Actiune constatare

Dosar nr. 4984/288/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILA Nr. 552

Şedinţa publică de la 23 Ianuarie 2015

Instanţa constituită din:

Preşedinte: dr. DINU CAMELIA

Grefier: BĂDOIU NICOLAE

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. D. S.R.L. cu sediul în …,  în contradictoriu cu pârâta S.C. C. V. S.A., cu sediul în …,  având ca obiect acţiune în constatare .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns avocat A. M. pentru reclamantă şi avocat T. D. pentru pârâtă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei s-a înaintat  răspunsul la obiecţiunile formulate de societatea pârâtă la raportul de expertiză efectuat de expertul M. I.

Părţile învederează instanţei că au luat la cunoştinţă de răspunsul la obiecţiuni.

Apărătorul reclamantei, avocat A. M., învederează instanţei că potrivit dispoziţiilor art.204 alin. 2 pct.2 cod procedură civilă, precizează  câtimea pretenţiilor la suma stabilită de expertul tehnic, respectiv suma de 11.306,86 lei, deci dreptul de creanţă al pârâtei fiind de 4410,08 lei. Nu mai are cereri de formulat.

Apărătorul pârâtei de asemenea precizează că nu mai are cereri de formulat. 

Instanţa, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri:

Apărătorul reclamantei pune concluzii pentru admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată, şi pe cale de consecinţă să se constate inexistenţa a unui drept de creanţă în cuantum de 11.306,86 lei în favoarea pârâtei, rezultat în urma  emiterii în mod nelegal a facturii din 14 aprilie 2014, fapt confirmat şi prin raportul de expertiză, urmând a fi obligată pârâta să emită o factură corectă, pentru suma reală constată de expert la suma de 4410 lei cu t.v.a., urmând a fi înlăturate apărările pârâtei din cererea reconvenţională, cerere ce urmează a fi respinsă sau în subsidiar admisă în parte pentru suma de 4410 lei. Calculele expertului sunt corecte şi legale fiind stabilită suma prin calcule şi nu prin mod pauşal. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată constând în taxe timbru, onorariu expert şi onorariu avocat.

Apărătorul societăţii pârâte solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiate şi admiterea cererii reconvenţionale, şi acordarea de cheltuieli de judecată conform decontului depus la dosar. Urmează a se avea în vedere atât raportul de expertiză efectuat de d-l. expert M. I., dar şi răspunsul la obiecţiuni, care au avut în vedere un metodele legale de calcul  prevăzute de actele normative în vigoare, faptul că s-a intervenit neautorizat şi că nu s-a plătit energia consumată.

Apărătorul reclamantei solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă, prin apărător, care ajung aproape la valoarea debitului. Depune la dosar chitanţa de plată a onorariului de avocat în sumă de 500 lei.

Apărătorul pârâtei solicită admiterea în totalitate a cheltuielilor de judecată, care sunt justificate. 

Instanţa, în baza art.394 C.proc.civ, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare. 

?

INSTANŢA:

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. 4984/288/2014, reclamanta, S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta, S.C. C. V. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate inexistenţa unui drept de creanţă în cuantum de 15.726,94 lei, cuprinsă în factura nr. 2061568279/14.04.2014, şi a penalităţilor aferente ce se vor calcula.

Se solicită, de asemenea, obligarea pârâtei să emită o factură pe minus şi pentru o sumă egală cu cea din factura sus menţionată precum şi asupra penalităţilor ce se vor calcula.

În fine, se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost timbrată cu 100 lei taxă timbru, conform chitanţei nr. 126153049/02.06.2014 (fila 19) şi 791,34 lei taxă timbru, conform chitanţei nr. 126167009/16.06.2014 (fila 26).

În motivarea cererii, reclamanta arată că, între părţi, s-a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice la sediul său, în baza căruia şi-a asumat obligaţia de a plăti la termenele impuse li rezultate din facturi contravaloarea energiei electrice consumate şi înregistrate prin intermediul unui contor de energie electrică.

Menţionează reclamanta că respectivul contor de energie electrică este proprietatea pârâtei şi a fost montat de aceasta pe un zid amplasat în afara limitei de proprietate, către strada C.

Susţine reclamanta că, în data de 11.02.2014, s-au prezentat la sediul său, două persoane, din cadrul S.C. C. D. S.A., fără a face dovada calităţii de reprezentant legal sau convenţional al emiterii facturii, respectiv al S.C. C. V. S.A., pentru a proceda la demontarea contorului de anergie electrică montat pe zidul din afara proprietăţii.

