuantum de 28049,11 lei, iar în baza acestei decizii de impunere s-a trecut la executare silită emiţându-se în acest sens procesul verbal nr. 142795/24.04.2015

Contestatorul a menţionat că apreciază că se află în faţa unei situaţii discutabile din punct de vedere al legalităţii în sensul că este executat silit pentru o sumă aferentă unui drept pe care nu îl are în universalitatea sa, respectiv posesia şi folosinţa terenului respectiv.

Menţionează că a contestat aceasta Decizie la organul fiscal, insa prin Dispoziţia de soluţionare a contestaţiei nr. 356277/15.01.2013 cererea fiind respinsa, dispoziţie pe care o apreciază ca fiind lipsită de temei şi dată cu aplicare greşită a legii.

Având in vedere faptul ca terenul in cauza se afla in administrarea si folosinţa unei instituţii publice, respectiv Gradina Zoologica Bucureşti, considera ca se încadrează la cazurile de scutire de la plata impozitului pe teren, prevăzute la Art. 257 din Codul Fiscal, mai exact litera F, potrivit căreia, impozitul pe teren nu se datorează pentru ... «orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie publică, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice"

Contestatorul a menţionat că deşi titlul executoriu nr. 598934/24.04.2015 în baza căruia a fost începută executarea, obligaţia de plată este de 6511,08 lei, în procesul verbal de sechestru imobiliar este consemnată o naltă valoare de 31075,28 lei., şi faţă de această vădită discrepanţă rezultă că cel puţin caracterul cert al creanţei nu este stabilit în mod corespunzător.

De asemenea, contestatorul a menţionat că faţă de valoarea debitului raportat la valoarea imobilului asupra căruia s-a dispus sechestrul imobiliar măsura este excesivă, existând suficiente garanţii precum şi alte bunuri din care creditorul se poate îndestula.

Cu privire la suspendarea executării silite, contestatorul a menţionat că suspendarea se impune dat fiind că imobilul suspus executării silite este sigura locuinţă iar o executare intempestivă asupra acestuia ar provoca prejudicii iremediabile.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 172 din OUG 92/2003 rap la dispoziţiile art. 712 C. proc. civ. şi 719 C. proc. civ.

În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar f. 8-31, proba cu interogatoriul creditoarei intimate şi proba cu expertiza judiciară.

La data de 19.06.2015 intimata a formulat întâmpinare f. 36 şi a solicitat respingerea contestaţiei la executare, învederând instanţei că aspectele invocate de contestator sunt inadmisibile pe calea contestaţie la executare, astfel de argumente putând fi invocate pe calea contenciosului administrativ, contestatoarea formulând de altfel cerere în contencios, respectiv 30590/3/2014 respins pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Intimata a menţionat că nu a fost invocată nicio neregularitate a măsurilor de executare silită singurele aprecieri fiind referitoare la fondul cauzei, respectiv, nedatorarea obligaţiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. 337073/08.10.2013.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat ca acceptând pur şi simplu succesiunea, contestatorul a luat locul defunctei în raporturile de drept fiscal şi răspunde personal pentru pasivul succesoral, motiv pentru care obligaţiile fiscale au fost corect stabilite în sarcina sa, în ceea ce priveşte articolul 257 lit f C. fiscal acesta nu este aplicabil în speţă deoarece subiect al raportului juridic fiscal nu este o instituţie publică ci o persoană fizică de drept privat.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205, OG 92/2003, legea 571/2003, HG 44/2004, HG 1553/2003.

În dovedirea susţinerilor, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar f. 44-87.

La data de 14.07.2015 contestatorul a depus răspuns la întâmpinare f. 91.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În sarcina contestatorului D.T.I.  s-a stabilit de către intimata Consiliul Local Sector 1– Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 1 Bucureşti  o creanţa fiscala, fiind emise mai multe decizii de impunere prin care s-a stabilit printre altele obligaţii de plată cu titlu de impozit teren intravilan situat în Bucureşti,  …., în baza cărora a fost emis titlul executoriu nr. 598934/24.04.2015, şi somaţia din data de 24.04.2015, contestate pe calea prezentei contestaţii.

În esenţă, contestatorul susţine că impozitul nu era datorat de proprietarul terenului, contestatorul fiind moştenitorul proprietarului, acesta nefiind de altfel în posesia acestui teren ci de instituția publica care administrează si folosește efectiv acest teren, respectiv Gradina Zoologica București.

