Liberul acces la informaţiile de interes public - art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 şi art. 18 din h.g. nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 544/2001.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi art. 18 din H.G. nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 („(1) Accesul la informaţiile de interes public este gratuit. (2) Costul serviciilor de copiere va fi suportat de solicitant, în condiţiile legii.”) taxa instituită de autoritatea administrativă pentru serviciile de copiere reprezintă tocmai costul acestor servicii. Aceasta rezultă din analizarea cuantumului taxei instituite (2 lei/pagină), fiind evident că sumele de plată instituite în cuprinsul hotărârii de consiliu local atacată reprezintă contravaloarea serviciilor de copiere şi a materialelor necesare în vederea copierii, iar nu o taxă, care nu ar fi bazată pe un serviciu prestat.

 - art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 şi art. 18 din H.G. nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001.

 Asupra recursului de faţă,

Constată că prin sentinţa civilă nr. 852/CA/25.06.2015, Tribunalul Braşov a respins acțiunea formulată şi completată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului B.,  prin Primar,  reclamanta a fost obligată să plătească suma de 2500 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii şi în rejudecare admiterea acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că în conformitate cu art. 9 alin.1 din Legea nr. 544/2001, numai costul serviciilor de copiere poate fi transmis solicitantului, iar art.18 din H.G. nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind  liberul acces la informaţiile de interes public prevede în mod expres că accesul la informaţiile de interes public este gratuit.

Astfel, instituirea unei taxe pentru acest serviciu care trebuie îndeplinit în mod gratuit este evident nelegală.

În mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit apărarea pârâtului prin care acesta încearcă să creeze o falsă echivalenţă între noţiunea de cost şi cea de taxă sau preţ.

Dimpotrivă susţine recurenta, acestea sunt noţiuni complet diferite: costul reprezintă contravaloarea efectivă a efectuării serviciilor de copiere, care nu poate conţine vreun adaos, în vreme ce taxa sau preţul reprezintă suma de bani plătită pentru un bun ori serviciu, determinată în aşa fel încât să aducă un beneficiu vânzătorului ori prestatorului.

Or, taxa instituită prin prevederile contestate reprezintă, în realitate, un preţ perceput pentru un serviciu care legea impune să fie prestat în mod gratuit, instituţia având dreptul doar la recuperarea costurilor efective şi nu la realizarea de profit.

În cauză a formulat întâmpinare intimatul Consiliul Local al Municipiului B. solicitând respingerea recursului pentru aceleaşi argumente ca şi cele invocate în faţa instanţei de fond.

Părţile nu au mai solicitat administrarea altor probe în recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor art. 498 Cod procedură civilă şi recursul declarat de reclamanta A, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.

Motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă  – greşita aplicare a normelor de drept material – se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.

Astfel, obiectul acţiunii de fond îl vizează cererea de anulare a unei hotărâri de consiliu local prin care s-au stabilit taxe pentru eliberarea fotocopiilor după documentele solicitate în temeiul Legii nr. 544/2001.

Recurenta interpretează greşit dispoziţiile de drept material incidente speţei, respectiv art. 9 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 şi art. 18 alin. 1 din H.G. nr. 123/2002, susţinând că aceste dispoziţii legale recunosc dreptul la gratuitatea comunicării informaţiilor.

Contrar susţinerilor recurentei, Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material.

Astfel, Curtea constată că potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public  „În cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii.”, iar potrivit dispoziţiilor art. 18 din H.G. nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 „ (1) Accesul la informaţiile de interes public este gratuit.

(2) Costul serviciilor de copiere va fi suportat de solicitant, în condiţiile legii.”

Recurenta insistă că noţiunea de „cost” este complet diferită de aceea de „taxă”, însă, faţă de valoarea lor ( 2 lei/pagină pentru primele 5 pagini în format A4, respectiv 1 leu/pagină pentru următoarele pagini, începând cu pagina 6 ) este evident că sumele de plată instituite în cuprinsul hotărârii de consiliu local atacată de reclamantă reprezintă contravaloarea serviciilor de copiere şi a materialelor necesare în vederea copierii, iar nu o taxă, care nu ar fi bazată pe un serviciu prestat.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de recurenta A împotriva sentinţei civile nr. 852/CA/25.06.2015, pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Domenii speta

Spete similare