În plus, se susţine că administratorul societăţii reclamante nu a fost de faţă la momentul în care cele două persoane au procedat la desigilarea, demontarea şi ridicarea contorului. Acest contor a fost prezentat ulterior administratorului, care a fost de acord cu inventarierea consumatorilor casnici. Cu toate acestea, se învederează că nu s-a verificat funcţionalitatea fiecărui consumator în parte şi nici nu s-a depistat intervenirea asupra contorului electric, administratorul contestând, doar constatarea neînregistrării întregului consum.

Precizează reclamanta, în acest context, că, la adresa sa, verificată de reprezentanţii S.C. C. D. S.A., sunt două locaţii distincte, respectiv parterul, unde este o mică spălătorie cu o singură rampă de spălat maşini care foloseşte o pompă de spălat şi un aspirator; etajul unde există un mic bar care nu funcţionează în care se află un frigider şi aer condiţionat; m mansarda, unde este un apartament nelocuibil în care este depozitat un calorifer electric nefuncţional.

Se mai precizează că societatea nu funcţionează noapte, ci doar câteva ore pe zi întrucât nu are activitate intensă. De asemenea, administratorul societăţii nu locuieşte în apartamentul de la mansardă, astfel că nu există consum.

În continuare, relatează reclamanta că, tot în data de 11.02.2014, s-a înlocuit contorul electric cu altul, conform bonului de mişcare/resigilare CEZ014715 cu index 00000.

Concluzionează reclamanta că prin nota de constatare NTL 000462/11.02.2014 s-a stabilit cantitatea de 22.125 kwh. în mod unilateral, abuziv şi nelegal de pârâtă, precum şi celelalte taxe şi accize aferente ce însumează 15.726,94 lei, astfel că solicită să fie determinat şi verificat consumul real printr-o expertiză de specialitate electrotehnică.

Consideră reclamanta că nu are calea unei acţiuni în realizarea dreptului întrucât contestă dreptul pârâtei la creanţa pretinsă.

În drept, cererea se întemeiază  pe dispoziţiile art. 35 C. pr. civ., art. 969, art. 970, art. 973 C. civ.

Prin întâmpinare (fila 29), pârâta  a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată

Pe fond, se solicită respingerea acţiunii şi obligarea reclamantului la plata  cheltuielilor de judecată.

În acest sens, pârâta arată că, în data de 11.02.2014, o echipă de constatare din cadrul C, D, - Departamentul NTL a procedat la efectuarea unui control la sediul reclamantei situat în …, în prezenţa şi cu acordul administratorului N. D., care a permis accesul în imobil pentru inventarierea receptorilor electrici.

Mai arată pârâta că, în urma controlului, s-au constatat o serie de nereguli la instalaţia electrică atribuită consumatorului şi asupra grupului de măsurare a energiei electrice.

Precizează pârâta că, în toate cazurile în care se constată abateri de la normele legale privind consumul de energie electrică se întocmeşte o notă de constatare între distribuitor, care conţine descrierea amănunţită a celor constatate, în concret fiind întocmită Nota de constatare nr. 000462/11.02.2014. Faţă de neregulile constatate la locul de consum,  echipa de constatare a inventariat receptorii de la sediul reclamantei în vederea calculării în sistem pauşal a energiei electrice consumate şi neînregistrată de grupul de măsurare şi s-a ridicat contorul electric, care a fost sigilat în pungă de plastic cu sigiliu de unică folosinţă.

Se subliniază că Nota de constatare a fost semnată de administratorul reclamantei cu menţiunea ,,receptorii electrici inventariaţi în prezenţa mea.”

Explică pârâta că, pe baza deficienţelor consemnate în Nota de constatare şi a probelor prelevate la locul de consum, s-a întocmit fişa de calcul a energiei consumate şi neînregistrată, iar S.C. C. V., în calitate de furnizor, a emis factura contestată în valoare de 15.726,94 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice calculată pe o perioadă de 6 lu8ni anterior întocmirii Notei de constatare şi factura în valoare de 144,68 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de constatare a intervenţiei neautorizate ( care nu a fost contestată de reclamantă).

Se invocă faptul că instalaţia electrică şi contorul se află în paza juridică a reclamantului, încredinţată acestuia încă de la data semnării contractului de furnizare a energiei electrice. Prin acest contract, reclamantul şi-a asumat obligaţia de păstrare în stare intactă a contorului de decontare, a plombelor metrologice ( sigiliile producătorului unităţii de măsură) şi a plombelor furnizorului de la capacul de borne. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 7 lit. h din Contractul – cadru de furnizare a energiei electrice aprobat prin Decizia nr. 57/1999, emisă de Autoritatea Naţională de reglementare în domeniul Energiei.

