Pretenţii, prescripţie drept material la acţiune

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.12.2013, sub nr.2514/198/2013, reclamanta S.C. R S P S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta OBŞTEA MOŞNENILOR BREZOIENI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 22.245 lei pe care reclamanta a achitat-o drept garanţie la achiziţionarea de masă lemnoasă şi care trebuia să-i fie restituită la finalizarea lucrărilor şi predarea partidei, cu cheltuieli de judecată.

 În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat în esenţă că, în perioada 2005-2009 a avut o relaţie contractuală cu pârâta, la fiecare achiziţionare de masă lemnoasă încheind cu aceasta contract de vânzare-cumpărare care la art.27 prevedea că, anticipat emiterii autorizaţiei de pregătire sau exploatare a  masei lemnoase, reclamanta să depună garanţia pentru constituirea fondului, în cuantum de 5% din valoarea acesteia, urmând ca deblocarea fondului să se facă la terminarea contractului, prin confirmarea Ocolului Silvic.

Deşi pe parcursul acestor ani reclamanta a efectuat depozitul de constituire a fondului de garanţie şi la finalul lucrărilor s-au întocmit procese verbale de predare-primire a parchetului, care dovedeau că nu s-au adus prejudicii pădurii, nici până în prezent nu i-au fost restituite aceste garanţii.

Precizează reclamanta că, solicitând restituirea sumelor respective, pârâta i-a comunicat că nu le deţine, deoarece în perioada acelor ani încheiaseră contract de prestări servicii din 01.01.2006 cu Obştea Sălişte, prin care se asociau în participaţiune, aceasta din urmă, prin Ocolul Silvic Sălişte, obligându-se să execute pentru pârâtă activităţi de pază, protecţie şi punere în valoare a pădurii, fondul de garanţie fiind virat către aceştia.

Având în vedere că relaţia sa contractuală era cu pârâta, consideră reclamanta că aceasta trebuie să îi restituie sumele de bani achitate drept garanţie, pârâta având posibilitatea de a chema în garanţie terţul căruia i-a transmis dreptul de a reţine şi administra acest fond.

În ce priveşte dreptul de creanţă cu privire la sumele de bani ce fac obiectul acţiunii, reclamanta susţine că nu este prescris deoarece prin procesul-verbal nr.29/24.02.2011 pârâta recunoaşte dreptul său de a recupera aceste sume, care urmau să se compenseze cu alte datorii pe care le avea către pârâtă, în cuantum de 50.505 lei, şi se discuta ca ulterior recuperările să se facă de la Ocolul Silvic Sălişte, cu care reclamanta nu avea însă o relaţie contractuală şi care nu avea nici personalitate juridică în 2006.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.1350 Cod civil.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a propus probele cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei şi expertiză tehnică de specialitate.

La dosar, reclamanta a depus, în copie certificată, cartea de identitate a reprezentantului său legal, proces-verbal de informare privind avantajele medierii, acte privind înregistrarea şi funcţionarea societăţii, contract de prestări servicii şi contracte de vânzare-cumpărare a masei lemnoase încheiate cu pârâta, procese-verbale de reprimire a parchetului, extrase de cont şi procesul-verbal nr…./24.02.2011.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.217 lei.

La data de ...01.2014, prin serviciul de registratură, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte, cu motivarea că reclamanta nu i-a achitat niciodată vreo sumă de bani cu titlu de garanţii pentru exploatarea masei lemnoase, sumele respective fiind probabil achitate către Ocolul Silvic Sălişte, iar izvorul acestora îl constituie dispoziţiile Codului Silvic (Legea nr.46/2008).

De asemenea, prin întâmpinare pârâta a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, cu motivarea că instrumentele bancare cu care s-ar fi făcut aceste plăţi,  invocate de reclamantă, sunt emise cu mult peste termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de lege, iar procesul-verbal nr.29/24.02.2011 nu poate face dovada suspendării sau întreruperii în vreun fel a acestui termen, întrucât se referă la recunoaşterea unor debite ale reclamantei faţă de pârâtă.

Pe fondul cauzei, pârâta susţine că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, având în vedere faptul că aceste constituiri de garanţii provin din Legea nr.46/2008, ce conţine norme obligatorii pentru toţi agenţii economici ce desfăşoară activităţi de masă lemnoasă. Totodată, solicită chemarea în garanţie a Obştii Sălişte, beneficiarul sumelor de bani invocate de către reclamantă.

În apărare, pârâta a propus probele cu înscrisuri şi interogatoriu.

În şedinţa publică din data de 26 martie 2014, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei, iar acestea au fost administrate în cauză.

Analizând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, se reţine că prin prezenta acţiune reclamanta tinde la obligarea pârâtei să îi restituie o sumă în cuantum total de 22.245 lei, pe care reclamanta a achitat-o drept garanţie la achiziţionarea de masă lemnoasă conform art. 27 prevăzut în şase contracte de vânzare-cumpărare masă lemnoasă încheiate cu pârâta, respectiv contractul nr.3/14.09.2005 (pentru care a achitat o garanţie în sumă de 2.200 lei),  contractul nr.7/02.03.2006 (pentru care a achitat o garanţie în sumă de 3.882,5 lei, plus 5.000 lei), contractul nr.18/01.09.2007 (pentru care a achitat o garanţie în sumă de 2.703 lei), contractul nr.20/17.09.2007 (pentru care a achitat o garanţie în sumă de 4.200 lei), contractul nr.140/03.07.2008 (pentru care a achitat o garanţie în sumă de 2.615 lei) şi contractul nr.76/06.07.2009 (pentru care a achitat o garanţie în sumă de 1.645 lei).

Conform art. 27 din cele 6 contracte mai sus amintite, dreptul reclamantei de a cere restituirea garanţiile achitate s-a născut la finalizarea lucrărilor aferente fiecărui contract şi predarea partidei, prin confirmarea ocolului silvic.

La finalizarea fiecărui contract în parte, reclamanta, împreună cu reprezentanţii Ocolului Silvic Sălişte, ce administrau pădurile proprietatea pârâtei, de unde reclamanta a exploatat masa lemnoasă, în temeiul celor şase contracte, au încheiat procese verbale de reprimire a parchetului, astfel că, raportat la dispoziţiile  art. 27 din convenţiile părţilor, dreptul reclamantei de a solicita restituirea garanţiilor s-a născut odată cu data întocmirii fiecărui proces verbal de reprimire a parchetului.

În consecinţă, dreptul reclamantei de a cere restituirea garanţiei achitate în baza contractului nr.3/14.09.2005 s-a născut la data de 23.06.2006, dosar fila nr. 17, dreptul reclamantei de a cere restituirea garanţiei achitate în baza contractului nr. 7/02.03.2006 s-a născut la data de 30.06.2007, dosar fila nr. 28, dreptul reclamantei de a cere restituirea garanţiei achitate în baza contractului nr. 18/01.09.2007 s-a născut la data de 17.04.2008, dosar fila nr. 87, dreptul reclamantei de a cere restituirea garanţiei achitate în baza contractului nr. 20/17.09.2007 s-a născut la data de 04.12.2008, dosar fila nr. 44, dreptul reclamantei de a cere restituirea garanţiei achitate în baza contractului nr. 140/03.07.2008 s-a născut la data de 21.04.2008, dosar fila nr.88, dreptul reclamantei de a cere restituirea garanţiei achitate în baza contractului nr. 76/06.07.2009 s-a născut la data de 13.07.2009, dosar fila nr.53.

Potrivit art. 6 alin.4 din Noul Cod civil, prescripţiile neîmplinite la data intrării în vigoare a noului cod sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. 

Astfel se reţine faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

În conformitate cu art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă „ prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept”.

 În speţă, dreptul reclamantei de a solicita restituirea garanţiilor plătite pârâtei s-a născut la datele mai sus amintite.

Potrivit dispoziţiilor art.1 al.1 şi 2 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, atât in ceea ce priveşte dreptul principal cât şi cu privire la accesoriile acestuia, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în speţă termenul general de 3 ani stabilit de art.3 al.1, aplicabil drepturilor de creanţă.

Or, în raport dispoziţiile legale sus amintite, faptul că prezenta acţiune are ca obiect creanţe născute în perioada 23.06.2006-13.07.2009, iar acţiunea a fost formulată de reclamanta la data de 03.12.2013, reţinându-se totodată că în cauză termenul de prescripţie nu a fost întrerupt, potrivit art. 16 din Decretul nr.167/1958, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă apare ca fiind întemeiată.

Raportat la susţinerile reclamantei în sensul că termenul de prescripţie a fost întrerupt, prin  proces-verbal cu nr.27/2011, încheiat între cele două părţi şi depus în probaţiune de către reclamantă la dosar fila nr. 15, instanţa reţine, în conformitate cu prevederile art.16 lit.a) din Decretul nr.167/1958, că prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, or, în speţă, o asemenea recunoaştere nu a existat.

Din analizarea cuprinsului procesului-verbal cu nr.27/24.02.2011 încheiat de părţi instanţa constată că acesta nu face nicio referire la garanţiile achitate de reclamantă în temeiul celor şase contracte mai sus amintite, în realitate înscrisul vizând creanţe datorate de reclamantă, către pârâtă.

De asemenea nici adresa nr. 357/10.09.2007, depusă în probaţiune de reclamantă de la dosar fila nr. 51, nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a se reţine întreruperea termenului de prescripţie, în condiţiile în care această adresă are ca obiect garanţii achitate de reclamantă până la data emiterii acestei adrese şi deşi este adresată pârâtei nu există nicio dovadă de comunicare cu acesta, din partea reclamantei. 

Pentru aceste considerente instanţa urmează a constata drept întemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâta OBŞTEA MOŞNENILOR BREZOIENI, urmând a o admite ca atare şi a respinge prezenta acţiune ca fiind prescrisă.

În temeiul art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa reţinând culpa procesuală a reclamantei, va lua act că pârâta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă.

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă.

Respinge ca fiind prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R S P S.R.L., cu sediul în Brezoi, str.Panduri, nr.86, jud.Vâlcea, având CUI 11139072, prin administrator Belu Constantin, în contradictoriu pârâta OBŞTEA MOŞNENILOR BREZOIENI, cu sediul în Brezoi, …., jud.Vâlcea, având CIF nr.R…., prin preşedinte B. M..

Ia act că pârâta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Brezoi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.09.2014.

Preşedinte,Grefier,

Red.C.C.

Tehnored.M.L.C.

Ex.4/09.10.2014

Domenii speta

Spete similare