Instanţa reţine, astfel cum a reţinut şi Tribunalul Bucureşti în sentinţa civilă nr. 5693 pronunţată în dosarul nr. 30590/3/2014 că din coroborarea dispoziţiilor art. 256 alin 1 c. fiscal şi art. 29 alin 1 C. proc . fiscală, contestatorul are obligația de  a achita impozitul pe terenul in suprafaţa de 2772 mp situat în …..

Deşi a susţinut contestatorul că nu se află în posesia terenului în discuţie, instanţa reţine ca si Tribunalul că acest aspect nu este o condiţie pentru stabilirea obligaţiilor fiscale în sarcina proprietarului, în condiţiile în care contestatorul susţine că Grădina Zoologică ocupă abuziv acest teren, proprietarul are la dispoziţie căi legale pentru repararea daunelor cauzate ca urmare a privării de folosinţa bunului.

În ceea ce priveşte art. 257 lit f din C fiscal instanţa reţine ca şi Tribunalul că acest articol nu poate fi incident în cauză, în condiţiile în care subiect al raportului fiscal nu este o instituţie publică ci o persoană fizică de drept privat, acest articol aplicându-se numai în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale stabilite în sarcina instituţiilor publice.

Astfel, având în vedere considerentele mai sus menţionate, instanţa apreciază că titlu executoriu nr. nr. 598934/24.04.2015 a fost legal şi temeinic emis în baza deciziilor de impunere menţionate în titlu.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la consemnarea a doua sume diferite în titlu executoriu nr. 598934/24.04.2015 şi în procesul verbal de sechestru, instanţa reţine că procesul verbal de sechestru nr. 142795/24.04.2015 face referire la mai multe titluri executorii, astfel cum reiese din analizarea acestuia şi din susţinerile intimatei în şedinţă publică, astfel încât instanţa apreciază că cu rea credinţă contestatorul a afirmat că doreşte să stingă debitul însă nu ştie care este acesta.

În ceea ce priveşte criticile contestatorului referitor la sechestrul înfiinţa pe imobilul locuinţă, instanţa apreciază criticile neîntemeiate şi nu apreciază măsura ca fiind excesivă, în măsura în care contestatorul a indicat că există suficiente garanţii precum şi alte bunuri din care creditorul intimat să se îndestuleze, însă nu a menţionat care ar fi acelea.

În ceea ce priveşte criticile contestatorului cu privire la achitarea unor sume de bani, după ce a început executarea silită, instanţa apreciază că acest aspect nu poate duce la anularea executării silite sau la anularea titlului executoriu legal emis.

Pentru considerentele mai sus menţionate, instanţa va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 400217/20.11.2013 , instanţa reţine că dispoziţiilor art. 205 alin. 1, 206 si 210  C. proc. fiscală împotriva titlului de creanţa se poate face contestaţie  potrivit legii. Contestaţia  poate avea ca obiect numai sumele si masurile stabilite  si înscrise de organul fiscal in  titlu de creanţa sau in actul administrativ fiscal atacat. Astfel, se va retine faptul ca numai in cadrul acestei proceduri – a conteciosului administrativ si  nu in cadrul contestaţiei la executare se poate ataca  actul administrativ reprezentat de titlul de creanţa.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la contestaţia la executare, instanţa va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

În ceea ce priveşte înscrisurile depuse la data de 22.09.2015 intitulate „cerere de repunere pe rol şi introducerea în cauza forţată din oficiu a altor persoane” instanţa apreciază că acestea nu pot fi avute in vederea la pronunţarea prezentei soluţii. Astfel constată că înscriurile au fost depuse după închiderea dezbaterilor la data de 16.09.2015 iar potrivit art. 394 alin 3 C. proc. civ.  după închiderea dezbaterilor părţile nu mai pot depune nici un înscris, sub sancţiunea neluării în seama.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestator D.T.I.  …. în contradictoriu cu intimat DIRECŢIA DE IMPOZITE A SECTORULUI 1 sector 1, Bucureşti, STR. PIAŢA AMZEI, nr. 13

Respinge ca cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Respinge ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de impunere nr. 400217/20.11.2013.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 Octombrie 2015.

Domenii speta

Spete similare