Consideră pârâta că obligaţia în discuţie este una legală, fiind stabilită şi prin art. 87 lit. b din Regulament, conform căruia reclamantul avea obligaţia ,,să menţină starea tehnică corespunzătoare a instalaţiilor electrice proprii, în conformitate cu normele în vigoare” şi art. 110 din Regulament, potrivit căruia ,,Se interzice consumatorului să intervină sub orice formă asupra grupurilor de măsurare a energiei electrice sau la celelalte instalaţii ale operatorului de reţea.”

Drept consecinţă, consideră pârâta că reclamanta este direct răspunzătoare pentru integritatea grupului de măsurare şi de modul în care acesta înregistrează energia electrică consumată, astfel că, în situaţia în care, din cauza unor intervenţii asupra grupului de măsurare, nu se înregistrează parţial/total energia consumată, ea este ţinută a acoperi prejudiciul creat, indiferent dacă intervenţia a fost directă sau indirectă, prin terţe persoane, cu intenţie sau fără intenţie.

Subliniază pârâta că, în speţă, la locul de consum al reclamantului, s-a constatat o intervenţie neautorizată la contorul electric cu scopul de a nu se înregistra toată cantitatea de energie electrică consumată, fiind încălcate, astfel, dispoziţiile art. 87 şi art. 110 din Regulament.

Referitor la noţiunea de consum fraudulos, se invocă art. 90 din regulament, iar referitor la obligaţia de a suporta costul reparaţiei şi al lucrărilor de demontare, verificare şi remontare, precum şi de plată a costului energiei electrice recalculate, în cazul deteriorării grupului de măsurare din vina sa, se invocă art. 109 alin.2 şi art. 142 alin.1 din acelaşi regulament.

Pârâta a formulat şi cerere reconvenţională, prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 15.871,62 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 2061568279/14.04.2014 şi suma de 144,68 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 2061568280/14.04.2014.

De asemenea, se solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâta apreciază că facturile invocate au fost emise temeinic şi legal raportat la situaţia de fapt şi temeiurile de drept invocate deja în întâmpinare.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu 543 lei taxă timbru conform înscrisului de la fila 93,  şi 355 lei taxă timbru conform înscrisului de la fila 106.

Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut de art. 201 alin.1 C. pr. civ. şi nu a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională.

În cauză, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică judiciară de specialitate electroenergetică, din analiza cărora instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării cererii principale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ea au fost soluţionată cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin.1 C. pr. civ., prin încheierea din 17.10.2014, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată pentru motivele acolo arătate.

Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată principale, se reţine că este nedisputat că, între părţi, s-a încheiat  un contractul de furnizare a energiei electrice, pe durată nedeterminată, prin care pârâta s-a obligat să furnizeze reclamantei energie electrică la locul de consum situat în localitatea Rm. Vâlcea, str. Calea lui Traian nr. 206.

De asemenea, reclamanta nu a contestat susţinerea pârâtei că, prin contractul încheiat, s-a obligat să păstreze intacte contorul de decontare, plombele metrologice şi plombele furnizorului de la capacul de borne al acestuia şi de la firida  individuală de branşament, precum şi toate celelalte instalaţii ale furnizorului aflate pe proprietate consumatorului; să nu permită altor persoane, cu excepţia personalului furnizorului, să intervină la contorul de decontare sau la instalaţia furnizorului; să menţină starea tehnică corespunzătoare a instalaţiei electrice interioară şi proprie în conformitate cu prescripţiile tehnice, modificările sau extinderile acesteia urmându-se a se efectua numai prin electricieni autorizaţi sau prin agenţi economici atestaţi de furnizor; să sesizeze imediat furnizorul în legătură cu orice defecţiune pe care o constată în funcţionarea contorului de decontare.

În data de. 11.02.2013, reprezentanţi ai distribuitorului de energie electrică au efectuat un control la locul de consum al reclamantulei, ale cărui rezultate au fost consemnate în Nota de constatare NTL nr. 000462/11.02.2014 (filele 39-40).

În acest sens, prin nota de constatare invocată, s-a consemnat că ,,La măsurătorile efectuate în prezenţa şi cu acordul consumatorului, cu aparatul din dotare, s-a constatat că energia electrică, consumată de receptorii electrici nu se înregistrează în totalitate drept pentru care se înlocuieşte contorul şi se trimite la un laborator al producătorului în vederea expertizării acestuia.”

