Acţiune în anulare dispoziţie primar. Lipsa plângerii prealabile. Inadmisibilitatea cererii

Sentinţă civilă 186 din 21.04.2015


Prin cererea înregistrată sub nr. …/87/03.02.2015 reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâtul I P J TELEORMAN a solicitat anularea dispoziţiei nr.36139/09.01.2015.

În motivarea acţiunii reclamantul M.C. a arătat că prin dispoziţia nr. 36139/09.01.2015 , pârâtul IPJ TELEORMAN i-a anulat dreptul de deţinere, port şi folosire a armelor întrucât nu s-a prezentat până la termenul limită de 30.12.2014 pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă.

În perioada 24.12.2014 – 05.01.2015 nu s-a lucrat, iar zona în care se află mânăstirea a fost inundată, singura cale de acces fiind  un drum forestier , şi acesta blocat până la data de 07.01.2015.

Pentru dovedirea acţiunii a depus înscrisuri şi a cerut administrarea probei cu martori –filele 4-10, 14-15, 24-27.

Pârâtul IPJ TELEORMAN a formulat întâmpinare – fila 19, prin care a invocat excepţia nulităţii şi excepţia lipsei procedurii prealabile, în fapt excepţia inadmisibilităţii, întrucât cererea reclamantului nu este motivată , respectiv nu a formulat plângere prealabilă  conform art.7 alin.1) din Legea nr.554/2004.

Pe fond, a arătat că cererea nu este întemeiată întrucât doar zilele de 25-26.12.2014 au fost nelucrătoare.

În drept a invocat art.193-194 şi art.196 din Codul de procedură civilă, art.7 din Legea nr.554/2004 şi art.25 şi art.28 şi art.59  din Legea nr.295/2014, iar spre probă a depus înscrisuri – filele 20-21.

Analizând cu prioritate potrivit art.248 alin.1) din Codul de procedură civilă excepţiile invocate de pârât , instanţa reţine următoarele :

Cu privire la excepţia nulităţii, instanţa reţine că potrivit prevederilor  art.196 alin.1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii, este nulă.

Cererea formulată de reclamantul  M.C. îndeplineşte aceste cerinţe legale , astfel că nu  poate pune problema nulităţii prevăzută la art.196 alin.1) din Codul de procedură civilă.

Pe de altă parte, dispoziţia procedurală nu trebuie privită cu rigiditate, textul art.196 alin.1) urmând să fie coroborat cu art.175-177 din Codul de procedură civilă.

Cu alte cuvinte, anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor prevăzute la art.194-197 intervine doar în situaţia în care s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii , instanţa reţine că :

Potrivit prevederilor art. 7 alin. 1) din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

În baza dispoziţiilor art. 8 alin. 1) din aceeaşi lege „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1) lit. b), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale (…)”.

În fine, conform art. 12 din legea nr. 554/2004 „Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă  sau după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale…precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile…”

Rezultă că parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie obligatorie a cărei neîndeplinire afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune.

Această procedură administrativă prealabilă nu este înlăturată de art. 24 alin. 4) din Constituţie întrucât procedura prealabilă nu poate fi calificată drept o procedură jurisdicţională specială deoarece nu este întemeiată  pe contradictorialitate, egalitatea părţilor şi dreptul la apărare.

În considerarea acestor motive şi în baza art.7 şi art.18 din Legea nr. 554/2004, instanţa va respinge ca nefondată excepţia nulităţii, va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi va respinge cererea reclamantului ca inadmisibilă