Recurs. Casare cu trimitere pentru o noua judecare. Nemotivarea hotarârii judecatoresti

Recurs. Casare cu trimitere pentru o noua judecare. Nemotivarea hotarârii judecatoresti

- art. 425 alin. 1 Cod de procedura civila

- art. 498 alin. 2 Cod de procedura civila

Obiectul actiunii formulate de reclamant vizeaza atât anularea actului administrativ prin care s-a stabilit în sarcina sa impozit pe mijlocul de transport Mercedes Benz tip 280E nr. sasiu xxxxxxxxxxxxxx an de fabricatie 1976, dar si a înscrisurilor în baza carora s-a facut impunerea în sarcina sa, respectiv a contractului de vânzare cumparare si a declaratiei pentru stabilirea taxei si primei de asigurare – mijloace de transport.

Reclamantul a mai solicitat si radierea de pe numele sau din evidentele fiscale a acestui autoturism si înlaturarea obligatiei de plata a impozitului aferent.

Instanta de fond a analizat numai trei din cererile cu care a fost sesizata, respectiv anularea actului administrativ prin care s-a stabilit impozitul pe mijlocul de transport, radierea de pe numele reclamantului a acelui autoturism si înlaturarea obligatiei de plata a impozitului aferent.

Prima instanta nu a avut în vedere faptul ca reclamantul a solicitat prin prezenta actiune si anularea înscrisurilor în baza carora s-a facut impunerea, respectiv a contractului de vânzare cumparare si a declaratiei pentru stabilirea taxei si primei de asigurare – mijloace de transport.

În plus, instanta a respins pretentiile reclamantului, cu motivarea ca actul administrativ de impunere nu poate fi anulat, atât timp cât înscrisurile care au stat la baza înregistrarii în evidentele fiscale ale Primariei SECTORULUI X Bucuresti nu au fost declarate nule si îsi produc în continuare efectele, fara a observa ca fusese investita de reclamant sa se pronunte tocmai asupra valabilitatii acestora.

Din dispozitiile art. 425 alin. (1) Cod de procedura civila rezulta elementele pe care trebuie sa le cuprinda orice hotarâre judecatoreasca pentru exercitarea unui control judiciar.

În acest sens, lit. b) din acest text normativ se refera la necesitatea aratarii în considerente a obiectului cererii, a expunerii situatiei de fapt pe baza probelor administrate, precum si a motivelor de fapt si de drept ce au format convingerea instantei aratându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor.

Motivarea hotarârii trebuie sa fie clara, concisa si concreta în concordanta cu probele si actele de la dosar, ea constituind astfel o garantie pentru partile din proces în fata eventualului arbitrariu, judecatoresc si de altfel singurul mijloc prin care se da posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Pe de alta parte, nemotivarea unei hotarâri judecatoresti echivaleaza practic cu solutionarea procesului fara a intra în fondul actiunii, de natura sa justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. O astfel de hotarâre devine arbitrara si nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar daca, strict teoretic, instanta s-a pronuntat pe "fond", respingând actiunea nu pe exceptie ci ca "neîntemeiata" sau, dupa caz, s-a pronuntat prin admiterea actiunii, în integralitate sau în parte.

Judecatorul fondului nu a analizat sub nici un aspect cererea reclamantului privind anularea înscrisurilor în baza carora s-a facut impunerea, respectiv a contractului de vânzare cumparare si a declaratiei pentru stabilirea taxei si primei de asigurare – mijloace de transport.

Or, din perspectiva celor expuse, este de observat ca hotarârea instantei de fond nu se circumscrie exigentelor art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedura civila, în conditiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre parti prin prisma tuturor sustinerilor, apararilor si probelor de la dosar, inclusiv asupra existentei abaterilor de la legalitate.

În aceste conditii, controlul judiciar este imposibil de realizat motiv pentru care în temeiul art. 498 alin. 2 Cod procedura civila, retinând ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra în judecata fondului, si pentru a se asigura o judecata unitara, recursul a fost admis, s-a casat în întregime hotarârea recurata cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor examina toate cererile reclamantului, precum si sustinerile si apararile partilor prin raportare la obiectul dedus judecatii, astfel cum a fost stabilit de catre reclamant, prima instanta urmând a administra toate probele ce se impun pentru justa solutionare a cauzei. De asemenea, având în vedere capatul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumparare, instanta de fond va urmari corecta stabilire a cadrului procesual în cauza.

Decizia nr. 457 din 26.02.2016 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 5876/111/CA/2013*

Prin sentinta nr. 1310/23.04.2015, pronuntata în dosar nr. 1310/23.04.2015, Tribunalul Bihor a respins, ca neîntemeiata, actiunea formulata si completata de reclamantul J. S., în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA SECTORULUI X BUCURESTI - DIRECTIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR X, având ca obiect anulare act administrativ.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca este sesizata cu legalitatea actului administrativ prin care s-a stabilit impozitul pe mijlocul de transport si a Deciziei nr. 43902/03.11.2013 referitoare la obligatiile de plata accesorii, privind autoturismul MERCEDES BENZ tip 280E, nr. de sasiu xxxxxxxxxxxxxx, an de fabricatie 1976, înregistrat la intimata pentru impunere în temeiul codului fiscal.

Instanta de fond a retinut ca reclamantul contesta actul administrativ prin care i s-a stabilit în sarcina impozit pe mijlocul de transport, precum si înscrisurile în baza carora s-a facut impunerea în sarcina sa, respectiv: contract de vânzare-cumparare si o „declaratie pentru stabilirea taxei si primei de asigurare - mijloace de transport", sustinând ca semnatura si scrierea din aceste înscrisuri nu îi apartin. Aceasta sustinere însa nu este probata cu nici un document sau înscris de catre reclamant, contrar prevederilor art. 56 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Atâta vreme cât aceste înscrisuri care stau la baza înregistrarii în evidentele fiscale de la Primaria SECTOR X Bucuresti a autoturismului MERCEDES BENZ tip 280E, nr. de sasiu xxxxxxxxxxxxxx, an de fabricatie 1976, nu au fost declarate nule, prima instanta a apreciat ca ele produc efectele juridice pentru care au fost întocmite si prin urmare în mod temeinic si legal, organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantului obligatii fiscale de plata, reprezentând impozit asupra mijloacelor de transport.

Fata de neîndeplinirea obligatiei de plata în termenul legal a impozitului aferent acestui autoturism, reclamantul are obligatia achitarii accesoriilor.

În ceea ce priveste cererea de radiere din evidentele fiscale a autoturismului de pe numele reclamantului si înlaturarea obligatiei de plata a impozitului aferent acestui autoturism, instanta a retinut ca este nefondata, deoarece, legea fiscala în vigoare statueaza ca pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existentei fizice, scaderea de la plata impozitului se face prin prezentarea unui document din care sa reiasa ca mijlocul de transport a fost dezmembrat în conditiile O.G. nr. 82/2000, dovada ce nu a fost depusa în cauza.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs recurentul J. S., casarea sentintei recurate si judecarea în fond a procesului, în temeiul art. 488 pct. 8 si art. 498 alin. 1 Cod de procedura civila, admiterea actiunii asa cum a fost aceasta formulata, fara cheltuieli de judecata.

În motivare, se arata ca prin actiunea formulata a invocat nulitatea actului administrativ prin care s-a stabilit în sarcina sa impozit pe mijloacele de transport, respectiv MERCEDES BENZ tip 280E, nr. de sasiu xxxxxxxxxxxxxx, an de fabricatie 1976, precum si a înscrisurilor în baza carora s-a facut impunerea în sarcina mea respectiv: contract de vânzare-cumparare si o „declaratie pentru stabilirea taxei si primei de asigurare - mijloace de transport", întrucât nici semnatura si nici scrierea din aceste înscrisuri nu-mi apartine.

Totodata a solicitat si radierea acestui autoturism de pe numele sau, precum si înlaturarea obligatiei de plata a impozitului aferenta acestuia, solicitând si anularea deciziei prin care s-au stabilit în sarcina sa obligatiile de plata accesorii.

Recurentul critica faptul ca prima instanta a respins neîntemeiat proba cu expertiza grafologica prin care sa se stabileasca daca scrierea si semnatura de pe actele contestate îi apartin sau nu. De asemenea a aratat instantei de fond ca a formulat chiar si o plângere penala în care a solicitat tragerea la raspunderea penala a celor vinovati de masluirea actelor contestate.

În consecinta, recurentul a solicitat ca dupa casarea sentintei, sa se dispuna efectuarea unei expertize grafologice care sa stabileasca daca îi apartin scrierea si semnatura de pe "contract de vânzare-cumparare" si „declaratia pentru stabilirea taxei si primei de asigurare - mijloace de transport". Sustine ca nu a avut cunostinta despre existenta acestui autoturism pâna în luna ianuarie 2013 când a primit la fosta sa adresa din Oradea o înstiintare emisa de intimata privind situatia sa fiscala de unde rezulta ca avea obligatii neachitate privind impozitul pe mijloace de transport. La solicitarea sa de a fi lamurit care sunt documentele în baza caruia s-a stabilit acest impozit, i s-a comunicat un contract de vânzare-cumparare si o „declaratie pentru stabilirea taxei si primei de asigurare - mijloace de transport" privind autoturismul MERCEDES BENZ tip 280E, nr. de sasiu xxxxxxxxxxxxxx, an de fabricatie 1976, pe care l-ar fi dobândit în data de 17.02.2000.

Recurentul arata ca nu a semnat niciodata aceste înscrisuri, neavând niciodata în posesie sau proprietate un asemenea autoturism.

În drept, art. 488 pct. 8 si art. 498 alin. 1 Cod de procedura civila.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, aratând ca autoritatea publica locala emitenta a actelor a caror anulare se cere, la eliberarea acestora a avut în vedere dispozitiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu precadere cele referitoare la impozitarea mijlocului de transport, respectiv art. 261 alin. l si alin. 2.

Totodata, potrivit art. 264 alin. (4) din Legea nr. 571 privind Codul fiscal, „orice persoana care dobândeste/înstraineaza un mijloc de transport sau îsi schimba domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligatia de a depune o declaratie fiscala cu privire ia mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale pe a carei raza teritoriala îsi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenita."

Au mai fost avute în vedere si prevederile cuprinse în Hotarârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 119A1 si dispozitiile prevazute de Codul de procedura fiscala, art. 23 alin. 1 si 2 si art. 119 alin. 1.

Potrivit prevederilor aceluiasi Cod de procedura fiscala, art. 91 alin. 1, dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu exceptia cazului în care legea dispune altfel, iar alin. 2 statueaza ca termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) începe sa curga de la data de 1 Ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.

De asemenea, stabilirea obligatiilor fiscale în sarcina recurentului - reclamant s-a facut în baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului, documente ce au fost comunicate si la dosarul cauzei. Astfel, la baza stabilirii obligatiilor de plata în sarcina reclamantului stau contractul de vânzare-cumparare încheiat la data de 17.02.2000, declaratia pentru stabilirea taxei si primei de asigurare-mijloace de transport si procesul verbal de stabilire a taxei asupra mijloacelor de transport.

Pe de alta parte, în raport de documentele existente la dosarul fiscal al reclamantului, instanta de judecata nu poate retine motivarile acestuia în sensul ca mijlocul de transport generator al obligatiei fiscale, nu i-ar fi apartinut niciodata.

De asemenea, instanta de judecata nu trebuie sa retina nici solicitarea reclamantului de radiere din evidentele fiscale a mijlocului de transport generator de obligatii fiscale, motivat de faptul ca legea fiscala în vigoare statueaza ca pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existentei fizice, scaderea de la plata impozitului se face prin prezentarea unui document din care sa reiasa ca mijlocul de transport a fost dezmembrat, în conditiile O.G. nr. 82/2000.

În concluzie, în lipsa oricaror fundamente solide, în lipsa temeiurilor legale, precum si în prezenta unor acte administrativ fiscale sprijinite pe norme legale de o clara interpretare, nu ne aflam în prezenta unei situatii care sa impuna anularea actelor, în acord cu solicitarile reclamantei.

În drept, art. 205 din Noul Cod de procedura civila precum si toate celelalte temeiuri invocate în cuprinsul prezentei întâmpinari.

Examinând actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata prin prisma motivelor invocate de recurent, cât si din oficiu, Curtea a apreciat recursul ca fiind întemeiat, din urmatoarele considerente:

Obiectul actiunii formulate de reclamant vizeaza atât anularea actului administrativ prin care s-a stabilit în sarcina sa impozit pe mijlocul de transport Mercedes Benz tip 280E nr. sasiu xxxxxxxxxxxxxx an de fabricatie 1976, dar si a înscrisurilor în baza carora s-a facut impunerea în sarcina sa, respectiv a contractului de vânzare cumparare si a declaratiei pentru stabilirea taxei si primei de asigurare – mijloace de transport.

Reclamantul a mai solicitat si radierea de pe numele sau din evidentele fiscale a acestui autoturism si înlaturarea obligatiei de plata a impozitului aferent.

Instanta de fond a analizat numai trei din cererile cu care a fost sesizata, respectiv anularea actului administrativ prin care s-a stabilit impozitul pe mijlocul de transport, radierea de pe numele reclamantului a acelui autoturism si înlaturarea obligatiei de plata a impozitului aferent.

Prima instanta nu a avut în vedere faptul ca reclamantul a solicitat prin prezenta actiune si anularea înscrisurilor în baza carora s-a facut impunerea, respectiv a contractului de vânzare cumparare si a declaratiei pentru stabilirea taxei si primei de asigurare – mijloace de transport.

În plus, instanta a respins pretentiile reclamantului, cu motivarea ca actul administrativ de impunere nu poate fi anulat, atât timp cât înscrisurile care au stat la baza înregistrarii în evidentele fiscale ale Primariei SECTORULUI X Bucuresti nu au fost declarate nule si îsi produc în continuare efectele, fara a observa ca fusese investita de reclamant sa se pronunte tocmai asupra valabilitatii acestora.

Din dispozitiile art. 425 alin. (1) Cod de procedura civila rezulta elementele pe care trebuie sa le cuprinda orice hotarâre judecatoreasca pentru exercitarea unui control judiciar.

În acest sens, lit. b) din acest text normativ se refera la necesitatea aratarii în considerente a obiectului cererii, a expunerii situatiei de fapt pe baza probelor administrate, precum si a motivelor de fapt si de drept ce au format convingerea instantei aratându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor.

Motivarea hotarârii trebuie sa fie clara, concisa si concreta în concordanta cu probele si actele de la dosar, ea constituind astfel o garantie pentru partile din proces în fata eventualului arbitrariu, judecatoresc si de altfel singurul mijloc prin care se da posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Pe de alta parte, nemotivarea unei hotarâri judecatoresti echivaleaza practic cu solutionarea procesului fara a intra în fondul actiunii, de natura sa justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. O astfel de hotarâre devine arbitrara si nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar daca, strict teoretic, instanta s-a pronuntat pe "fond", respingând actiunea nu pe exceptie ci ca "neîntemeiata" sau, dupa caz, s-a pronuntat prin admiterea actiunii, în integralitate sau în parte.

Judecatorul fondului nu a analizat sub nici un aspect cererea reclamantului privind anularea înscrisurilor în baza carora s-a facut impunerea, respectiv a contractului de vânzare cumparare si a declaratiei pentru stabilirea taxei si primei de asigurare – mijloace de transport.

Or, din perspectiva celor expuse, este de observat ca hotarârea instantei de fond nu se circumscrie exigentelor art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedura civila, în conditiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre parti prin prisma tuturor sustinerilor, apararilor si probelor de la dosar, inclusiv asupra existentei abaterilor de la legalitate.

În aceste conditii, controlul judiciar este imposibil de realizat motiv pentru care în temeiul art. 498 alin. 2 Cod procedura civila, retinând ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra în judecata fondului, si pentru a se asigura o judecata unitara, recursul a fost admis, s-a casat în întregime hotarârea recurata cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor examina toate cererile reclamantului, precum si sustinerile si apararile partilor prin raportare la obiectul dedus judecatii, astfel cum a fost stabilit de catre reclamant, prima instanta urmând a administra toate probele ce se impun pentru justa solutionare a cauzei. De asemenea, având în vedere capatul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumparare, instanta de fond va urmari corecta stabilire a cadrului procesual în cauza.

Domenii speta

Spete similare