Încălcarea principiului publicităţii şedinţei de judecată - motiv de nulitate absolută

Decizie 506 din 20.05.2016


Prin sentinţa penală nr. 30 din data de 07.01.2016 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosar nr. 17715/193/2014, s-a reţinut vinovăţia inculpatului A.A. pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal.

S-a constatat că inculpatul a săvârşit faptele în condiţiile concursului de infracţiuni cu faptele pentru care, prin sentinţa penală 1238/28.05.2015 a Judecătoriei Botoşani, definitivă prin neapelare la 16.06.2015, i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru educativ prevăzută de art. 124 Cod penal pe timp de 1 (un) an și 6 (șase) luni.

În temeiul art. 124 alin. 3 Cod penal, s-a înlocuit măsura internării într-un centru educativ aplicată prin sentinţa penală 1238/28.05.2015 a Judecătoriei Botoşani cu măsura internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani.

A fost condamnat inculpatul A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de un an, majorată la 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 19.03.2015 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis anterior, urmând a se emite un nou mandat conform dispoziţiilor prezentei sentinţe.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.B., să plătească părţii civile C.C.  suma de 600 lei, daune materiale.

S-a constatat că părțile vătămate D.D. și E.E. nu au formulat pretenții civile în cauză.

Ca şi procurorul, instanţa de fond a reţinut în general că se confirmă săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.A., respectiv săvârşirea unei infracţiuni prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal şi a două infracţiuni prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. lit. b Cod penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, reţinându-se în sarcina acestuia că: în seara zilei de 17.02.2013, i-a cerut persoanei vătămate D.D. cu împrumut telefonul mobil marca LG Optimus E 730 pentru a efectua o convorbire telefonică, însă ulterior a refuzat să i-1 înapoieze, plecând cu telefonul asupra sa; în noaptea de 04/05.04.2013, în jurul orei 0130, aflându-se în faţa magazinului M., s-a întâlnit cu persoana vătămată C.C.  din localitate şi, sub pretextul că vrea să sune pe cineva, i-a luat telefonul mobil marca Samsung Galaxy Mini în valoare de 600 lei, după care a fugit fără  să-l restituie; în ziua de 21.11.2013, în jurul orei 1300, în timp ce se afla pe strada N. din municipiul X., s-a întâlnit cu persoana vătămată E.E. şi, sub pretextul că vrea să sune pe cineva, i-a sustras telefonul mobil marca Samsung în valoare de 350 lei.

Împotriva sentinţei penale nr. 30/07.01.2016 a Judecătoriei Botoşani a declarat inculpatul A.A. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Prin decizia penală nr. 506/ 20.05.2016 a Curţii de Apel Suceava, în baza art. 421 pct. 2 lit. „b” Cod procedură penală cu trimitere la art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de inculpatul A.A., desfiinţată în totalitate sentinţa atacată şi trimisă cauză spre rejudecare Judecătoriei Botoşani.

În temeiul art. 494 alin. 4 Cod procedură penală, au fost menţinute actele şi lucrările efectuate în cauză până la data de 28.07.2015, inclusiv.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Inculpatul A.A. a fost trimis în judecată în prezenta cauză pentru săvârşirea, în concurs real:

- a unei infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. lit. b Cod penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal (comisă în minorat), constând în aceea că în seara zilei de 17.02.2013, i-a cerut persoanei vătămate D.D. cu împrumut telefonul mobil marca LG Optimus E 730 pentru a efectua o convorbire telefonică, însă ulterior a refuzat să i-1 înapoieze, plecând cu telefonul asupra sa;

- a unei infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. lit. b Cod penal cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal (comisă în minorat), constând în aceea că în noaptea de 04/05.04.2013, în jurul orei 0130, aflându-se în faţa magazinului M., s-a întâlnit cu persoana vătămată C.C. din localitate şi, sub pretextul că vrea să sune pe cineva, i-a luat telefonul mobil marca Samsung Galaxy Mini în valoare de 600 lei, după care a fugit fără să-l restituie;

- a unei infracţiuni de furt, prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal (comisă după împlinirea vârstei de 18 ani), constând în aceea că în ziua de 21.11.2013, în jurul orei 1300, în timp ce se afla pe strada N. din municipiul X., s-a întâlnit cu persoana vătămată E.E. şi, sub pretextul că vrea să sune pe cineva, i-a sustras telefonul mobil marca Samsung în valoare de 350 lei.

Prima instanţă a fost sesizată cu judecarea prezentei cauze la data de 12.12.2014, deci după ce inculpatul devenise major, prin rechizitoriul nr. 955/P/2013 din data de 17.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani.

După finalizarea procedurii de cameră preliminară prin încheierea din data de 12.03.2015, judecătoria a stabilit mai multe termene de judecată succesive. Pentru termenele din datele de 15.04.2015, 19.05.2015  şi 28.07.2015 (încheieri filele 36, 56 şi 65 dosar fond), şedinţele de judecată au fost publice. Ulterior acestei date şi fără să fi fost declarată ca atare, în aplicarea prevederilor art. 352 alin. 3,4,5 Cod procedură penală, şedinţele de judecată au fost nepublice, în încheierile din datele de 01.09.2015, 29.10.2015 şi 24.11.2015 (filele 80, 94 şi 57 dosar fond), dar şi în preambulul sentinţei penale supuse analizei făcându-se menţiunea expresă „Şedinţă separată cu minori”.

Potrivit art. 352 alin. 1 Cod procedură penală, „Şedinţa de judecată este publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.”

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. 2 Cod procedură penală, în cauzele cu infractori minori, „şedinţa de judecată este nepublică”. Aceste ultime prevederi, derogatorii de la cele ale art. 352 alin. 1 Cod procedură penală, trebuie însă coroborate cu cele ale art. 507 alin. 3 Cod procedură penală, care stipulează că „Inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor este judecat potrivit procedurii aplicabile în cauzele cu infractori minori, dacă la data sesizării instanţei nu a împlinit 18 ani.”

Relaţionând prezentele aspecte teoretice la cauza dedusă judecăţii, curtea constată că, pe de o parte, la data sesizării instanţei, inculpatul împlinise vârsta de 18 ani, iar pe de altă parte, acesta a fost trimis în judecată şi pentru o infracţiune săvârşită după ce devenise major, astfel că prevederile art. 509 alin. 1 Cod procedură penală nu-şi găsesc aici aplicabilitatea. Prin urmare, prima instanţă trebuia să judece cauza în şedinţă publică, sau, dacă aprecia că se impune, să facă aplicarea prevederilor art. 352 alin. 3,4,5 Cod procedură penală şi să declare şedinţa nepublică, dar numai în şedinţă publică, după ascultarea părţilor prezente, a persoanei vătămate şi a procurorului, ceea ce în speţă nu a făcut.

Potrivit art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, constituie motiv de nulitate absolută încălcarea dispoziţiilor referitoare la prezenţa publicitatea şedinţei de judecată, acesta putând fi invocat, astfel cum se prevede la alin. 2,3 ale aceluiaşi articol, din oficiu sau la cerere, în orice stare a procesului.

Stipulează legiuitorul, în alin. 1 al art. 280 Cod procedură penală, că „Încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de prezentul cod.”

Dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală prevăd că instanţa de apel procedează la desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi dispune rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată atunci când, printre altele, există vreunul din cauzele de nulitate absolută, astfel cum este cazul în speţă.