Emitere a unui ordin de protectie Lg 25/2012

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roşiorii de Vede  la nr. 1946/292 din 13 mai 2013  reclamanta O.D. , în contradictoriu cu pârâtul O.A. , a solicitat emiterea unui ordin de protecţie conform Legii nr. 25/2012.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul o perioadă de 8 ani, din căsătoria lor rezultând două  minore iar prin sentinţa civilă nr. 1991/30.09.2011 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede s-a  dispus desfacerea căsătoriei. Pârâtul  a intrat peste ea în casă, cu forţa, a bătut-o şi a ameninţat-o în data de 22 .08. 2011, reclamanta formulând plângere penală dar pe care şi-a retras-o deoarece pârâtul a spus că-şi taie venele, luându-şi angajamentul că o va lăsa în pace pe reclamantă. Acest lucru nu s-a întâmplat cu toate că la data de 13.06.2012 s-a eliberat un ordin de protecţie pe o perioadă de 6 luni. Reclamanta a mai arătat că în data de 5.05.2013, în ziua de Paşte pârâtul a venit la ţară  a ţipat şi a înjurat iar anterior acestei  date, pe 6.02.2013, i-a adresat cuvinte jignitoare pe stradă. În ziua de 12.05.2013, pârâtul împreună cu alţi doi bărbaţi, a oprit maşina în dreptul ei şi a prietenului ei, şi a intenţionat să-i bată, astfel încât datorită comportamentului pârâtului îi este frică să mai stea în casă, să meargă la serviciu, să iasă la cumpărături sau să mai meargă cu fetiţele în parc. A precizat  că prin sentinţa civilă nr. 441/13.06. 2012 a fost emis un ordin de protecţie pe o perioadă de 6 luni, ordin pe care acesta nu l-a respectat, motiv pentru care a formulat împotriva acestuia două plângeri. În ziua de Paşte,  fiind la mama sa,  pârâtul a fost acolo ţipând şi înjurând, motiv pentru care a apelat numărul de urgenţă 112 şi a fost amendat de agenţii de poliţie şi, în permanenţă acesta o agresează, fiindu-i teamă atât ei cât şi fetiţelor.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri .

Analizând actele de la dosar, instanţa a reţinut că pârâtul a fost căsătorit cu reclamanta, iar prin sentinţa civilă nr. 1991/30.09.2011 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede s-a dispus desfacerea căsătoriei lor, din vina exclusivă a pârâtului, fiindu-i încredinţate spre creştere şi educare cele două minore reclamantei. Din considerentele hotărârii de divorţ a rezultat că pârâtul avea accese de gelozie, însoţite şi de acte de violenţe, comportament care a condus la despărţirea în fapt a părţilor, în luna august 2011, aspecte care au rezultat şi din adresa Poliţiei RV, reclamanta formulând  plângere împotriva fostului soţ pentru fapte de ameninţare. De asemenea, reclamanta a mai formulat o plângere în anul 2011, tot pentru fapte de ameninţare, pe care şi-a retras-o  la insistenţele pârâtului.A mai reţinut instanţa că pârâtul, după desfacerea căsătoriei, a continuat să o ameninţe pe reclamantă cu fapte de natură a-i induce acesteia o reală stare de temere pentru integritatea sa fizică şi psihică.

Prin sentinţa civilă nr. 441/13.06.2012 a fost admisă cererea formulată de reclamantă şi s-a dispus emiterea unui ordin de protecţie pe o perioadă de 6 luni reţinându-se că pârâtul, după desfacerea căsătoriei, a continuat să o ameninţe pe reclamantă cu fapte de natură a-i induce acesteia o reală stare de temere.

Din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar s-a reţinut că după pronunţarea sentinţei prin care s-a dispus emiterea ordinului de protecţie pârâtul a continuat să-i creeze o stare de temere prin comportamentul său, acostând-o pe stradă, ameninţând-o, trimiţându-i diferite mesaje pe telefonul mobil şi adresându-i cuvinte de ameninţare.

S-a reţinut din rezoluţia nr.2284/P/2012 din 6 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria RV că şi după emiterea ordinului de protecţie, pârâtul a continuat să o înjure şi să o ameninţe cu bătaia pe reclamantă, trimiţându-i şi mesaje pe telefonul mobil.

Cu motivarea ce precede instanţa a constatat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată. Art. 2 din Legea 217/2003 modificat prin Legea 25/2012 prevede că violenţa în familie reprezintă orice acţiune intenţionată manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii (prin membru de familie înţelegându-se şi fostul soţ conform art. 22 lit. b), care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale  sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte.

Pentru a înlătura orice stare de pericol în ceea ce o priveşte pe reclamantă, instanţa, în baza art. 26 şi următoarele din legea sus menţionată, a admis capătul de cerere privitor la reclamantă şi a emis un ordin de protecţie, pentru o perioadă de 6 luni, prin care l-a obligat pe pârât să păstreze o distanţă minimă de 100 metri faţă de reclamantă, faţă de reşedinţa şi locul de muncă ale acesteia şi a interzis acestuia orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

Având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 2789/6.12.2011 pronunţată de Judecătoria RV a fost încuviinţată învoiala părţilor cu privire la modalitatea în care pârâtul are legături personale cu minorele rezultate din căsătorie, iar reclamanta nu a făcut probe din care să rezulte că minorele sunt afectate sau puse în pericol de comportamentul pârâtului, ordinul de protecţie nu va cuprinde şi obligaţia acestuia de a păstra o distanţă minimă faţă de copii, a respins capătul de cerere privind emiterea unui ordin de protecţie referitor la obligarea pârâtului de a păstra o distanţă minimă de 100 m faţă de minore,  admiţând în parte cererea.

Domenii speta

Spete similare