Evacuare

Prin cererea adresată acestei instanţe si înregistrată sub nr. 2839/227 din 27.08.2013, reclamanta CM a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii ZA ȘI DM, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună  evacuarea pârâţilor din imobilul situat în sat S com. FM, jud. Suceava, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 27.05.2009 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 475/27.05.2009 la BNP AM, prin care a transmis nuda proprietate asupra bunurilor sale imobile, constând în casa de locuit şi suprafaţa de 650 mp. teren aferent construcţiilor, pârâţilor, cu clauză de întreţinere.

După încheierea contractului, pârâţii au locuit o perioadă în mun. Bucureşti, după care în anul 2011 s-au mutat în imobilul din satul S, iar după ce s-au mutat împreună cu reclamanta, au început să se poarte cu aceasta urât, în sensul că o teroriza şi o ameninţa cu foametea şi cu moartea, mutând-o din casă, într-o bucătărioară, i-au tăiat cablu de la televizor, i-au luat radiatorul şi reşoul la care se încălzea şi la care îşi gătea mâncarea, întrucât sobă şi plită există doar în casa unde locuiesc pârâţii.

Arată reclamanta că pârâţii cultivă doar ei grădina, nelăsând-o pe aceasta să-şi pună un răsad de roşii, ceapă pentru asigurarea hranei necesare.

Precizează reclamanta că pârâţii o ameninţă cu moartea mereu, sar la bătaie la aceasta, interziC oricărei persoane(vecine) accesul în camera sa, au tăiat pomii fructiferi de unde îşi lua prune şi vişine, i-au trântit frigiderul de şură.

Cum potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager ( a cărui desfiinţare face obiectul unui alt dosar), pârâţii au dobândit doar nuda proprietate asupra imobilelor menţionate şi vor intra de fapt în stăpânirea bunurilor vândute, după stingerea dreptului de uzufruct viager şi având în vedere că în situaţia în care creditorul întreţinerii şi-a rezervat uzufructul viager al imobilului a cărui nudă proprietate s-a dobândit de debitorii întreţinerii pot locui în imobil numai ca toleraţi.

Astfel,  urmează a fi evacuaţi la cererea creditorului, beneficiar al uzufructului viager, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

In drept şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 1040 şi urm. Cod Civil.

In dovedire a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâţilor.

Prin întâmpinare (f.23-24 dosar), pârâţii au solicitat respingerea acţiunii de evacuare şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, arată că au  încheiat cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi uzufruct viager, autentificat sub nr. 475/27.05.2009 la BNP AM

Ulterior încheierii contractului, arată pârâţii că au locuit în Bucureşti, având de prestat un contract de muncă, însă după finalizarea acestuia, din luna august 2011 s-au mutat în imobilul din Spătăreşti, ce face obiectul litigiului.

Precizează pârâţii că reclamanta este mereu nemulţumită şi în acest sens, a formulat o acţiune având ca obiect rezoluţiunea contractului, însă prin sentinţa civilă nr. 189/26.01.2012 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 2470/2012 a Tribunalului Suceava, i-a fost respinsă acţiunea.

Pârâţii invocă art. 539 Cod Civil, potrivit căruia proprietarul nu poate prin faptul sau nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului; din dispoziţiile Codului civil nu rezultă însă vreo altă îngrădire sau restricţie legală în ceea ce-l priveşte pe proprietar-titularul nudei proprietăţi, astfel că în virtutea principiului ocrotirii dreptului de proprietate consacrat de art.1 din Convenţie şi garantat de Constituţie, solicită a se aprecia că atâta vreme cât uzufructuarul nu este îngrădit în exerciţiul dreptului său de către proprietar, dreptul de folosinţă al acestuia asupra imobilului, poate coexista cu cel al proprietarului, mai ale în situaţia în care rezultă că părţile au convenit în mod tacit asupra acestui aspect în condiţiile art. 534 Cod civil.

Consideră pârâţii că întrucât au efectuat numeroase lucrări de întreţinere, de reparaţii ale imobilului, au cultivat grădina şi nu au adus nicio vătămare nici reclamantei şi nici vreunui bun din gospodărie, acţiunea reclamantei este neîntemeiată.

Privită problema dintr-o altă reglementare, în virtutea art. 8 din CEDO şi a protocoalelor adiţionale la aceasta(ratificată prin Legea 30/1994), potrivit căruia orice persană are dreptul  la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale, ingerinţele admise în protejarea acestui drept, sunt ca acestea să fie prevăzute de lege şi să constituie o măsură care este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, cu specificaţia existenţei unei proporţionalităţi cu scopul  legitim urmărit.

In cauză, reclamanta şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului potrivit art. 517 şi urm. Cod civil, iar ei pârâţii şi-au stabilit domiciliul la acest imobil şi sunt titularii nudei proprietăţi în baza actului de vânzare-cumpărare.

Consideră pârâţii că a proceda la evacuarea lor din imobil, ar constitui o încălcare a dreptului la respectarea vieţii de familie, în condiţiile în care nu este incidentă niciuna din ingerinţele considerate justificate şi expuse în precedent.

Faţă de aceste considerente, solicită respingerea acţiunii, ca nefondată.

In dovedire, înţeleg să se folosească de proba cu înscrisuri şi martorii: TP, LE.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 36-39 dosar), prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâţi, ca nefondate şi ireale.

Arată că în prezent este terorizată de pârâţii care o ameninţă cu foametea şi cu moartea în fiecare zi, în sensul că i-au luat reşoul la care îşi făcea mâncarea, i-au tăiat găinile de la care obţinea ouă, i-au tăiat pomii fructiferi, i-au ocupat straturile de legume, încât a ajuns la mila vecinilor, având o temere pentru viaţa sa, în condiţiile în care pârâţii au exercitat acte de violenţă împotriva sa.

Cât priveşte aparenţa dreptului în favoarea sa, solicită a se observa că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi uzufruct viager, autentificat sub nr. 475/27.05.2009 la BNP AM, şi-a rezervat uzufructul viager asupra tuturor imobilelor înstrăinate, iar în condiţiile sale de trai cu pârâţii, nu se poate pune problema lipsei aparenţei dreptului în favoarea sa.

Astfel, reiterează faptul că a înstrăinat pârâţilor toate bunurile sale imobile, constând în casa de locuit şi suprafaţa de 650 mp. teren aferent, pentru o sumă de bani şi pentru a i se presta întreţinerea de care are nevoie, pentru a avea un sprijin şi moral la bătrâneţe, cu păstrarea dreptului de uzufruct viager asupra tuturor imobilelor.

Arată că pârâţii s-au mutat la domiciliul său fără a-i invita, aceasta tolerându-i în ideea că-şi vor îndeplini mai bine obligaţia de întreţinere, însă datorită comportamentului abuziv şi violent al acestora faţă de ea, reclamanta, a fost nevoită să promoveze prezenta acţiune, prin care a solicitat evacuarea pârâţilor, persoane ce au doar calitatea de toleraţi, ei neavând un drept propriu de folosinţă asupra bunurilor imobile menţionate şi nici acordul ei, în calitate de titular al dreptului de folosinţă.

Corespunzător atributelor de posesie şi folosinţă din conţinutul dreptului său, uzufructuarul are dreptul exclusiv de a obţine posesia bunului, de a o exercita paşnic şi nestingherit şi dreptul de a folosi exclusiv bunul şi de a-i culege fructele în deplină proprietate, în conf. cu disp. art. 709-722 N.Cod civil, iar proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului. Nudul proprietar are asupra bunului doar dreptul de dispoziţie, fiind obligat să respecte dreptul de uzufruct până la stingerea lui.

Astfel, uzufructuarul reclamant îşi poate apăra dreptul exclusiv de posesie şi folosinţă, asupra imobilului inclusiv pe calea acţiunii în evacuare a pârâţilor-nud proprietari fără să justifice acest fapt.

Arată că nuda proprietate dobândită prin contractul încheiat, nu le conferă pârâţilor(pe toată durata fiinţării dreptului de uzufruct constituit în favoarea sa), un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discuţie, pe care să-l poată opune cu succes uzufructuarei, una din obligaţiile corelative pe  care şi le-au asumat prin contract, fiind şi aceea ce decurge din caracterul juridic al dreptului de uzufruct la a cărui constituire au consfinţit, respectiv aceea de a nu stânjeni exercitarea de către uzufructuar a drepturilor sale.

Consideră reclamanta că nu se poate reţine vreun drept locativ al pârâţilor, care să le confere dreptul de a folosi imobilul în mod exclusiv ori împreună cu ea, reclamanta, pentru că între părţi nu a intervenit o convenţie de locaţiune încheiată în favoarea nud-proprietarilor, dar nicio renunţare totală ori parţială din partea sa, cu privire la dreptul său exclusiv de folosinţă, astfel solicită a se constata că deţinerea imobilelor de către pârâţi, încalcă dreptul de folosinţă pe care-l deţin, iar folosinţa lor nu este legitimă.

Examinând cererea de faţă, instanţa o constată neîntemeiată.

Astfel, din înscrisurile anexate la dosar, susţinerile părţilor, depoziţiile martorilor audiaţi, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Intre părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 475/27.05.2009 la BNP AM, prin care reclamanta a transmis pârâţilor, nuda proprietate asupra bunurilor sale imobile, constând în casa de locuit şi suprafaţa de 650 mp. teren aferent construcţiilor, cu clauză de întreţinere.

După încheierea contractului, pârâţii au locuit o perioadă în munic. Bucureşti, după care în anul 2011 s-au mutat în imobilul din satul Spătăreşti, a cărui nudă proprietate o dobândiseră prin contractul sus-menţionat, reclamanta fiind de acord cu această mutare, fapt rezultat din depoziţiile martorilor audiaţi, dar şi din recunoaşterea reclamantei, precizată în cererea de chemare în judecată.

