Sechestru asigurător. Solicitarea instituirii măsurii asigurătorii în baza dispoziţiilor art.139 din Legea nr.64/1995republicată. Condiţii. Legea privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului nr.64/1995 republicată - articolul 139

Sechestru asigurător. Solicitarea instituirii măsurii asigurătorii în baza dispoziţiilor art.139 din Legea nr.64/1995republicată. Condiţii. Legea privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului nr.64/1995 republicată - articolul 139

(Decizia comercială nr.252 R/20.02.2007 - Curtea de Apel  Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială - dosar nr.6623/3/2004)

Solicitarea de către un creditor a instituirii măsurii sechestrului asigurător întemeiată pe prevederile art.139 din Legea nr.64/1995 republicată, odată cu cererea formulată în acelaşi scop şi de către lichidatorul judiciar, nu este condiţionată de promovarea unei  acţiuni proprii motivată pe dispoziţiile art.137 din aceeaşi lege, întrucât  în cauză erau deja formulate cereri ale altor creditori de atragere a răspunderii personale patrimoniale a administratorului societăţii debitoare.

Prin reglementarea dispusă prin aceeaşi normă a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, legiuitorul  nu a condiţionat instituirea măsurilor asigurătorii de obligaţia consemnării unei cauţiuni, o atare obligaţie fiind introdusă numai prin art.141 din Legea privind procedura insolvenţei nr.85/2006, fiind deci necesar a  fi îndeplinită numai de la data intrării în vigoare a legii noi.

De altfel şi în condiţiile art.591 C.pr.civ. stabilirea şi respectiv plata cauţiunii, sunt facultative, fiind lăsate la aprecierea judecătorului.

Tot astfel, reglementarea specială dispusă prin art.139, nu poate fi condiţionată de existenţa unui titlu de creanţă scris opozabil administratorului pârât, indisponibilizarea bunurilor putând fi hotărâtă, în scopul luării măsurilor prevăzute de art.137 din lege prin care creditorii urmăresc tocmai obţinerea unui titlu executoriu împotriva administratorului sau a altei persoane din cele indicate, nefiind pusă în discuţie realitatea creanţelor existente asupra averii societăţii debitoare.

Prin Încheierea pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu de la data de 28.06.2006,  în dosarul nr.6623/3/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială a admis cererile formulate de SC I.S.D în calitate de lichidator al societăţii debitoare SC C.I.C.H - SRL şi de către C.C.C.F F. P.D. SA şi a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilelor situate în Bucureşti, precum şi a tuturor bunurilor mobile şi imobile care figurează în  evidenţele serviciilor de specialitate aparţinând fostului administrator al debitoarei, numitul C.I., dând dispoziţie lichidatorului judiciar să notifice Direcţiile de impozite şi taxe locale  de sector şi Primăria Otopeni, pentru a identifica bunurile mobile  ori imobile pentru care pârâtul figurează în evidenţele fiscale, solicitând instituirea sechestrului asigurător la cartea funciară asupra imobilelor, până la judecarea cererilor formulate de creditori în baza art.137 din Legea nr.64/1995 republicată.

Pentru a pronunţa această hotărâre în esenţă, judecătorul sindic a reţinut că în raport de cererile întemeiate  pe  dispoziţiile art.137 din lege formulate de creditorii SC C.C. SRL, AFPS 1, D.I.T.L S 1, SC A SRL,  SC C.E. SA, în cauză sunt incidente prevederile art.139 din Legea nr.64/1995 şi ale art.591 alin.1 C.pr.civ.

Împotriva Încheierii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul C.I întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ.

Recurentul a solicitat urmare admiterii căii de  atac, modificarea încheierii pronunţată la data de 28.06.2006 iar pe fond respingerea cererilor de instituire  a sechestrului  asigurator invederând în esenţă că în mod greşit a fost admisă cererea formulată de SC CCCF FPD SA, deşi  acest creditor nu a promovat o cerere întemeiată pe dispoziţiile art.137 din Legea nr.64/1995 şi că măsura dispusă este nelegală, întrucât  prevederile art.139 şi art.147 din Legea nr.64/1995 nu conţin derogări de la dispoziţiile art.591 - 598 C.pr.civ., fiind obligatorie depunerea cauţiunii, deoarece nici una din cererile  de instituire sechestru nu îndeplinea condiţia existenţei unui titlu de creanţă scris opozabil recurentului.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea va respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Curtea constată că indisponibilizarea averii mobile şi imobile  a recurentului pârât a fost hotărâtă de judecătorul sindic, în condiţiile speciale reglementate prin art.139 din Legea nr.64/1995 republicată, derogatorii de la prevederile dreptului comun în materie.

Astfel, potrivit  art.139 măsurile asiguratorii pot fi dispuse, de judecătorul sindic "în vederea luării măsurilor reglementate prin art.137", din oficiu, sau la sesizarea făcută de către  administrator/lichidator, de oricare dintre  creditori, membri sau după caz, asociaţi/acţionari.

Această normă specială nu condiţionează solicitarea de către un creditor a instituirii sechestrului, de promovarea unei acţiuni proprii motivată pe dispoziţiile art.137 din Legea nr.64/1005 republicată.

În cauză erau deja formulate cereri ale altor creditori de atragere a răspunderii personale patrimoniale împotriva recurentului-pârât, în calitatea sa de fost administrator al societăţii debitoare, astfel încât, promovarea cererilor de instituire a sechestrului asigurător asupra averii acestuia, formulate  de lichidatorul judiciar şi de către unul din creditori, corespund cerinţelor art.139 din legea specială în materie.

Tot astfel, prin reglementarea dispusă prin aceeaşi normă a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului - art.139, legiuitorul nu a condiţionat instituirea  măsurilor asiguratorii de obligaţia consemnării unei cauţiuni, o atare obligaţie fiind introdusă numai prin art.141 din legea nouă nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, intrată însă în vigoare începând cu data de 21.07.2006.

Curtea constată totodată că, şi în condiţiile art.591 alin.1 C.pr.civ. stabilirea şi respectiv plata cauţiunii, sunt facultative, fiind lăsate la aprecierea judecătorului.

În raport de reglementarea specială dispusă prin art.139, cu  referire la art.137, Curtea reţine că formularea unei cereri de sechestrare a averii mobile şi imobile  aparţinând administratorului societăţii debitoare nu poate fi condiţionată de existenţa unui titlu de creanţă  scris opozabil acestuia, indisponibilizarea bunurilor putând fi hotărâtă, în scopul luării măsurilor prevăzute de art.137,  prin  aceste măsuri creditorii urmărind tocmai obţinerea unui titlu executoriu împotriva  administratorului, sau a altei persoane din cele indicate  la art.137, care prin faptele sale, a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă, nefiind pusă în discuţie în prezenta cauză realitatea creanţelor existente asupra averii societăţii debitoare.

În considerarea celor expuse, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare