Uzucapiune

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 16.11.1951, între BC şi BE, în calitate de vânzători şi autorul pârâtei, AP, în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Bucureşti Biroul Nr. 3 (filele 103-104), obiectul acestuia constituindu-l terenul situat în B, Raionul  GR, Str. S. (în prezent strada A. ) nr. 7, în suprafaţă totală de 378,86 mp.

Prin actul sub semnătură privată denumit „chitanţa” încheiat la data de 15.06.1970, reclamantul D.N. a cumpărat de la autorul pârâtei AP, terenul situat în B, strada A. nr. 7 (fila 21), iar din înscrisul intitulat „chitanţă”, încheiat între aceleaşi părţi la 15.07.1974, rezultă că împreună cu terenul respectiv s-a vândut şi imobilul construcţie compus din trei cămăruţe (fila 38).

Din cuprinsul adresei nr. 3772202/10.05.2013 emisă de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fila 7) rezultă că AP a decedat conform actului nr. 3319/1987.

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 106/29.01.1988 emis de Notariatul de Stat Sector 1 (fila 9), moştenitoarea defunctului AP este pârâta BT, în calitate de fiică, căreia i-a revenit întreaga masă succesorală.

Conform procesului verbal încheiat la data de 29.08.1974 de un inspector din Circa Financiară a Sectorului 8 (fila 163), reclamantul a construit în anul 1970 pe terenul cumpărat, cu mijloace proprii, un imobil din cărămidă cu instalaţie electrică, fără instalaţie de apă şi canalizare.

Ulterior, respectiv la 30.09.1974, reclamantul a fost sancţionat contravenţional pentru faptul că a demolat o cameră şi a construit pe un alt amplasament 2 camere din cărămidă (fila 11).

Astfel cum reiese din înscrisurile comunicate de Direcţia Generală impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1, în prezent în evidenţa acestora figurează reclamantul cu imobilul compus din corp principal în suprafaţă de 46 mp şi teren în proprietate în suprafaţă de 360 mp, din care teren ocupat de construcţie, în suprafaţă de 46 mp situat în strada A,  nr. 7 (filele 156-168).

Din cuprinsul adresei nr. 33112/18.12.2014 emisă de Municipiul Bucureşti-Sectorul 1- Direcţia Cadastru, fond funciar, patrimoniu şi evidenţă electorală – Compartimentul Fond Funciar, Registru Agricol (filele 153-154) reiese că pentru imobilul situat în strada Arcaşilor nr. 7, din verificările efectuate în arhiva Subcomisiei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor privind cererile formulat şi înregistrate la aceasta în temeiul legilor fondului funciar, nu a fost identificată nicio cerere ce are ca obiect constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul respectiv, iar din adresa nr. 30508/04.12.2014 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti-Direcţia Juridic-Serviciul Evidenţă, analiză, soluţionare şi gestiune notificări Legea nr. 10/2001 (fila 149) reiese că în evidenţa acesteia nu figurează nicio notificare în baza acestei legi.

Din raportul de expertiză specialitatea topografie (filele 169-171) reiese că în urma măsurătorilor a rezultat ca terenul are o suprafaţa totala de 387,66mp. Perimetrul terenului este dat de punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17 si este marcat in culoarea roşie pe planul de situaţie -scara 1:500-Anexa 2. Terenul este imprejmuit astfel: pe latura 1-2 gard fier si gard beton, , pe latura 2-3-4-5 zid construcţie, gard metal, pe latura 5-6 gard metal, 7-8-9 gard tabla, pe latura 9-10-11 gard beton, zid construcţie, pe latura 11-12 gard beton, pe latura 12-13 neingradit, pe latura 13-14 gard tabla, pe latura 14-15 calcan, pe latura 15-16 gard tabla, pe latura 16-17 calcan iar pe latura 17-1 gard beton.

