Asigurari auto si alte asigurari

Domeniu asociat: Asigurari auto si alte asigurari..

Decizia  nr 100/23.06.2011.

Dosar nr 18045/281/2009

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Ploiesti sub nr. 18045/281/2009 reclamanta ADMINISTRATIA NATIONALA APELE ROMANE DIRECTIA APELOR BUZAU-IALOMITA a chemat în judecata paratul  BF pentru ca prin hotarârea se  va pronunta sa se dispuna obligarea paratului  la plata sumei de 24.983,88 lei, reprezentand diferenta de suma intre valoarea reparatiei autoturismului marca ARO 244, respectiv 28.505,45 lei si suma platita de BCR Asigurari respectiv 3521,57 lei.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca la data de 09.11.2007 paratul a condus auto cu nr.PH-12-WBW apartinand SC B S SRL pe str.Zidari in Ploiesti si a intrat in coliziune cu autoturismului marca ARO 244, nr.PH-21APE, apartinand SGA Prahova, rezultand avarierea grava a autoturismului marca ARO 244 si vatamarea corporala a conducatorului auto DA culpa paratului reiesind din anexa 2 din data de 09.11.2007 incheiat de catre agentul de politie la fata locului, cat si din adresa nr.1614/20.11.2007 emisa de catre BCR Asigurari.

De asemenea sustine reclamanta ca BCR Asigurari , societatea cu care SC BS  SRL a incheiat polita de asigurare nr.XXXXX a achitat o mica parte din contravaloarea reparatiei autoturismului marca ARO 244, respectiv suma de 3521,57 lei din totalul de 28.505,45 lei, cum reiese din extrasul de cont  din data de 22.05.2008.

Paratul si SC BS au fost convocati la conciliere pentru recuperarea sumei datorate, cu adresele nr.3082 si 3083 din data de 27.02.2009, insa nu s-au prezentat.

Reclamanta si-a intemeiat actiunea in drept pe disp.art.998-999 Cod civil.

Legal citat, paratul nu a depus intampinare.

Prin sentinta civila nr 1181/04.02.2011, Judecatoria Ploiesti a admis actiunea si a obligat paratul BF la plata sumei de 24.983,88 lei reprezentand contravaloarea reparatiei autoturismului marca ARO 244, cu nr. de inmatriculare PH-21-APE, achitata de reclamanta conform facturilor nr. 1007479/09.05.2008 si 1013800/26.11.2008 si nedecontata de asiguratorul de raspundere civila BCR Asigurari SA, precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1610, 03 lei.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul, care a motivat urmatoarele:

In mod gresit instanta de fond nu a introdus in cauza societatea de asigurari, desi autovehiculul implicat in accident a fost asigurat, iar aceasta societate ar fi trebuit citata pentru a putea fi obligata la despagubiri civile conform Legii nr 136/1995.

Considera recurentul ca in cauza sunt aplicabile prevederile art 22 alin 1, art 49, art 50, art 54 si art 55 din Legea nr 136/1995, din perspectiva carora drepturile persoanelor pagubite prin accidente de autovehicule se exercita direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, cu respectarea de catre reclamant a prevederilor art 55 din actul normativ mentionat.

Sustine recurentul ca in mod nelegal instanta de fond a solutionat cauza in conditiile dreptului comun ( art 998-999 c civ), fara a tine cont de decizia nr 44/2002 a Curtii Constitutionale.

Instanta de fond trebuia sa ceara reclamantului sa faca dovada indeplinirii cerintelor prevederilor art 55 din Legea nr 136/1995, in sensul ca, atunci cand reclamantul a fost despagubit de asigurator pentru pagubele suferite, sa notifice asiguratorul de raspundere civila cu privire la eventualele obiectii referitoare la cuantumul despagubirii.

De asemenea, nu s-a solicitat reclamantului sa faca dovada eventualelor diferente dintre suma solicitata, tinand cont de avariile suferite, valoarea de inventar a autovehiculului la momentul implicarii in evenimentul rutier (conform evidentei contabile), starea tehnica generala a acestuia, uzura morala si fizica si contravaloarea reparatiei, care se pare ca este mult mai mare decat valoarea de inlocuire a acestui autovehicul.

Intimata reclamanta a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Sustinerea recurentului ca instanta de fond ar fi trebuit sa introduca in cauza societatea de asigurari nu este intemeiata, potrivit intimatei, intrucat aceasta, in baza Ordinului nr 113133/2006 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, a calculat si virat suma de 3521, 57 lei. Faptul ca stabilirea sumei achitate de catre asigurator s-a facut in baza normelor cuprinse in Ordinul nr 113133/2006 nu inseamna ca aceasta valoare este valoarea prejudiciului, neputand impiedica partea sa-l recupereze de la cel vinovat de producerea lui. Acest fapt a determinat reclamanta sa formuleze actiunea la instanta de fond in vederea recuperarii sumei de 24983, 88 lei direct de la cel vinovat de producerea evenimentului. Sustine intimata ca recurentul da o interpretare gresita disp. art 49 si 50 din Legea nr 136/1995, intrucat asiguratorul si-a indeplinit obligatia legala, dar valoarea despagubirilor acordate nu a acoperit valoarea reparatiei autoturismului. Limitele despagubirilor se stabilesc tinand seama de criteriile cuprinse in normele de aplicare a Legii nr 136/1995. astfel, daca dupa criteriile cuprinse in Ordinul nr 113133/2006 dosarul de dauna se rezuma la suma de 3521, 57 lei, cum este cazul in speta de fata, diferenta de pana la 28505, 45 lei o suporta cel vinovat de producerea accidentului, pe temeiul raspunderii civile delictuale, iar raspunderea asiguratorului se limiteaza la ceea ce permit ordinele emise de CSA. In consecinta, rationamentul recurentului nu este in acord cu Legea nr 136/1995 si normele de aplicare in materie, care nu interzic sub nicio forma antrenarea raspunderii civile delictuale, intemeiata pe art 998 c civ. Decizia nr 44/2002 a Curtii Constitutionale mentionata de recurent priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art 998-999 c civ in raport de dispozitiile art 30 alin 8 din Constitutie si nicidecum in raport de dispozitile Legii nr 136/1995.

Se mai arata ca recurentul a dat dovada de lipsa de interes pe tot parcursul desfasurarii procesului la instanta de fond, neprezentandu-se la termenele de judecata, refuzand sa raspunda la interogatoriu, ceea ce a determinat instanta de fond sa aplice prevederile art 225 c pr civ.

Examinând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si dispozitiile legale ce au incidenta în solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Sustinerea recurentului, conform caruia, intrucat detinea polita de asigurare obligatorie de raspundere civila,  in cauza sunt aplicabile prevederile art 22 alin 1, art 49, art 50, art 54 si art 55 din Legea nr 136/1995, din perspectiva carora drepturile persoanelor pagubite prin accidente de autovehicule se exercita direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, cu respectarea de catre reclamant a prevederilor art 55 din actul normativ mentionat nu poate fi luata in considerare, deoarece nici un text cuprins in Legea nr 136/1995 nu impiedica persoana pagubita printr-un accident de circulatie sa solicite plata prejudiciului de la autorul faptei ilicite, conform normelor de drept comun in materia raspunderii civile delictuale,

Mai mult, potrivit art 42 din Legea nr 136/1995, drepturile persoanelor pagubite se vor exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei. Asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Asadar, asiguratorul poate fi facultativ chemat in judecata, iar raspunderea acestuia este fundamentata pe clauzele contractului de asigurare.

Textele legale invocate de recurentul reclamant nu conduc la o alta concluzie. Astfel:

-art 22 din Legea nr 136/1995( în limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, si împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia, conform art. 54) reglementeaza un caz de subrogatie legala, cea a asiguratorului in drepturile asiguratului ce are  transmiterea dreptului de creanta care a apartinut creditorului originar noului creditor, adica asiguratorului. Legea conditioneaza aceasta transmitere de indeplinirea in mod cumulativ a unor conditii (asiguratorul sa fi platit indemnizatia de asigurare; sa existe cel putin o persoana raspunzatoare de prejudiciul cauzat asiguratului). Asiguratorul nu poate invoca, drept efect al subrogatiei legale in drepturile asiguratului alte drepturi, deoarece s-ar imbogati fara justa cauza. Prevederile art 22 din Legea nr 136/1995 nu au nicio incidenta in situatia de fapt dedusa judecatii, intrucat plata partiala a prejudiciului a fost efectuata de asiguratorul autovehiculului al carui conducator a fost reclamantul, iar nu de asiguratorul intimatei reclamante.

-art 49 si art 50 din Legea nr 136/1995 prevad natura si regimul juridic al despagubirilor ce pot fi acordate ca efect al asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule si nu cuprind nicio referire la raporturile existente intre faptuitor si persoana prejudiciata.

-Art 54 din Legea nr 136/1995 prevede ca, atunci cand despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca, iar drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercita împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia, este obligatorie citarea persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului în calitate de intervenienti fortati. Acest articol nu se aplica in prezenta cauza, intrucat actiunea nu a fost formulata impotriva asiguratorului de raspundere civila si nu se poate interpreta extensiv in sensul  ca, ori de cate ori persoana pagubita cheama in judecata asiguratorul de raspundere civila sau persoana pagubita este obligatorie citarea uneia din cele doua persoane, respectiv a aceleia fata de care persoana pagubita nu isi exercita direct drepturile sale procesuale.

-art 55 din Legea nr 136/1995 prevede care sunt consecintele ulterioare ale platii despagubirii de catre asigurator. In acest sens, ar prezenta relevanta pentru cauza de fata prevederile art 55 alin 4, conform carora  odata cu încasarea despagubirii, persoanele pagubite vor declara în scris ca au fost despagubite pentru pagubele suferite si ca nu mai au nici o pretentie de la asiguratorul de raspundere civila si asigurat (persoana vinovata) în legatura cu paguba respectiva. Acest text nu poate fi insa interpretat in sensul ca, pentru eventuala diferenta dintre valoarea integrala a prejudiciului suferit si suma primita de la asigurator si eventual pentru beneficiul nerealizat, persoana pagubita nu mai poate avea nicio pretentie, ci, atunci cand persoana pagubita a primit contravaloarea prejudiciului ( de la asigurator sau vinovat, dupa caz). nu mai poate solicita acelasi prejudiciu, caci s-ar opune principiul imbogatirii fara justa cauza. Rostul reglementarii este acela de a stabili caracterul opozabil al oricarei plati facute de una din cele doua persoane mentionate (asiguratorul si asiguratul acestuia in calitate de persoana vinovata)

In legatura cu incidenta in prezenta cauza a unor considerente enuntate de Curtea Constitutionala sesizata cu solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate (conform deciziei nr 44/2002, exceptia  solutionata nu priveste niciunul din textele invocate de recurenta, ci intinderea aplicarii dispozitiilor art 998-999 c civ, sens in care curtea a apreciat ca nu este competenta, respingand astfel exceptia ca inadmisibila) tribunalul retine ca, pe de o parte, luarea in considerare a unor  prevederi derogatorii presupune a se stabili in prealabil ca  aceleasi relatii sociale sunt reglementate de mai multe norme juridice aflate in conflict, caz in care se impune a fi aplicata norma speciala pe baza principiilor generale de interpretare. In situatia de fata insa, asa cum s-a aratat mai sus, legea nr 136/1995 nu reglementeaza raporturile dintre autorul faptei ilicite si persoana pagubita, ci drepturile si obligatiile asiguratorului de raspundere civila.

Pe de alta parte, ac?iunea directa urmare?te protec?ia victimelor accidentelor în special împotriva insolvabilita?ii persoanei vinovate ?i punerea la dispozi?ia acesteia a unui debitor solvabil, respectiv societatea de asigurare. În cazul în care se re?ine aceasta preocupare de protec?ie a dreptului material, devine evident faptul ca ac?iunea directa nu urmare?te în niciun caz înlaturarea raspunderii persoanei vinovate prevazute în dreptul civil ?i nici extinderea acesteia, asa cum s-a retinut, spre exemplu,  in considerentele hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-484/09.

In ce priveste sustinerea ca reclamantul nu a facut  dovada eventualelor diferente dintre suma solicitata, tinand cont de avariile suferite, valoarea de inventar a autovehiculului la momentul implicarii in evenimentul rutier (conform evidentei contabile), starea tehnica generala a acestuia, uzura morala si fizica si contravaloarea reparatiei, care se pare ca este mult mai mare decat valoarea de inlocuire a acestui autovehicul, tribunalul constata ca asiguratorul si-a insustit avariile autoturismului intimatei reclamante, conform procesului-verbal de constatare (filele 17-18 dosar fond), iar intinderea prejudiciului este dovedita cu facturile fiscale si comenzile depuse la dosarul de fond. Recurentul parat a fost legal citat la fiecare termen de judecata la instanta de fond, unde avea posibilitatea sa propuna si sa administreze probe in combaterea celor administrate de reclamanta. Procesul civil, fiind guvernat de principiul disponibilitatii, obliga instanta sa se pronunte in limitele investirii si conform probelor administrate de partile interesate, fara ca partea care se considera prejudiciata sa poata invoca in calea de atac lipsa de rol activ a instantei de judecata.

Se retine ca obligatia de a reparara prejudicuului cauzat are drept efect repunerea partii in situatia anterioara, in sensul ca trebuie inlaturate orice consecinte negative produse in patrimoniul persoanei prejudiciate. De aceea, in conditiile in care nu se face dovada unei imbogatiri fara justa cauza a intimatei parate, cheltuielile efectuate pentru repararea autoturismului se prezuma a fi fost necesare, ele fiind cauzate de accidentul produs.

Domenii speta

Spete similare