Chemare in judecata

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

COD

Dosar nr.2891/260/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 811 Şedinţa publică de la 03 aprilie.2012

Deliberând asupra cauzei, constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 1.06.2010 sub nr. 2891/260/2010, reclamantul C P a chemat in judecata pe parata A S L, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa fie obligată pârâta sa-i permită sa aibă legaturi personale cu minorul C M N, după următorul program .'sâmbătă, de la ora 8,00, până duminică la ora 20,00, precum şi pe perioada vacanţelor şcolare anuale.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 54 din 18.01.2010, pronunţată de Judecătoria M în dosar nr. 1962/260/2009, s-a desfăcut căsătoria încheiată între ea şi pârâtă, minorul Cercel Marian Nicolae, rezultat din căsătorie, fiind încredinţat spre creştere şi educare pârâtei care nu îi permite să-1 viziteze.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

La cerere, reclamantul a anexat în xerocopie sentinţa civilă nr. 54 din 18.01.2010, pronunţată de Judecătoria M în dosar nr. 1962/260/2009 cu menţiunea definitivă şi irevocabilă şi cartea sa de identitate.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu cererea reclamantului însă solicită ca instanţa să cenzureze programul de vizită al minorului având în vedere că încă din timpul căsătoriei reclamantul a întreţinut o relaţie extraconjugală din care a rezultat un alt copil şi datorită căreia reclamantul a avut un comportament violent atât cu ea cât şi cu minorul. Faţă de această situaţie a solicitat ca instanţa să-i permită reclamantului să viziteze minorul la domiciliul său, două weekend-uri pe lună, între orele 8,00 şi 16,00; să-1 ia în vacanţa de iarnă şi de primăvară câte 3 zile şi în vacanţa de vară o săptămână.

în drept au fost invocate prevederile art. 115 C.pr.civ şi art. 401 C.Civil.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 11.10.2011, instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi pentru pârâtă proba cu interogatoriul reclamantului, proba cu înscrisuri şi proba cu anchete sociale la domiciliile părţilor.

Proba cu interogatoriul reclamantului nu a mai fost administrată în cauză întrucât pârâta a renunţat la această probă la termenul de judecată din 8.11.2011.

Judecata cauzei a fost suspendată pe perioada 28.09.2010-27.09.2011 şi pe perioada 22.11.2011-3.04.2012.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 54 din 18.01.2010, pronunţată de Judecătoria M în dosar nr. 1962/260/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între reclamantul C P şi pârâta A S, minorul C M N, născut la data de 23.11.2005 fiind încredinţat spre creştere şi educare mamei A S iar tatăl C P fiind obligat la plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 95 lei în favoarea minorului, începând cu data de 14.05.2009 şi până la majoratul minorului.

2

Minorul are astfel statutul unui copil născut din căsătorie, încredinţat spre creştere şi educare mamei, prin desfacerea căsătoriei părinţilor.

Sub acest aspect, instanţa reţine în primul rând, că cererea reclamantului de a i se permite vizitarea minorului este în primul rând admisibilă din următoarele considerente:

în cadrul ocrotirii părinteşti, deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor si îndatoririlor faţa de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de baza ale Codului Civil, exercitarea drepturilor părinteşti realizându-se exclusiv în interesul copiilor minori, conform art. 263 C.civil.

în ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legaturi personale cu minorul, art. 262 din Codul Civil conţine o dispoziţie de principiu, conform cu care „ copilul care nu locuieşte la părinţii sai, sau după caz, la unul dntre ei, are dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului,,.

Cu privire la modalitatea în care urmează a fi realizat efectiv acest drept, instanţa reţine că stabilirea în concret a programului de vizitare urmează a fi făcută în funcţie de circumstanţele particulare ale fiecărei speţe.

în acest context instanţa reţine că pârâta nu a făcut în cauză dovada că reclamantul ar avea faţă de minor un comportament abuziv, necorespunzător sau indiferent faţă de minor care să impună cenzurarea programului de vizită al minorului de către reclamant prin vizitarea acestuia doar la domiciliul pârâtei, astfel cum aceasta a solicitat.

Pe de altă parte, instanţa reţine că pârâta, deşi solicită prin întâmpinare ca reclamantul să viziteze minorul în weekend doar la domiciliul său, este de acord ca acesta să ia minorul la domiciliul lui, pe perioade de timp mai îndelungate, în timpul vacanţelor şcolare, aspect din care se deduce că însăşi pârâta nu consideră că lăsarea minorului în grija exclusivă a tatălui pe perioade mai îndelungate de timp ar reprezenta o problemă reală.

Pe de altă parte, continuarea unei legături fireşti între minor şi reclamant, întreruptă temporar după divorţul părinţilor este în beneficiul minorului care are nevoie de afecţiunea ambilor părinţi şi de prezenţa tatălui în viaţa sa iar realizarea acestei legături poate fi făcută într-un mod mult mai eficient prin luarea minorului la domiciliul său de către reclamant, fapt care asigură pentru reclamant confortul psihic necesar pentru a putea avea un comportament firesc, neinhibat şi degajat în prezenţa minorului, pentru a putea să se concentreze asupra reconstruirii relaţiei afective cu aceasta.

Instanţa apreciază şi că, faţă de particularităţile psihologice ale copilului la vârsta de 6 ani şi jumătate cât are minorul CMN, acesta are capacitatea de a înţelege şi de a se adapta la noua situaţie de fapt din familia sa care presupune inclusiv deplasarea în weekend-uri pentru a locui împreună cu tatăl, această adaptarea nefiind foarte dificil de realizat în contextul în care legătura dintre tată şi minor nu a fost întreruptă pe o perioadă îndelungată, chiar şi în condiţiile în care tatăl are la acest moment o nouă familie, aşa cum rezultă din referatul de anchetă socială realizat la domiciliul reclamantului.

Şi cererea de stabilire a programului de vizitare al minorului de către reclamant pe timpul vacanţelor şcolare, astfel cum a solicitat pârâta, respectiv în vacanţa de iarnă şi de primăvară câte 3 zile şi în vacanţa de vară o săptămână este apreciată de instanţă ca neîntemeiată întrucât prin reducerea în acest mod a numărului de zile pe care tatăl şi minorul îl pot petrece împreună se ajunge ca acest drept să fie aproape lipsit de conţinut.

Motivat de aceste considerente, instanţa consideră că programul după care reclamantul a solicitat să aibă legături personale cu minorul, conform concluziilor pe fondul cauzei, este echilibrat, scopul acestuia fiind atins, astfel încât nu este lipsit de conţinut dar nici nu conduce la o ruptură bruscă şi îndelungată a minorului din mediul familial cu care este obişnuit.

3

în concluzie, pentru motivele expuse, instanţa va admite acţiunea şi va stabili ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul C M N, născut la data de 23.11.2005, după următorul program: în prima şi a treia sâmbătă şi duminică din fiecare lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică ora 16,00, o săptămână din vacanţa de iarnă, o săptămână din vacanţa de primăvară şi o lună din în vacanţa de vară, cu posibilitatea reclamantului de a lua minora la domiciliul său.

Instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare