Sentinţa civilă - drept civil - Acţiunea în răspundere contractuală

Document finalizat

JUDECĂTORIA CĂLĂRAŞI

DREPT CIVIL - Acţiunea în răspundere contractuală

Sentinţa civilă Nr. 611/09 Martie 2016

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 08.03.2015 sub nr. 3360/202/2015, reclamanta  …. a chemat în judecată pe pârâtul …., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1821,17 lei reprezentând contravaloare servicii apă canal aferente perioadei iulie 2014- august 2014 şi a sumei de 14 lei  penalităţi de întârziere, ce sunt calculate de la data scadenţei fiecărei facturi  ce face obiectul debitului principal şi până la data introducerii acţiunii, precum şi la plata în continuare a penalităţilor de întârziere, până la achitarea integrală a  debitului principal, fără a depăşi  valoarea obligaţiei  principale şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces constând taxă de timbru în cuantum de 50 lei şi taxă de notificare în sumă de 30 lei.

În motivarea cererii se arată că, prin contractul nr. 2040/30.05.2012  reclamanta s-a angajat să furnizeze apa potabilă pârâtului, iar acesta din urmă  s-a obligat să achite contravaloarea facturilor de apă.

Se arată că potrivit dispoziţiilor art.31 alin. 6  din Legea nr.241/2006, coroborat cu art.13 alin. 2 din contract şi cu art. 19 din Convenţia de facturare individuală, pârâtul avea obligaţia să efectueze plata prestaţiilor în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, iar potrivit art. 31alin. 7 din Legea nr. 241/2006 actualizată, coroborat cu art.13 alin.3 din contract şi cu art. 20 din Convenţia de facturare individuală „neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage după sine penalităţi de întârziere”.

Deşi  prin notificarea  nr.623/03.02.2015, prin Biroul  Executorului Judecătoresc Duşu Dumitru pârâtul a fost pus de drept în întârziere şi totodată,  somat ca în termen de 15 zile de la primire să achite suma totală de 1821,17 lei, reprezentând c/valoare facturi apă/canal aferente perioadei iulie 2014- august 2014 sau să solicite plata eşalonată a debitului,  acesta nu s-a conformat şi nici nu a contestat consumul facturat, astfel că i-au fost calculate penalităţii de  întârziere de 14 lei penalităţi de întârziere, pentru perioada cuprinsă între scadenţa fiecărei  facturi şi data introducerii acţiunii.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 1025-1032  noul Cod de procedură civilă rap. la art.1350 N. C. civil.

În dovedirea cererii a înţeles să se folosească de probele cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului, sens în care au fost anexate un set de înscrisuri ataşate  la filele 7-27 din dosar.

Pârâtul,  a depus formularul de răspuns, prin care a arătat că nu acceptă  pretenţiile reclamantei.

În motivare a arătat că, la data de 10.07.2014, reclamanta a încheiat o notă de constatare în prezenţa sa, care are vârsta de 73 de ani, nota de constatare ce a semnat-o, pentru că aşa i s-a cerut, la rubrica „Utilizator".

În ceea ce priveşte, rubrica „reprezentanţi…”, este semnată de 3 inspectori, celelalte rubrici nefiind completate şi nefiind nicio altă persoană din cadrul Primăriei com.Borcea şi nici din partea Postului de Politie  Borcea.

A mai adăugat că, constatările efectuate nu sunt reale şi sunt contrazise de chiar adresa efectuată de către Serviciul Furnizare Apa & Canal Borcea SRL, care a preluat afacerea de la reclamantă.

Prin Adresa nr. 235/02.07.2015, rezultă că a fost verificat branşamentul, că acesta este perfect legal şi fără a se comite vreo fraudă, în ceea ce priveşte consumul de apă.

In procesul-verbal de constatare se reţine că în curte a fost identificat un branşament necontorizat, aşa cum rezultă şi din fotografiile căminului şi a branşamentului.

Se observă din fotografie că branşamentul este făcut după ceasul de măsurare a consumului de apă şi nu înainte de acesta, reper fiind chiar robinetul de trecere, care se află înainte de ceasul de contorizare a apei, astfel că nu se poate spune şi reţine că branşamentul respectiv ar conduce la sustragerea de apă prin necontorizare.

A mai menţionat că acest branşament se întoarce pe o distanţă cu conducta de apă ce intră în cămin şi apoi iese în curte sub forma de cişmea, fiind instalată acolo unde avea nevoie.

Faptul că, reclamanta nu a reclamat la poliţie o astfel de faptă cu caracter infracţional conduce la o alta concluzie, aceea că şi-a dorit să obţină câştig prin valorificarea consumului de apă, de către el, prin aplicarea unui alt mod de calcul al consumului de apă, în baza Ordinului nr.29/M/1993, dar şi acest consum, aşa cum este calculat este exagerat, ajungându-se la consumul 86,4mc pe an, aceasta însemnând un bazin de 1m/1m/8,6m

A mai precizat pârâtul că nu datorează vreo sumă de bani conform notei de calcul făcută de către reclamantă, ci aceea rezultată din măsurarea apometrului.

Totodată a solicitat a se observa din procesul-verbal că apometrul este defect, iar prin închiderea robinetului de trecere, ceasul apometru nu indica vreun consum de apă, în condiţiile în care robinetele de consumator sunt deschise.

Apreciază că procesul-verbal a fost dresat cu rea-credinţă şi numai în prezenţa reprezentanţilor reclamantei, astfel că, deşi a contestat rezultatul controlului direct la managerul firmei, acesta i-a replicat că fotografiile făcute de către reprezentanţii societăţii sunt corecte, însă cu privire la interpretarea branşamentului după ceasul de măsurare a replicat că depinde din ce parte priveşti fotografia, ceea ce a considerat că este o batjocură şi lipsă de pregătire profesională în materie de instalaţii.

A solicitat probele cu înscrisuri, expertiza tehnica, prin care să se constate legalitatea branşamentului şi martori, cu această din urmă probă urmând  să dovedească modalitatea branşării după robinetul de trecere şi ceas, făcută de instalatorii autorizaţi, odată cu introducerea conductelor de apă în curţile cetăţenilor. A depus la dosar, în copie, BI, fotografii ale căminului, cu ceasul, branşamentul, robinetul de trecere, adresa nr.235/02.07.2015 emisă de  Serviciul de Furnizare apa & canal Borcea S.R.L.

 Pârâtul a solicitat să aibă loc o dezbatere orală şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat-300 lei şi eventual onorariul de expert, precum şi cheltuielile privind deplasarea martorilor.

La data de 17.07.2015, reclamanta a depus note scrise, prin care a solicitat decăderea pârâtului din proba cu martori pentru nerespectarea disp. art. 194 C.pr.civ coroborate cu art. 205 al. 2  lit. a şi d C.pr.civ.

În subsidiar a solicitat admiterea probei cu martori, obligându-se să-i prezinte personal pe  numiţii Sachelia Cristian şi Ciupa Iuliana.

Totodată a menţionat că pârâtul nu a contestat în termenul legal facturile  emise  sau modul de calcul al acestora, efectuat conform  Ordinului nr. 29/N/1993, astfel cum reiese din procesul verbal  de constatare şi nota de constatare pe care pârâtul le-a semnat personal şi fără obiecţiuni.

A mai adăugat că în urma unui control inopinat efectuat în data de 10.07.2014 de o echipă  din cadrul …. la imobilul situat în com Borcea, jud. Călăraşi, proprietatea pârâtului …., a fost identificat un al doilea branşament, clandestin, constând într-un  bypass situat înainte de apometru, consumul mde apă folosit în gospodărie  nefiind contorizat. Branşamentul s-a putut identifica prin efectuarea probelor de apă  prin deschiderea şi închiderea robinetului de închidere, ocazie cu care s-au efectuat fotografii cu acordul proprietarului şi în prezenţa acestuia.

A depus la dosar nota de constatare întocmită urmare a controlului efectuat la 10.07.2014, procesul verbal de constatare şi o imagine foto.

La data de  09.09.2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la cuantumul penalităţilor  de întârziere, solicitând  obligarea pârâtului la plata sumei de 1821,17 lei, reprezentând c/valoare facturi apă/canal aferente perioadei iulie 2014- august 2014, a sumei de 160,92 lei penalităţi de întârziere, calculate  pentru debitul principal de 1821,17 lei, de la data scadenţei fiecărei  facturi până la data introducerii acţiunii, şi pentru perioada cuprinsă între scadenţa fiecărei  facturi şi data introducerii acţiunii, precum şi la plata în continuare a penalităţilor de întârziere, până la achitarea integrală a  debitului principal, de la data  introducerii acţiunii până la achitare, fără a depăşi valoarea obligaţiei principale şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces în cuantum de 80 lei, constând taxă de timbru şi taxă de notificare.

A ataşat  fişa de calcul a penalităţilor.

La data de 08.10.2015 a depus  o altă cerere precizatoare  prin care a arătat că este de acord cu judecarea dosarului în procedura de  drept comun, având în vedere probele ce se vor administra, sens în care a depus diferenţa taxei de timbru în cuantum de 82,48 lei.

În drept  şi-a întemeiat cererea de disp. art. 1350, 1270, 1272, 1516 N.c.civ., art. 453 N.c.p.c., Lg. 241/2006, Lg. 51/2006.

La data de 14 octombrie 2015 instanţa a luat act de precizările reclamantei şi a transpus cauza în şedinţă publică, în procedura dreptului comun, având ca obiect  răspundere civilă contractuală, sens în care a dispus  rectificarea obiectului cauzei în programul Ecris.

 Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile ataşate la dosarul cauzei şi interogatoriul pârâtului şi pentru pârât probele cu înscrisuri şi expertiză tehnică judiciară, specialitatea construcţii civile.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de către dl. expert Simionescu Dumitru şi un supliment la acesta  ca urmare a obiecţiunilor formulate de reclamantă.

La data de 17.02.2016 cauza a rămas în pronunţare, iar ulterior, la data de 02.03.2016, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, în vederea comunicării suplimentului la raportul de expertiză şi pentru efectuarea săpăturilor  pe traseul conductei, cum s-a dispus  la termenul din data de 09.12.2015. Totodată a invocat  disp. art. 6 din CEDO, sens în care a ataşat extras din această convenţie.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 30.05.2012  între reclamantă şi pârât, a fost încheiat contractul nr. 2040 , având ca obiect furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare şi reglementarea  drepturilor şi obligaţiilor părţilor la punctul de delimitare dintre instalaţia interioară a utilizatorului şi o reţea aparţinând sistemului public de alimentare cu apă şi canalizare.

Prin Declaraţia utilizatorului casnic, în speţă pârâtul, s-a înscris că branşamentul deserveşte un nr. de două persoane, gradul de confort fiind 3 respectiv 2 – imobile cu instalaţii interioare de apă şi canalizare, fără instalaţii de încălzire a apei, având consumatori 2 cai, 2 vaci şi 40 păsări, precum şi spaţii verzi-grădină – 300 mp din totalul de 1100 mp teren. Declaraţia a fost semnată personal de pârât.

Prin Nota de constatare  din data de 10.07.2014 încheiată de reprezentanţii reclamantei în prezenţa pârâtului care şi-a însuşit sub semnătură cele constatate, fără obiecţiuni, s-a constatat că la imobilul proprietatea acestuia, pentru care a fost încheiat contractul de prestări servicii mai sus menţionat, exista un branşament necontorizat clandestin, identificat prin efectuarea probelor de apă, prin deschiderea robinetului de închidere.

S-a constatat la acel moment că în gospodăria pârâtului, consumul de apă se face la o chiuvetă pentru două persoane, iar în curte există un solar de 70 mp, 150 mp grădină, şi animale: 2 cai, 2 vaci, 2 porci, şi spaţii verzi de 100 mp. S-au efectuat fotografii depuse la dosar.

Prin aceeaşi Notă s-a pus în vedere pârâtului să desfiinţeze branşamentul în termen de 48 de ore, sub sancţiunea opririi furnizării apei, şi s-a întocmit un proces verbal de consum pauşal retroactiv, pentru 24 de luni, conform Ord. 29/1993.

Procesul verbal de constatare a consumului pauşal  - fila 53- a fost de asemenea semnat personal de pârât.

Pârâtul a depus la dosar o adresă eliberată la data de 02.07.2015 sub nr. 235 de către Serviciul Furnizare Apă/Canal Borcea SRL , din care reiese că la cererea acestuia s-au făcut verificări ale branşamentului de apă, şi nu s-a constatat vreo fraudă din punct de vedere al consumului de apă.

 Pentru consumul de apă calculat în consum pauşal reclamanta a emis factura fiscală nr. 101005609/31.07.2014, nr. 101005610/31.07.2014, 101005611/31.07.2014 şi nr. 101017133/26.08.2014, rezultând un total de 1.821,17 lei de plată în sarcina pârâtului, sumă pe care a fost somat să o plătească, conform notificării din data de 24.02.2015 emisă de BEJ Duşu Dumitru.

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică, la solicitarea pârâtului, prin care s-a concluzionat că nu există un branşament prin care să se consume fraudulos apa, însă există un branşament făcut prin bypass de către pârât (robineţii 2,3 şi 4), din branşamentul principal, prin care se contorizează apa , însă pentru care nu există autorizare din partea reclamantei, contractul prevăzând un singur branşament (robinetul 1). A apreciat expertul că pentru edificare ar trebui efectuată o desfacere a săpăturilor pe traseu, care nu s-au efectuat deoarece nu au fost de acord reprezentanţii reclamantei, ora fiind înaintată.

În urma obiecţiunilor făcute de reclamantă instanţa a dispus suplimentarea raportului de expertiză, expertul arătând că nu s-au depistat urme de tăiere a conductei principale anterior apometrului şi nu a mai considerat necesar să efectueze săpături pentru verificare.

În speţă, instanţa a apreciat că raportul de expertiză nu este concludent în raport de situaţia de fapt, acesta confirmând doar faptul că la momentul efectuării expertizei în gospodăria pârâtului nu exista nici un branşament ilegal pentru consumul apei, astfel că nu este util cauzei, în raport de petitul acţiunii.

În drept, întrucât contractul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art.102 alin. 1 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”, la soluţionarea pe fond a prezentei cauze instanţa va avea în vedere vechiul Cod civil.

Astfel, conform art. 969 v. C.civil, părţile contractante, în speţă reclamanta şi pârâtul aveau obligaţia să respecte prevederile contractuale. La art. 7 alin 2 din contractul nr. 2040/30.05.2012, pârâtul s-a obligat să nu modifice instalaţiile interioare (pct. 7), să nu practice comunicări sau racordări între conductele de apă rece potabilă şi conductele altor sisteme şi să nu modifice instalaţia interioară de apă fără avizul operatorului (pct. 9), să nu execute lucrări clandestine de ocolire a contorului de apă. De asemenea, la art. 6 pct. 11 din contract se prevede obligaţia ca în cazul depistării unui branşament clandestin/ilegal, persoana în cauză să achite contravaloarea consumului pauşal pentru 20 de luni anterioară datei constatării.

 Pe de altă parte, conform art. 273 C.p.c, raportat la art. 289 C.p.c  înscrisurile sub semnătură privată, respectiv contractul încheiat între părţi, nota de constatare şi procesul verbal de calcul pauşal al consumului, fac dovadă până la proba contrară, În speţă, nu poate fi primită apărarea pârâtului că a semnat aceste înscrisuri în necunoştinţă de cauză, deoarece fiind o persoană în vârstă a semnat unde i s-a spus, neavând nicio valoare juridică, cu atât mai mult cu cât în rest nu a făcut proba contrarie a celor dovedite de reclamantă.

De asemenea, nu pot fi primite nici susţinerile sale în sensul că i-a fost imputat un consum de apă exagerat de mare, deoarece, din verificările făcute de instanţă în raport cu prevederile actului normativ ce a stat la baza calculului consumului pauşal  - Ordinul 29/1993, aşa cum a fost explicitat în înscrisul de la fila 45 – rezultă că acesta este corect.

De asemenea, sunt întemeiate şi susţinerile reclamantei raportat la sintagma „branşament clandestin-nelegal”, explicitată în acelaşi Ord. 29/1993 la art. 6 alin. 11 lit. b în sensul că beneficiarul foloseşte mai mult de un branşament, fără a avea acordul operatorului.

Astfel, faţă de considerentele mai sus menţionate, instanţa constată că acţiunea reclamantei este întemeiată, iar probatoriul administrat de aceasta pentru dovedirea pretenţiilor nu a fost înlăturat prin proba contrară de către pârât, şi urmează a o admite, atât în privinţa sumei reprezentând debit principal, cât şi a penalităţilor de întârziere convenţionale, prevăzute în contractul dintre părţi la art. art. 13 alin. 3 lit. a, aferente facturilor menţionate anterior calculate de la data scadenţei fiecăreia până la achitarea efectivă a debitului.

Conform dispoziţiilor art. 453 C. procedură civilă ce prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată şi ţinând cont de solicitarea reclamantei în acest sens, instanţa va obliga pârâtul la plata  sumei de 162,48 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi taxă notificare.

Domenii speta

Spete similare