In funcţie de orientarea geografica a laturilor expertul a constatat următoarele:

-nord: strada A, lungimea totala a laturii 1 -2= 10.02ml;

-est: imobilul nr. 18 din Sos. C. lungimea laturii 2-3-4-5-6-7-8-9=6.85ml+14.15ml+2.2 lml+4.43ml+0.78ml+3.17ml+2.95ml;

-sud: imobilul nr. 20 din Sos. C. lungimea totala a laturii 9-10-11-12-13= 1.98ml+4.13ml+8.81ml+8.19ml+0.76ml;

-vest: imobilul nr. 9 din str. A., lungimea totala a laturii 13-14-15-16-17--l=1.78ml+14.61ml+5.13ml+14.67ml+2.60ml.

Pe acest teren sunt edificate construcţiile următoare: construcţia C1, având destinaţia de locuinţa (regim de inaltime parter) cu o suprafaţa construita la sol de 72.13 mp, fiind delimitată de punctele de frângere: 16-17-18-19-20-21-22-23 şi construcţia C2 având destinaţia de locuinţa (regim de inaltime parter+etaj) in suprafaţa construita la sol de 114.02mp, fiind delimitată de punctele de frangere:14-15-24-25-26-27.

Având în vedere situaţia de fapt anterior expusă, instanţa apreciază întemeiată cererea de chemare în judecată parţial, urmând să o admită în parte în considerarea următoarelor argumente:

Prescripţia achizitivă sau uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege. În acelaşi timp, uzucapiunea este prevăzută de Codul civil ca o sancţiune pentru proprietarul nediligent care a permis ca imobilul să fie stăpânit de o altă persoană pe tot timpul cerut de lege pentru a prescrie.

În concluzie, instanţa reţine că în litigiile întemeiate pe dispoziţiile legale privind prescripţia achizitivă calitate procesuală pasivă poate avea numai persoana care, din punct de vedere juridic, la momentul invocării uzucapiunii, are calitatea de proprietar de drept al imobilului.

Sub un prim aspect, instanţa reţine că la momentul în care s-a întocmit înscrisul denumit „chitanţă” prin care s-a vândut imobilul din litigiu reclamanţilor, era în vigoare Decretul nr. 144/1958, care în art. 11 prevedea că înstrăinarea prin acte între vii a terenurilor cu sau fără construcţii aflate în oraşe, comune, localităţi balneoclimaterice şi centre muncitoreşti se putea face numai cu autorizaţie administrativă prealabilă şi în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Prin urmare, vânzarea intervenită prin actul sub semnătură privată menţionat anterior nu a îndeplinit cerinţele de validitate prevăzute la data încheierii actului, astfel încât instanţa constată că în patrimoniul reclamanţilor nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul actului respectiv, aceştia dobândind numai stăpânirea materială a imobilului. Pe cale de consecinţă, proprietar al imobilului a rămas autorul pârâtei.

Conform certificatului de moştenitor nr. 106/29.01.1988 emis de Notariatul de Stat Sector 1 (fila 9) AP a decedat la data de 22.07.1987, iar moştenitoarea acestuia este BT, în calitate de fiică, căreia i-a revenit întreaga masă succesorală.

Potrivit art. 1890 Cod civil, una dintre condiţiile necesare pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune este ca cel care invocă acest mod de dobândire a proprietăţii să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, şi anume 30 de ani. Cea de-a doua condiţie pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, prevăzută de art. 1847 Cod civil, se referă la natura posesiei cerute pentru împlinirea prescripţiei achizitive, şi anume ca posesia sa să fie utilă, în sensul că aceasta trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Referitor la prima dintre condiţiile enunţate anterior, instanţa reţine, din declaraţiile martorului CŞ (fila 141), rezultă că îi cunoaşte pe reclamanţi din anul 1975, iar la acel moment aceştia locuiau în imobil compus din teren şi construcţia C1, construcţia C2 fiind edificată în regie proprie de către reclamant în anul 1996. În toată această perioada nicio persoană nu a ridicat pretenţii cu privire la imobilul aflat în posesia reclamanţilor.

Aceste declaraţii sunt confirmate şi de declaraţiile celuilalt martor audiat în cauză, SM. (fila 142).

Conform art. 1850 Cod civil, continuitatea şi neîntreruperea posesiei sunt dispensate de probă din partea celui care invocă prescripţia, posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar. Această prezumţie este una relativă, putând fi înlăturată prin proba contrarie.

În cauză, din coroborarea probelor administrate menţionate mai sus, instanţa reţine că reclamanţii, actualii posesori ai terenului şi construcţiei C1, ce face obiectul judecăţii, au probat posesia exercitată de aceştia din anul 1970.

Prezumţia legală relativă instituită de art. 1850 Cod civil nefiind răsturnată, se constată exercitarea unei posesii pe o perioadă mai mare de 30 ani, astfel cum cere art. 1890 Cod civil pentru dobândirea proprietăţii prin prescripţie achizitivă. În baza considerentelor arătate, această posesie este considerată a fi una continuă şi neîntreruptă pe toată perioada.

Art. 1854 Cod civil instituie o prezumţie relativă cu privire la posesiunea sub nume de proprietar, statuând că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.

În consecinţă, fiind dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanţa constată că, drept urmare a aplicării prezumţiei instituite de art. 1854 C. civ. şi nerăsturnată, posesia exercitată de către reclamanţi este realizată pentru sine, sub nume de proprietari.

Caracterul public al posesiei exercitate de către reclamanţi asupra terenului rezultă atât din declaraţiile martorilor audiaţi, cât şi din adresa emisă de Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1.

Posesia exercitată de reclamanţi este una paşnică, netulburată, nefiind administrate în cauză probe din care să rezulte că posesia a fost dobândită sau conservată prin acte de violenţă. Din contră, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză precum şi din adresele emise de Direcţia Cadastru, Fond Funciar, Patrimoniu şi Evidenţa Electorală şi Primăria Municipiului Bucureşti-Direcţia Juridic-Serviciul Evidenţă, analiză, soluţionare şi gestiune notificări Legea nr. 10/2001, rezultă că reclamanţii nu au fost tulburaţi în exercitarea posesiei şi nici nu există nicio cerere formulată în temeiul Legii  Fondului Funciar sau Legii nr. 10/2001 având ca obiect terenul situat în B. , str. A.,  nr. 7, sector 1.

În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite în cauză cerinţele prevăzute de lege pentru prescripţia achizitivă, instanţa apreciază drept întemeiată cererea formulată de către reclamanţi, în privinţa constatării dreptului de proprietate asupra terenului situat în B, Str. A., nr. 7, sector 1, în suprafaţă de 387,66 mp, cu următoarele vecinătăţi:

-la nord: strada A, lungimea totala a laturii 1-2= 10.02ml;

-la est: imobilul nr. 18 din Sos. C.  lungimea laturii 2-3-4-5-6-7-8-9=6.85ml+14.15ml+2.21ml+4.43ml+0.78ml+3.17ml+2.95ml;

-la sud: imobilul nr. 20 din Sos. C.  lungimea totala a laturii 9-10-11-12-13=1.98ml+4.13ml+8.81ml+8.19ml+0.76ml;

-la vest: imobilul nr. 9 din strada A., lungimea totala a laturii 13-14-15-16-17-l=1.78ml+14.61ml+5.13ml+14.67ml+2.60ml,

precum şi asupra construcţiei C1, cu o suprafaţa construita la sol de 72,13 mp, fiind delimitată de punctele de frângere: 16-17-18-19-20-21-22-23, aşa cum au fost identificate în raportul de expertiză efectuat de expertul SBR.

În ceea ce priveşte constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiei C2 prin uzucapiune, instanţa apreciază că această cerere nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, dat fiind faptul că atât din susţinerile reclamanţilor, cât şi din declaraţiile martorilor, rezultă că această construcţie a fost edificată în anul 1996, şi raportat la data soluţionării cauzei, nu este împlinit termenul prevăzut de lege, şi anume de 30 de ani.

De asemenea, instanţa are în vedere şi principiul disponibilităţii părţilor, reclamanţii neinvestind instanţa în privinţa acestei construcţii cu o cerere de a se constata că au dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra acesteia.

Totodată, instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare