Instituire sechestru asigurător. Stabilirea culpei armatorului în scufundarea navei de către o instanţă de arbitraj.

Decizie 5/MF din 21.05.2015


În cererile de sechestru, interesul este raportat la asigurarea acoperirii pagubelor create prin valorificarea unor bunuri ale debitorului în momentul în care va fi obţinut un titlu executoriu.

Faptul că în situaţia din prezenta speţă nava ce se cere a fi sechestrată este eşuată, nu transformă cererea de sechestru asigurător într-o cerere lipsită de interes. Ceea ce se urmăreşte este blocarea oricăror acţiuni de transfer a proprietăţii de către debitor, acţiune care nu poate fi împiedicată doar de faptul că nava este eşuată.

Culpa armatorului în scufundarea navei urmează a fi stabilită în acţiunea arbitrală de fond. În soluţionarea cererii de sechestru instanţa este datoare să verifice doar îndeplinirea cerinţelor exprese ale legii, printre acestea nefiind şi aprecierea legitimităţii cererii creditoarei, cerere care în speţă urmează a fi judecată de către o instanţă de arbitraj.

Art. 959 Noul Cod de procedură civilă

Convenţia internaţională pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului asigurător de nave maritime, Bruxelles, 1952

La data de 13.10.2014, creditoarea SC [...] SRL a sesizat Tribunalul Galaţi cu cererea de sechestru asigurător asupra navei [...], pavilion Republica Moldova, proprietate a debitoarei [...] împotriva căreia a invocat o creanţă în valoare de 192.948,29 USD reprezentând contravaloarea mărfii transportată pe nava menţionată care s-a scufundat la intrarea în Canalul Sulina, ceea ce a condus la pierderea totală a mărfii.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa din 16.10.2014, Tribunalul Galaţi a încuviinţat sechestrul asupra navei „[...]”, obligând-o pe debitoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut în esenţă că izvorul creanţei invocată de creditoare îl reprezintă contractul de transport (contract de navlosire şi conosament) prin care debitoarea, prin owners representative SC [...] SRL, s-a angajat să transporte cantitatea de 2.659.000 kg sare rafinată din Portul Bandirma - Turcia în Portul Galaţi, marfă care a fost pierdută ca urmare a scufundării navei la data de 08.10.2014 la intrarea în Canalul Sulina.

S-a mai reţinut de către instanţă incidenţa art. 959 Noul Cod de procedură civilă care, în cazuri urgente, permite înfiinţarea sechestrului şi înaintea introducerii acţiunii de fond, condiţia urgenţei fiind apreciată ca îndeplinită,  întrucât există pericolul ca nava să se sustragă de la urmărire, caz în care creditoarea are obligaţia să introducă acţiunea de fond în termen de cel mult 20 de zile de la data înfiinţării sechestrului.

 Debitoarea [...] a formulat, în temeiul art. 503 alin 1 NCPC, contestaţie în anulare împotriva încheierii din 16.10.2014, apreciind că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 960 alin 2 NCPC, art. 155 alin 1 pct. 3 şi pct. 13 Noul Cod de procedură civilă şi art. 961 NCPC coroborate cu art. 421 din Legea nr 304/2004.

Prin sentinţa civilă nr 21/29.01.2015 Tribunalul Galaţi a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimata SC [...] SRL prin întâmpinare şi a admis contestaţia în anulare, anulând în consecinţă încheierea de şedinţă din 16.10.2014, iar la rejudecare, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Prin Încheierea civilă  nr. 146 din 27 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 6662/121/2014 s-a admis cererea de sechestru asigurător formulată de creditoarea SC [...] SRL – în insolvenţă, prin administrator judiciar C.I.I. [...] şi s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra navei „[...]”, pavilion Republica Moldova, scufundată în gura Canalului Sulina, Tulcea, proprietate a debitoarei [...], până la soluţionarea acţiunii de fond pe calea arbitrajului londonez.

S-a stabilit  în sarcina creditoarei o cauţiune de 2% din valoarea creanţei afirmată, ce va fi achitată în termen de 48 de ore de la comunicarea prezentei hotărâri.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente :

Din interpretarea art. 959 NCPC a rezultat că înfiinţarea sechestrului asupra unei nave este condiţionată, pe de o parte, de îndeplinirea cerinţelor impuse de Convenţia internaţională pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului asigurător de nave maritime, Bruxelles, 1952, la care România a  aderat prin Legea nr 91/1995, iar pe de altă parte, de condiţiile statuate de art. 960 coroborate cu art. 952 Noul Cod de procedură civilă, la care de altfel fac trimitere dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţie.

Creditoarea SC [...] SRL a solicitat înfiinţarea sechestrului asigurător asupra navei „[...]”, care este sub pavilionul Republicii Moldova, stat necontractant al Convenţiei.

Prin urmare, devin incidente prevederile art. 8 paragraful 2 din Convenţie potrivit cărora „o navă care poartă pavilionul unui stat necontractant poate să fie sechestrată în unul dintre statele contractante în baza uneia dintre creanţele enumerate la art. 1, sau pentru orice altă creanţă care permite sechestrarea după legile acestui stat.”

În aplicarea acestei dispoziţii, instanţa a constatat că SC [...] SRL deţine o creanţă maritimă în accepţiunea art. 1 paragraful 1 lit. f) din Convenţie (pierderi sau pagube aduse mărfurilor transportate de către o navă), nefiind contestată împrejurarea că, în urma scufundării în Canalul Sulina, nava „[...]” a pierdut întreaga marfă încărcată. Ori, potrivit conosamentului emis la Bandirma Port la 01.10.2014, creditoarea SC [...] SRL este destinatara mărfii transportate (fiind înscris la rubrica „notify address), ceea ce înseamnă că, fiind posesoarea conosamentului, are dreptul să reclame predarea mărfii conform datelor înscrise în documentul menţionat.

La momentul introducerii cererii de sechestru asigurător la Tribunalul Galaţi, creditoarea a invocat existenţa urgenţei măsurii solicitate, situaţie în care nu era necesară introducerea acţiunii de fond, astfel cum prevede art. 960 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

Însă, la termenul de judecată din data de 23.03.2015, creditoarea a făcut dovada iniţierii procedurii arbitrajului conform clauzei înserată în Booking note din 28.08.2014, astfel că ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 952 alin 1 Noul Cod de procedură civilă conform căreia „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă, cerinţele instituite de norma enunţată fiind îndeplinite în cauză.

Astfel, creditoarea [...] SRL are o creanţă constatată prin conosamentul emis la data de 01.10.2014, nava [...] este proprietatea debitoarei [...], iar acţiunea asupra fondului pretenţiilor afirmate de creditoare urmează a se soluţiona pe calea arbitrajului, sens în care creditoarea a procedat la numirea unui arbitru.

În ceea ce priveşte cauţiunea, instanţa a apreciat că în raport de obiecţiunile debitoarei la cererea de sechestru asigurător, se impune stabilirea în sarcina creditoarei a unei cauţiuni de 2% din valoarea creanţei invocată, în limitele stabilite de art. 1056 alin. 2 teza I Noul Cod de procedură civilă, pentru a se asigura astfel posibilitatea debitoarei de a-şi recupera eventualele prejudiciile cauzate prin încuviinţarea sechestrului.

S-a menţionat că în cadrul procedurii de instituire a sechestrului asigurător nu pot fi valorificate apărările debitoarei referitoare la inexistenţa aparenţei dreptului în favoarea creditoarei din perspectiva art. IV alin 2 din Regulile Haga - Visby, întrucât culpa armatorului în scufundarea navei urmează a fi stabilită în acţiunea arbitrală de fond, iar normele ce reglementează sechestrul asigurător nu impun în sarcina instanţei analiza unei asemenea cerinţe.

Pentru aceleaşi argumente nu poate fi examinată nici calitatea în care SC [...] a promovat acţiunea arbitrală, în procedura sechestrului având relevanţă doar titularul unei asemenea demers.

Deşi interesul reprezintă o cerinţă de exercitare a dreptului la acţiune, debitoarea [...] nu a invocat această neregularitate pe cale de excepţie, ci a susţinut-o în cadrul concluziilor pe fondul cererii dedusă judecăţii, context în care instanţa urmează să o analizeze doar din perspectiva unei simple apărări, constatând în acest sens că reclamanta SC [...] SRL justifică un interes actual şi legitim în cererea de sechestru asigurător cât timp afirmă o creanţă maritimă.

În ceea ce priveşte existenţa unui plan de ranfluare, instanţa a apreciat  că nu are nici o relevanţă asupra condiţiilor instituite de art. 952 Noul Cod de procedură civilă în vederea înfiinţării sechestrului asigurător, fiind o obligaţie statuată în sarcina proprietarului unei nave eşuate prin art. 103 alin. 1 din OG 42/1997.

Pentru considerentele expuse, instanţa a dispus  înfiinţarea măsurii sechestrului asigurător asupra navei [...], proprietate a debitoarei [...]. 

Împotriva acestei  încheieri  [...] a formulat apel, solicitând admiterea apelului, cu consecinţa schimbării în tot a încheierii apelate în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurător ca nefondată, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea apelului.

Ca o apărare de fond, invocă în primul rând excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, învederând că instituirea sechestrului asigurător asupra unei nave maritime are ca scop indisponibilizarea navei în scopul prevenirii sustragerii dintr-o eventuală procedură de valorificare a acesteia iniţiată de creditor în momentul în care creditorul va obţine un titlu executoriu.

Aşa cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, în prezent nava este eşuată in apropierea Portului Sulina.

În raport de situaţia actuală a navei, apreciază  că intimata reclamantă  nu are nici un interes în sechestrarea navei, care nu poate fi sustrasă dintr-o eventuală procedură de executare silită care ar putea fi iniţiată în viitor de intimata reclamantă.

Consideră ca pusă în faţa luării unei măsuri asigurătorii, instanţa trebuie sa facă o minimă verificare a legitimităţii acţiunii de fond (atunci când acesta este deja promovată, ca în cazul de fată) iniţiate de creditoare şi care justifică cererea de instituire a măsurii asigurătorii.

In speţă, măsura asiguratorie este justificată de pierderea mărfii, ca urmare a eşuării navei.

Astfel, în ceea ce priveşte legitimitatea acţiunii de fond a reclamantei, arată că raporturile contractuale referitoare la transportul mărfii pierdute în urma eşuării navei  au ca  temei de drept regulile de la Haga - Visby.

În acest sens, s-a depus conosamentul aferent transportului mărfii, care stabileşte fără dubii - la Clauza 2 - intitulată general paramount clause - că aceste reguli sunt aplicabile transportului în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. IV alin. 2) din aceste reguli, niciodată cărăuşul sau nava nu vor fi ţinuţi răspunzători pentru pierderi sau avarii apărute sau ca urmare a:

- acţiunilor neglijente sau lipsa unor acţiuni din partea comandantului, marinarilor, pilotului sau servanţii/agenţii cărăuşului în ceea ce priveşte navigaţia sau managementul navei;

- pericolele sau accidentele mării sau altor ape navigabile.

În speţă, eşuarea navei a avut loc ca urmare a încercării nereuşite a navei de a se intra în siguranţa pe canalul navigabil al canalului Sulina, în timpul unei furtuni petrecute la data de 07.10.2014.

Prin urmare, în evenimentul care a determinat pierderea mărfii nu poate fi reţinută nici o culpă a societăţii apelante şi prin urmare, nicio legitimitate a acţiunii reclamantei împotriva societăţii apelante  şi a patrimoniului acesteia.

 În ceea ce priveşte susţinerile părţii referitoare la eventuale intervenţii asupra navei care ar proba urgenţa măsurii şi ar justifica instituirea sechestrului asigurator, arată că, având în vedere locul eşuării navei, se impune  cu maxima necesitate fie dezeşuarea navei, fie ranfluarea acesteia şi curăţirea locului de eşuare, fiind depusă somaţia emisă de Căpitănia Zonală Tulcea înregistrată sub nr. 2606/10.10.2014.

Arată că după primirea acestei somaţii, au fost iniţiate demersuri în vederea contactării unei firme specializate pentru stabilirea unui plan de ranfluare, încheind în acest sens-prin mandatarul său comercial - un contract cu societatea S.C. [...] S.R.L. Eforie Nord.

Instituirea unui eventual sechestru asigurător asupra navei ar fi de natură să îngreuneze acţiunile care trebuie întreprinse asupra navei în ceea ce priveşte ranfluarea în condiţii de deplină siguranţă.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, a dispus respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte primul motiv de apel, instanţa arăta că în cererile de sechestru, interesul este raportat la asigurarea acoperirii pagubelor create prin valorificarea unor bunuri ale debitorului în momentul în care va fi obţinut un titlu executoriu.

Faptul că în situaţia din prezenta speţă nava ce se cere a fi sechestrată este eşuată, nu transformă cererea de sechestru asigurător într-o cerere lipsită de interes. Ceea ce se urmăreşte este blocarea oricăror acţiuni de transfer a proprietăţii de către debitor, acţiune care nu poate fi împiedicată doar de faptul că nava este eşuată.

Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, aşa cum a arătat şi prima instanţă, culpa armatorului în scufundarea navei urmează a fi stabilită în acţiunea arbitrală de fond. În soluţionarea cererii de sechestru instanţa este datoare să verifice doar îndeplinirea cerinţelor exprese ale legii, printre acestea nefiind şi aprecierea legitimităţii cererii creditoarei, cerere care în speţă urmează a fi judecată de către o instanţă de arbitraj.

În ceea ce priveşte al treilea motiv de apel, Curtea îl va înlătura întrucât nu are legătură cu prezenta cauză, reclamanta făcând dovada formulării unei acţiuni, instanţa apreciind că devin incidente dispoziţiile art. 952 alin. 1 NCPC.