Reclamanta, nemulţumită de comportamentul pârâţilor, a formulat o acţiune privind rezoluţiunea contractului, însă prin sentinţa civilă nr. 189/26.01.2012 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 2470/2012 a Tribunalului Suceava, acţiunea acesteia i-a fost respinsă ca nefondată.

Prin acţiunea de faţă, reclamanta a solicitat evacuarea pârâţilor din imobil, invocând ca temei de drept, disp. art. 1040 şi urm. din Codul de procedură civilă, prevederi care se aplică atunci când imobilul este ocupat fără drept de către alte persoane şi pentru care este necesar, aşa cum prevede art. 1040 Cod proc.civ. ca locatarul sau ocupantul să fie notificat în prealabil.

In speţă, reclamanta nu a făcut dovada respectării prev. art. 1040 Cod proc.civ. astfel judecarea cauzei a avut loc conform dispoziţiilor de drept comun.

In aceste condiţii, se impune a se reţine că potrivit art. 539 din vechiul Cod civil incidente în cauză întrucât contractul a fost încheiat sub imperiul legii vechi, „proprietarul nu poate prin faptele sale, nici cu orice chip, vătăma drepturile uzufructuarului”.

Sub acest aspect se reţine că părţile au convenit ca proprietarii imobilului, în speţă pârâţii să locuiască în imobilul cu uzufructuarul- respectiv cu reclamanta.

Problema analizată în cauză este aceea dacă reclamanta, în exercitarea  dreptului său de uzufruct, a fost sau nu vătămată de către pârâţi.

Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile dar şi din depoziţiile de martori, rezultă că pârâţii nu au adus nicio atingere dreptului reclamantei în exercitarea prerogativelor dreptului de uzufruct.

Astfel, martorii audiaţi în cauză, propuşi atât de reclamantă, cât şi de pârâţi, afirmă că reclamanta locuieşte în acea casă, din care foloseşte o cameră şi un hol, aceleaşi pe care le-a folosit dintotdeauna.

In aceste încăperi, reclamanta dispune de condiţii pentru locuit, are încălzire, aragaz, frigider şi bunuri care-i permit un trai decent.

De asemenea, reclamanta foloseşte şi o parte din grădină conform înţelegerii cu pârâţii, obţinând de pe aceasta recoltă.

Martorii afirmă că reclamanta a fost de acord ca pârâţii să se mute în imobil, pentru a-i putea asigura întreţinerea, fapt confirmat şi de aceasta prin cererea de chemare în judecată, dar că neînţelegerile dintre părţi se datorează comportamentului reclamantei care şi-a făcut  o practică din a încheia convenţii cu diferite persoane, în sensul de a le înstrăina gospodăria şi de a desfiinţa ulterior înţelegerea.

Aceste depoziţii se coroborează şi cu înscrisul de la fila 75 dosar, din care rezultă că reclamanta a încheiat în anul 2005 un contract de acelaşi gen, cu numiţii GP, GR.

Cât priveşte obligaţia de întreţinere statuată în contract, a existat în litigiu, finalizat prin sentinţa civilă nr. 189/26.01.2012 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 2470/2012 a Tribunalului Suceava, prin care i-a fost respinsă reclamantei acţiunea formulată împotriva pârâţilor, pe motiv că aceasta nu doreşte să primească întreţinere.

S-a reţinut cu putere de lucru judecat în considerentele sentinţei, că „ pentru ca pârâţii să îşi poată exercita obligaţia de a o îngriji pe reclamantă în caz de boală, asigurarea de medicamente şi ajutor la treburile gospodăreşti, care implică o prezenţă constantă şi personală, este absolut necesar ca aceştia să se mute şi să locuiască împreună cu aceasta, în imobilul achiziţionat”.

De aceea, nu se poate reţine că folosinţa pârâţilor nu este una legitimă.

Cât priveşte susţinerea reclamantei cu privire la comportamentul pârâţilor, comportament care-i aduc atingere drepturilor şi libertăţilor acesteia, acestea nu sunt dovedite de probe certe, concludente.

Astfel martora AC (f.70-71 dosar) relevă în depoziţia sa aspecte pe care declară că le cunoaşte de la reclamantă, din spusele acesteia.

Considerând nejustificate niciuna din ingerinţele invocate de reclamantă prin acţiunea de faţă, privitoare la exercitarea drepturilor sale ca uzufructuantă, instanţa, în raport de situaţia de fapt reţinută şi textele de lege invocate, urmează a respinge acţiunea ca nefondată.

In conf. cu prev. art. 453 alin. 1 Cod proc.civ. potrivit cu care „ partea care pierde procesul  va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, instanţa va obliga pe reclamantă să plătească pârâţilor,  suma de 700 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei de la fila 108 dosar.

Domenii speta

Spete similare