Nota de constatare a fost întocmită în prezenţa administratorului reclamantei şi tot în prezenţa acestuia s-a făcut inventarul receptoarelor de energie electrică din gospodărie, care a semnat personal şi nu a formulat nici o obiecţie cu privire la modul efectuării controlului.

La art. II pct. 1 din Nota de constatare se menţionează că s-a identificat existenţa  unor acţiuni menite să denatureze indicaţiile echipamentelor de măsurare şi existenţa unor acţiuni menite să sustragă energia electrică prin ocolirea echipamentelor de măsurare prin intervenţia unor persoane neautorizate, astfel că au fost luate măsurile prevăzute de H.G. nr. 1007/2004 şi Legea nr. 123/2012, respectiv s-a sigilat contorul verificat conform bonului de mişcare contor nr. 014715/11.02.2014 şi s-au ridicat probe, respectiv contorul care a fost sigilat.

De asemenea, s-a înlocuit contorul conform bonului de mişcare nr. 014715/11.02.2014.

Nota de constatare a fost semnată fără obiecţiuni de administratorul reclamantei.

Proba operaţiunii de înlocuire a contorului o constituie bonul de mişcare nr. 014715/11.02.2014 de la fila 41.

Ulterior, pârâta a emis factura nr. 2061568280/14.04.2014 cu scadenţă pe data de 24.04.2014 pentru suma de 144,68 lei reprezentând contravaloarea verificării instalaţiei electrice a reclamantului (fila 50) şi factura nr. 2061568279/11.02.2014 cu scadenţă pe data de 24.04.2014, pentru suma de 15.726,49 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate şi neînregistrată de contorul înlocuit, în cantitate de 22.125 kwh, stabilită în sistem pauşal. Ambele facturi cuprind şi contravaloarea TVA-ului aferent sumelor ce le constată.

Reclamanta contestă aceste facturi  întrucât consideră că nu a consumat cantitatea de 22.125 Kwh stabilită de pârâtă fără consultarea sa.

Raportat la obiectul pricinii, esenţial pentru soluţionare este a se stabili realitatea acuzaţiei de consum fraudulos de energie electrică, pe de o parte, iar pe de altă parte verificarea legalităţii calculului energiei electrice consumate şi neînregistrate de aparatul de măsură, conform nomei în vigoare incidente.

Cu privire la primul aspect, se reţine că laboratorul autorizat la care a fost trimis spre control contorul înlocuit, prin raportul din 22.03.2014, a concluzionat, în urma verificărilor de specialitate, că a existat o intervenţie neautorizată constând în rezistenţe montate pe intrările de curent. De asemenea, s-a constatat că indicativele de pe sigiliile cu care a fost prezentat contorul pentru expertiză nu sunt conforme cu cele ale producătorului. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul M. I. a explicat că intervenţia neautorizată a fost posibilă prin înlocuirea sigiliilor iniţiale, cu seriile 2036241 şi 2036242 şi prin violarea sigiliului metrologic.

Intervenţia neautorizată constatată face incidente dispoziţiile art. 90 alin.2 lit. b din Regulamentul de Furnizare a Energiei Electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, potrivit cărora ,,Prin consumul fraudulos prevăzut la alin. (1) se înţelege: … b) orice intervenţie în instalaţia electrică, ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare.”

Ca o consecinţă a constatării consumului fraudulos de energie electrică, cu privire la modul de calcul al contravalorii energiei electrice astfel consumate devin incidente dispoziţiile art. 142 din Regulamentul de Furnizare a Energiei Electrice, aprobat prin H.G. Nr. 1007/2004, potrivit cărora: ,, (1) Consumul de energie electrică se stabileşte în sistem pauşal, în situaţiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare.

(2) Consumul de energie electrică în sistem pauşal se stabileşte în funcţie de puterea nominală a receptoarelor electrice şi de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă.

(3) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal este permisă doar pe durate de timp determinate, pentru consumatorii temporari sau în cazul unor locuri de consum cu puteri absorbite foarte mici (de regulă sub 100 W) pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare, în cazul defectării (indisponibilităţii) echipamentelor de măsurare, precum şi în cazul consumului fraudulos de energie electrică.

(4) În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici şi de 6 luni pentru ceilalţi consumatori.”

Pornind de la norma incidentă şi de la faptul că, din cauza intervenţiei neautorizate, consumul de energie electrică nu era înregistrat tocmai pentru a nu fi plătit, pârâta a calculat energia electrică consumată de reclamant pe perioada de 6 luni anterior constatării fraudei la suma de 15.726,94 lei, din care suma de 12.683,02 lei reprezintă contravaloarea energiei electrice consumate, iar suma de 3.043,92  lei  reprezintă T.V.A., sumă pentru care a emis care a emis factura nr. 2061568279/14.04.2014 cu scadenţă pe data de 24.04.2014 (fila 49).

Prin raportul de expertiză refăcut de expert M. I., ca urmare a admiterii obiecţiunilor pârâtei, s-a stabilit metoda de calcul în sistem pauşal a energiei electrice, consumate  şi neînregistrate de grupul de măsură s-a făcut conform art. 142 alin.1, 2, 3 şi 4 din H.G. nr. 1007/2004,

Iniţial, expertul a încercat să stabilească consumul real al reclamantei în perioada de referinţă, considerând că pârâta a efectuat calculul în sistem pauşal a energiei electrice consumate şi neînregistrate de grupul de măsură după o procedură internă care nu respectă întocmai disp. art. 142 alin.1, 2, 3 şi 4 din H.G. nr. 1007/2004, întrucât consumul fraudulos se putea determina prin măsurare. Din această perspectivă, expertul a stabilit, iniţial, că, în perioada funcţionării contorului ridicat s-a înregistrat decât 9,54% din consumul de energie electrică real, astfel că a stabilit diferenţa neînregistrată ca fiind de 6269 kwh în perioada ultimelor 6 luni apreciată ca fiind 12.08.2013-12.12.2014. În acest condiţii, factura nr. 2061568279/14.04.2014 a fost recalculată la valoarea de 4.410,08.

Urmare a obiecţiunilor pârâtei, expertul a refăcut calculul consumului real în două variante.

În prima variantă, s-a avut în vederea perioada de la data montării contorului (24.08.2012) şi până la data Notei de constatare avându-se în vedere eroarea de înregistrare de -90,46% dată de raportul de verificare metrologică efectuat de S.C. AEM Timişoara S.A., rezultând un consum real de 26.960 kwh. în perioada de 24.08.2012-12.02.2014 în valoare de 17.349,13 lei, inclusiv TVA.

În a doua variantă, expertul a efectuat calculul în sistem pauşal în funcţie de puterea nominală a receptoarelor şi pe durata de utilizare normală a acestora pe o perioadă de 6 luni anterioară Notei de constatare din 11.02.2014, rezultând cantitatea de 22.125 kwh în valoare de 15726,94 lei, inclusiv T.V.A., adică exact suma pentru care s-a emis factura contestată.

Este evident, în speţă, că nu se putea stabili consumul real al energiei electrice, astfel că erau incidente  dispoziţiile art. 142 din H.G. alin.1, 2, 3 şi 4 din H.G. nr. 1007/2004 întrucât nu se poate determina data efectuării intervenţiei neautorizate, acesta putând fi efectuată chiar imediat după montarea contorului, respectiv în data de 24.08.2012, caz în care, calculul energiei electrice reale consumate, efectuat chiar prin metoda folosită iniţial de expert, determină o cantitate mai mare de energie electrică decât cea  din factura contestată şi, implicit o valoare mai mare.

În fine, suma de 144,68 lei, constatată prin factura nr. 2061547264/17.02.2014, este pretinsă de pârâtă în temeiul art.109 alin.2 din Regulament, conform căruia ,,În cazul în care deteriorarea grupului de măsurare, în orice mod, se produce din vina consumatorului, acesta va suporta costul reparaţiei şi al lucrărilor de demontare, verificare şi remontare, precum şi costul energiei electrice recalculate.”

Avându-se în vedere cele reţinute, rezultă că reclamanta are obligaţia de plată a sumelor constatate prin facturile contestate, astfel că urmează a fi respinsă acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtei, şi capătul de cerere referitor la emiterea unei noi facturi, ca neîntemeiate.

În ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta urmează a fi admisă pentru aceleaşi considerente care au determinat respingerea acţiunii principale.

Cheltuielile de judecată vor fi suportate de reclamantă în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin.1 C. pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea  principală formulată de reclamanta S.C. D. S.R.L. cu sediul în …,  în contradictoriu cu pârâta S.C. C. V. S.A., cu sediul în …, astfel cum a fost precizată, sub aspectul tuturor capetelor de cerere, ca neîntemeiată;

Admite cererea reconvenţională;

Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 15.871,62 lei;

Obligă reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 3.077,93 lei;

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Rm. Vâlcea;

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.01.2015.

Preşedinte,

Dinu Camelia

Grefier,

Bădoiu Nicolae

1

Domenii speta

Spete similare