Cerere de instituire sechestru judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 Cod procedură civilă „ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv”.

În măsura în care dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun este contestat, dobândind astfel caracter litigios, menţinerea în continuare a plenitudinii prerogativelor pe care acesta le conferă, inclusiv dreptul de dispoziţie pentru titularul pârât, i-ar permite acestuia din urmă să înstrăineze bunul lipsindu-l pe reclamant de posibilitatea valorificării dreptului al cărui titular ar putea deveni prin hotărârea instanţei, pronunţată pe fondul litigiului.

Art. 598 Cod procedură civilă

Prin cererea înregistrată sub numărul 6056/118/2011, astfel cum a fost restrânsă la termenul din 14.07.2011, reclamanta SC T.T. SRL  a solicitat – în contradictoriu cu pârâţii SC E.P. LLC OREGON SUA SUCURSALA ROMANIA, SC U. SA şi SC G.T.F. SA – să se dispună, până la soluţionarea dosarului nr. 6054/118/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, instituirea unui sechestru judiciar asupra a 19 vagoane de transport GPL casate şi uzate, aflate în posesia ultimelor două pârâte.

Reclamanta a relevat în susţinere că a efectuat în favoarea pârâtei SC E.P. LLC OREGON SUA - SUCURSALA ROMANIA plăţi pentru achiziţionarea unor deşeuri metalice feroase, provenite din dezasamblarea a 124 de vagoane pentru transport GPL casate şi uzate, părţile încheind în acest scop contractul de vânzare - cumpărare nr. 1/9.01.2011, în virtutea căruia au fost emise mai multe facturi fiscale; urmare a situaţiei litigioase apărute, creditorul a formulat o cerere de obligare a debitorului la plata sumelor datorate, evaluate la 302.379 USD şi de restituire a bunurilor devenite proprietatea sa, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 6054/118/2011; se subliniază  că la data de 27.05.2011 debitorul a livrat un număr de 15 vagoane, atitudine ce valorează recunoaştere a pretenţiilor deduse judecăţii; întrucât sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii, se impune indisponibilizarea a 19 vagoane conform art. 598 Cod procedură civilă.

În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri.

Pe calea întâmpinării pârâta SC E.P. LLC OREGON SUA - SUCURSALA ROMANIA a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de sechestru, pe care a apreciat-o totodată drept nefondată; a subliniat în acest sens că pe rolul instanţelor nu există un proces legat de dreptul de proprietate asupra vagoanelor GPL, acţiunea înregistrată sub nr. 6054/118/2011 având ca obiect o obligaţie de a face; pe de altă parte, reclamanta nu a demonstrat probatoriu că măsura indisponibilizării este necesară pentru conservarea dreptului, cu atât mai mult cu cât contractul nr. 1/2011 a încetat de drept la 28.02.2011, în condiţiile art. 10.1; pârâta a solicitat aplicarea sancţiunii amenzii judiciare pentru formularea unei cereri cu exercitarea abuzivă a dreptului de sesizare a instanţei; a fost depusă copia încheierii pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul 6055/118/2011.

Excepţia lipsei de interes a fost respinsă ca neîntemeiată la termenul din 14.07.2011, pentru considerente care se regăsesc în încheierea de şedinţă.

Pârâtele SC U. SA şi SC G.T.F. SA nu au formulat întâmpinare şi nici cereri probatorii, lipsind la judecata cererii de sechestru.

Prin Încheierea nr. 5111/15.09.2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis cererea formulată de reclamanta SC T.T. SRL, în contradictoriu cu pârâţii SC E.P. LLC OREGON SUA SUCURSALA ROMANIA, SC U. SA şi SC G.T.F. SA, astfel cum a fost restrânsă .

S-a dispus instituirea – până la soluţionarea în mod definitiv a cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 6054/118/2011 – a sechestrului judiciar asupra a 19 vagoane de transport GPL casate şi uzate .

A desemnat pe pârâta E.P. LLC OREGON SUA SUCURSALA ROMANIA drept administrator sechestru al bunurilor indisponibilizate, pentru a exercita prerogativele reglementate prin art. 600 alin. 3 Cod Procedură Civilă.

A fixat o cauţiune în sarcina creditorului SC T.T. SRL reprezentând echivalentul în monedă naţională al sumei de 15118,5 dolari SUA, ce urma să fie achitată în termen de 5 zile de la comunicare.

A respins ca nefondată cererea pârâtei SC E.P. LLC OREGON SUA SUCURSALA ROMANIA privind amendarea reclamantei pentru exercitarea abuzivă a dreptului de sesizare a instanţei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta tinde a valorifica în speţa de faţă dispoziţiile art. 598 Cod Procedură Civilă, care stipulează că ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv; textul citat presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- măsura să privească un bun în legătură cu care are loc judecata;

- necesitatea înfiinţării sechestrului, derivând din pericolul de dispariţie, degradare, înstrăinare, proastă administrare ori risipire a bunurilor;

- urgenţa măsurii, apreciată pe baza aceloraşi elemente.

Legea a instituit sechestrul judiciar ca o măsură de prevedere la dispoziţia pretinsului titular al unui drept real ori a posesorului unui bun disputat în justiţie având drept unic scop organizarea păstrării, pazei şi administrării bunurilor în litigiu prin însărcinarea unei persoane determinate.

În concret, reclamanta se pretinde titular al dreptului de proprietate asupra celor 19 vagoane în considerarea art. 10.12 din înţelegerea părţilor, care prevede explicit că în cazul declarării anticipate a scadenţei tuturor obligaţiilor, la data emiterii notificării de către cumpărător se consideră că a intervenit de drept, fără a fi necesară intervenţia instanţei de judecată, transferul dreptului de proprietate în beneficiul cumpărătorului, preţul la care s-a făcut cesiunea urmând a fi diferenţa dintre preţul agreat de către părţi prin prezentul contract şi contravaloarea lucrărilor de dezmembrare, încărcare şi transport; prevalându-se de calitatea arogată, reclamanta a învestit Tribunalul Constanţa – în cadrul dosarului 6054/118/2011 – cu o acţiune având ca obiect atât realizarea dreptului de creanţă împotriva pârâtei E.P. LLC OREGON SUA SUCURSALA ROMANIA cât şi obligarea societăţilor SC U. SA şi SC G.T.F. SA la predarea celor 34 de vagoane GPL.

S-a remarcat faptul că aceste vagoane de transport GPL sunt uzate şi casate, fiind destinate – potrivit înţelegerii nr. 1/9.01.2011/Sinaia – a fi transformate în deşeuri metalice feroase; or, aceste deşeuri reprezintă prin ele însele – imediat ce operaţiunea de tăiere a vagoanelor s-ar încheia - o marfă constând în bunuri de gen, susceptibilă de dispariţie sau de înstrăinare grabnică, indisponibilizarea lor reclamând urgenţă.

În ce priveşte identificarea persoanelor care exercită în prezent posesia asupra bunurilor, s-a observat – potrivit susţinerilor reclamantei, coroborate cu menţiunile procesului verbal de predare primire nr. 199/278.05.2011 şi ale raportului de inspecţie nr. 0050/2011- că vagoanele se află în deţinerea societăţii E.P. LLC OREGON SUA SUCURSALA ROMANIA, fiind depozitate în incinta celorlalte două pârâte.

În măsura în care creditorul a făcut dovada existenţei litigiului de fond privind proprietatea dar şi posesia vagoanelor care au format obiect al contractului de vânzare – cumpărare şi a demonstrat probatoriu că bunurile pot fi oricând transformate în deşeuri uşor de comercializat ulterior, a constatat întrunite exigenţele art. 598 Cod Procedură Civilă, şi a dispus admiterea cererii, măsura cu caracter conservatoriu nefiind menită a leza drepturile legitime ale debitorului.

Având însă în vedere valoarea bunurilor supuse sechestrului, precum şi împrejurarea că acestea sunt exploatate comercial pentru obţinerea de profit, a dispus obligarea creditorului la plata unei cauţiuni în valoare de 5 % din cuantumul creanţei deduse judecăţii Tribunalului Constanţa, pentru a asigura posibilitatea efectivă a despăgubirii debitorului prejudiciat în ipoteza respingerii acţiunii de fond; măsura asiguratorie va fi instituită – prin raportare la dispoziţiile art. 598 Cod Procedură Civilă -  până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 6054/118/2011.

Cum în cauză nici una dintre părţi nu a solicitat desemnarea unui administrator sechestru, pârâta E.P. LLC OREGON SUA SUCURSALA ROMANIA a fost desemnată în acest scop, în baza art. 600 alin. 2 Cod Procedură Civilă .

Faţă de modul de dezlegare a cererii, a constatat că reclamanta nu a exercitat abuziv dreptul de chemare în judecată, astfel încât dispoziţiile art. 723 Cod Procedură Civilă nu sunt aplicabile.

Împotriva hotărârii mai sus menţionate a declarat recurs pârâta E.P. LLC Oregon SUA, Sucursala România, care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului a arătat că intimata reclamantă SC T.T. nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor cerute de prevederile art. 598 din Codul de procedură civilă referitoare la sechestrul judiciar.

Instanţa de fond a nesocotit prevederile imperative ale art. 598 din Codul de procedură civilă şi a reţinut în mod eronat că intimata-reclamantă a făcut dovada existenţei pe rolul Tribunalului Constanţa a unui dosar având ca obiect dreptul de proprietate asupra bunurilor (Dosarul nr. 6056/118/2011 având ca obiect obligaţia de a face) şi că reclamanta face dovada necesităţii măsurii.

Neîndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa unui proces asupra proprietăţii sau a altui drept real ori asupra posesiunii bunului mobil sau imobil ori a unui proces asupra folosinţei sau administrării bunului proprietate comună.

Învederează că acţiunea principală, care face obiectul dosarului nr. 6054/118/2011 înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, vizează obligaţia de a face şi izvorăşte dintr-un presupus drept de creanţă al reclamantei împotriva pârâtei, şi nu priveşte un proces asupra proprietăţii, respectiv obligaţia de a da.

Potrivit înţelegerii părţilor, transferul dreptului de proprietate are loc la data predării mărfii, respectiv a bunurilor de gen care fac obiectul contractului. În cauză este aplicabilă ipoteza vânzării bunurilor de gen şi, în mod corelativ, litigiul referitor la predarea acestora nu reprezintă o obligaţie de a da, ci o obligaţie de a face, care nu îndeplineşte condiţia impusă de art. 598 din Codul de procedură civilă.

Mai mult, solicită să se observe că prin Încheierea nr. 663/COM din 12.05.2011 pronunţată în Dosarul nr.6055/118/2011 instanţa de judecată a reţinut că reclamanta din prezenta cauză a făcut dovada existentei litigiului de fond, a unei creanţe exigibile şi a dreptului de proprietate al pârâtei asupra celor 34 de vagoane (asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător). Or, atâta vreme cât în dosarul nr. 6055/118/2011 s-a constatat că pârâta este proprietarul celor 34 de vagoane asupra cărora a fost înfiinţată măsura sechestrului asigurător, nu poate fi primită susţinerea reclamantei din prezenta cauză că deţine calitatea de proprietar al bunurilor presupus a fi nepredate.

În această situaţie, având în vedere că obiectul dosarului de fond îl reprezintă predarea unui număr de 19 vagoane, obligaţie esenţialmente de a face, solicită să se constate că prima condiţie de aplicabilitate a art. 598 din Codul de procedură civilă nu este îndeplinită, întrucât la acest moment nu există un proces care să poarte asupra dreptului de proprietate.

Simpla existenţă a unui proces în legătură cu un bun nu justifică, prin ea însăşi, înfiinţarea unui sechestru judiciar, ci trebuie să se dovedească necesitatea înfiinţării acestuia. În mod greşit instanţa de fond a considerat că această condiţie este îndeplinită, considerând că simpla afirmaţie a pericolului în care se află bunurile face dovada existenţei reale a necesităţii respectivei măsuri.

Reclamanta nu a făcut dovada necesităţii conservării dreptului, întrucât nu au existat împrejurări care să justifice luarea unei măsuri atât de grave pentru pârâtă, cum ar fi instituirea unui sechestru de orice fel.

În continuare recurenta invocă practică judiciară în materia sechestrului judiciar.

Arată recurenta că în absenţa unor probe, simpla temere a reclamantei nu constituie împrejurare neechivocă a prejudiciului, iar măsura înfiinţării sechestrului, prin severitatea efectelor sale, nu poate fi adoptată în considerarea unor temeri.

Faţă de aceste aspecte solicită să se observe că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada împrejurărilor neechivoce care să conducă la concluzia că se impune măsura instituirii sechestrului judiciar. Atât în cuprinsul cererii de înfiinţare a sechestrului judiciar, cât şi în răspunsul la întâmpinare reclamanta s-a mărginit să enunţe necesitatea preîntâmpinării unor eventuale prejudicii care s-ar cauza prin înstrăinarea bunurilor, fără a aduce probe în acest sens.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 598 din Codul de procedură civilă.

Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

În şedinţa publică din 14.03.2012 intimata reclamantă prin apărătorul ales a înţeles să renunţe la excepţiile invocate prin întâmpinare, respectiv excepţia lipsei calităţii de reprezentant a societăţii de avocaţi R. & R. şi la excepţia tardivităţii formulării recursului. A susţinut concluzii de admitere a recursului conform apărărilor din întâmpinare.

Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susţinerea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ., dar şi potrivit dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 Cod procedură civilă „ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv”.

În mod legal, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt îndeplinite  condiţiile cumulative prevăzute de textul legal, citat pentru instituirea sechestrului judiciar.

Astfel, prima condiţie prevăzută de textul de lege citat este îndeplinită în cauză, reclamanta făcând dovada înregistrării pe rolul Tribunalului Constanţa a dosarului nr.6054/118/2011 ce are ca obiect obligarea pârâtei la predarea celor 19 vagoane asupra cărora s-a solicitat instituire sechestrului judiciar în speţa de faţă, obligaţie de a da, pe care pârâta şi-a asumat-o prin contract scris.

În măsura în care dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun este contestat, dobândind astfel caracter litigios, menţinerea în continuare a plenitudinii prerogativelor pe care acesta le conferă, inclusiv dreptul de dispoziţie pentru titularul pârât, i-ar permite acestuia din urmă să înstrăineze bunul lipsindu-l pe reclamant de posibilitatea valorificării dreptului al cărui titular ar putea deveni prin hotărârea instanţei, pronunţată pe fondul litigiului, Curtea constată că şi cea de-a doua condiţie prevăzută de text este îndeplinită.

Măsura sechestrului judiciar are un caracter provizoriu iar prin numirea ca administrator-sechestru chiar pe pârâtă care are posesia bunului nu prejudiciază nici interesele acesteia din urmă.

Pe cale de consecinţă, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr. civilă să fie respins.

Domenii speta

Spete similare