Ordonanţă de plată – existenţa unei creanţe certe, poate să rezulte din cuprinsul contractului încheiat între părţi, contract în baza căruia s-a emis factura.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.03.2016 sub nr. 11878/299/2016, creditoarea B.R. a solicitat ca pe calea ordonanţei de plată să se dispună obligarea debitoarei B.E. la plata sumei de 1.506,05 lei reprezentând contravaloarea încărcăturilor GPL neachitate conform facturii nr. 11984778/06.06.2014, precum şi la plata penalităţilor de 1% pe zi întârziere calculate de la data scadenţei facturii fiscale şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de comision nr. 4537/30.05.2014 în temeiul căruia debitoarea s-a obligat să vândă încărcăturile GPL livrate de creditoare, urmând să achite contravaloarea încărcăturilor la livrare, fiind emise cu această ocazie facturi fiscale. Având în vedere că debitoarea nu şi-a respectat obligaţia contractuală în sensul de a achita contravaloarea facturii fiscale nr. 11984778/06.06.2014, creditoarea a emis somaţia nr. 1195, primită de debitor la data de 24.09.2015, conform confirmării de primire. de asemenea, având în vedere că nu s-au restituit ambalajele lăsate în custodie, la data de 17.12.2015 creditoarea a emis şi notificarea nr. 1547, trimisă odată cu somaţia de plată.

Creditoarea apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru emiterea ordonanţei de plată, atât în ce priveşte debitul principal cât şi penalităţile de întârziere. Creanţa este certă, existenţa creanţei rezultând din contractul încheiat cu debitorul precum şi din factura fiscală semnată de acesta,  precum şi lichidă şi exigibilă.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1014 şi urm. din Codul procedură civilă, iar în dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri..

A fost achitată taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei (fila 6).

Debitoarea, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.

În cauză s-a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse de creditoare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 30.05.2014 reclamanta creditoare, în calitate de comitent şi pârâta debitoare în calitate de comisionar, au încheiat contractul de comision nr. 4537/2014 având ca obiect vânzarea de către comisionarul debitor a încărcăturilor GPL aparţinând comitentului, în speţă reclamantei, în temeiul căruia debitorul s-a obligat să predea contravaloarea încărcăturilor vândute la aprovizionarea cu butelii delegaţilor comitentului, iar în cazul întârzierii la plată a sumelor datorate s-a obligat să plătească penalităţi de întârziere de 1% pe zi conform art. 7.2.3. din contract.

În temeiul raporturilor contractuale, creditoarea a emis factura nr. 11984778/06.06.2014 în valoare de 1560,05 lei, semnată de către debitoare.

Conform art. 1014 alin. 1 “Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.

Potrivit art. 663 Cod procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, lichidă, când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui şi exigibilă, dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Cu privire la debitul principal solicitat, în cuantum de 1.506,05 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale ce nu a fost achitată, instanţa reţine că această creanţă este certă, existenţa sa rezultând din cuprinsul contractului încheiat între părţi, contract în baza căruia s-a emis factura. Mai mult decât atât, factura este însuşită prin semnătură, iar debitoarea  nu a formulat vreo apărare în prezenta cauză împotriva pretenţiilor creditoarei.

De asemenea, creanţa este lichidă, cuantumul său fiind determinabil în raport de suma înscrisă pe factură şi suma plătită şi este exigibilă, data scadenţei fiind la 06.06.2014.

 Cu privire la penalităţile de întârziere, instanţa apreciază că acestea sunt datorate creditoarei. Aşa cum s-a arătat anterior, în contractul încheiat între părţi s-a stabilit cuantumul acestora, iar acestea îndeplinesc condiţiile de admisibilitate analizate mai sus, existenţa lor rezultând cu certitudine din contractul încheiat, suma datorată cu titlu de penalităţi este determinabilă pe baza prevederilor contractuale, fiind de 1% din valoarea debitului principal pentru fiecare zi de întârziere şi sunt ajunse la scadenţă, urmând soarta debitului principal. Aşadar, debitoarea urmează să achite penalităţi de întârziere de 1% pe zi, calculate la debitul principal începând cu data de 06.06.2014 şi până la achitarea integrală a debitului.

În scopul executării obligaţiei de plată, în baza art. 1.022 alin. 3 Cod procedură civilă instanţa va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

Prin urmare, debitoarei i se va ordona ca în termenul de 20 de zile de la comunicarea prezentei să plătească creditoarei suma de suma de 1.560,05 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 11984778 din 06.06.2014, şi penalităţi de 1% pe zi de întârziere, de la data de 06.06.2014 şi până la data achitării efective.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere solicitarea creditoarei în acest sens, dar şi faptul că debitoarea a căzut în pretenţii, aceasta din urmă va fi obligată şi la plata sumei de 944 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 744 lei onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare