Pretenţii. Excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Având în vedere excepţiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, faţă de natura şi efectele acestora, în temeiul art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana care formulează cererea de chemare în judecată şi cel care este subiect activ în raportul juridic dedus judecăţii.

Sub acest aspect, se reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, instanţa fiind ţinută de cadrul procesual trasat prin conţinutul cererii, astfel încât reclamanta este datoare să justifice şi calitatea sa procesuală.

Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 26.638,15 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de aceasta cu ocazia efectuării transporturilor de mărfuri încredinţate de reclamanta.

În fapt, între reclamanta GEFCO România, în calitate de expeditor şi pârâta SNTF CFR M. S.A., în calitate de transportator, s-au desfăşurat relaţii contractuale ce au avut ca obiect efectuarea unor operaţiuni de transport ale unor autoturisme încredinţate de către reclamantă spre livrare unor clienţi ai acesteia.

Reclamanta G.R. , în calitate de expeditor a solicitat pârâtei efectuarea unor transporturi feroviare pe ruta Ciumeşti – Constanţa Port, sens în care a comunicat acesteia 4 comenzi de transport, respectiv nr. 1/23.07.2012, nr. 2/24.07.2012, nr. 3/27.07.2012 şi nr. 4/03.08.2012 (filele 8-11), ce au fost  acceptate în mod expres, preluând marfa de transportat de la locul de încărcare indicat.

Potrivit scrisorilor de trăsură întocmite cu acea ocazie, respectiv seria A nr. 385901, seria A nr. 385902, seria A nr. 385903, seria A nr. 385905 şi seria A nr. 0528219 (filele 13-21), expeditorul este societatea reclamantă, iar destinatarul SC R.M. SRL.

Instanţa reţine că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat în temeiul răspunderii civile contractuale, obligarea pârâtei la plata contravalorii avariilor suferite de vehicule pe parcursul efectuării transporturilor.

În această privinţă, instanţa reţine că potrivit art. 1958 al. 1 din Codul civil, dispoziţiile capitolului care reglementează contractul de transport se aplică tuturor modurilor de transport, în măsura în care nu se dispune altfel prin legi speciale sau nu sunt aplicabile practici statornicite între părţi ori uzanţe. 

Or, instanţa reţine că art. 1 al. 2 din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, prevede că aplică expediţiilor, transporturilor publice de călători, de mărfuri şi alte bunuri pe căile ferate din România, precum şi activităţilor accesorii acestora. 

Aşadar, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun reglementate de Codul civil, ci cele speciale din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România.

Potrivit art. 65 din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România (cu denumirea marginală „Persoanele care pot exercita dreptul la acţiune împotriva operatorului de transport feroviar”), „(1) Acţiunea juridică împotriva operatorului de transport feroviar, care se naşte din contractul de transport, aparţine persoanei care posedă scrisoarea de trăsură sau care, în lipsa acesteia, dovedeşte dreptul său în alt mod. 

(2) Acţiunea de restituire a unei sume plătite în baza contractului de transport nu aparţine decât celui care a efectuat această plată. 

(3) Acţiunea referitoare la rambursele prevăzute de prezentul regulament aparţine numai expeditorului. 

(4) Celelalte acţiuni împotriva operatorului de transport feroviar, care derivă din contractul de transport, aparţin: 

a) expeditorului, atât timp cât el are dreptul să modifice contractul de transport; 

b) destinatarului, din momentul în care fie că a primit scrisoarea de trăsură, fie că şi-a valorificat drepturile care îi aparţin. 

(5) Pentru a exercita aceste acţiuni, expeditorul trebuie să prezinte duplicatul scrisorii de trăsură. În lipsa duplicatului, el nu poate acţiona operatorul de transport feroviar decât dacă destinatarul l-a autorizat pentru aceasta sau dacă face dovada că destinatarul a refuzat marfa. 

(6) Pentru a exercita acţiunile sale, destinatarul trebuie să prezinte scrisoarea de trăsură, dacă aceasta i-a fost predată.

Aşadar, instanţa apreciază că reclamanta, în calitatea sa de expeditor, poate să exercite acţiunea împotriva pârâtei, doar atâta timp cât are dreptul să modifice contractul de transport.

Or, conform art. 55 al. 6 din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, care reglementează modificarea contractului de transport de către expeditor, „Dreptul expeditorului de a modifica contractul de transport, chiar dacă este în posesia duplicatului scrisorii de trăsură, se stinge în cazul în care expediţia a fost eliberată destinatarului sau destinatarul şi-a valorificat drepturile prevăzute la alin. (7) al art. 52”.

Având în vedere că din cuprinsul scrisorilor de trăsură rezultă că expediţia a fost eliberată destinatarului, aspect necontestat de niciuna dintre părţile litigante, la momentul sesizării instanţei dreptul reclamantei, în calitate de expeditor, de a modifica contractul de transport era stins, astfel că aceasta nu mai poate exercita acţiunea împotriva operatorului de transport feroviar.

Faţă de aceste considerente, instanta  va  admite exceptia  lipsei calitatii procesuale active a reclamantei şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta GR SRL în contradictoriu cu pârâta S. N. T.F.M. CFR M. SA, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Domenii speta

Spete similare