Contestaţie la executare. Interpretare art.2 din o.g. nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1092/2014

Contestaţie la executare. Interpretare art.2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii.

Deliberând asupra acţiunii cauze civile  de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 22.01.2014, ,  contestatoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi a formulat în contradictoriu cu intimaţii T.V. M., T AL, ambii  , SL C, , toţi cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă  de Avocaţi Nicolescu şi Perianu, în, contestaţie la executare , urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

-anularea somaţiei nr.1115/ 2013 şi a încheierii cu acelaşi număr a

executorului judecătoresc B.E.J.A. Mihalcea şi Şerban.

-anularea  executării silite înseşi precum  şi a oricăror alte acte de

executare efectuate de B.E.J.A. ca fiind nelegale şi netemeinice.

-Suspendarea executării silite declanşate de B.E.J.A. M şi Ş

până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii la executare.

-în temeiul art.718 alin.7 c. pr. civilă solicită suspendarea  provizorie a executării somaţiei nr.1115/2013 şi a încheierii cu acelaşi număr a  executorului judecătoresc B.E.J.A. Mihalcea şi Şerban nr.115/16.01.2014 până la soluţionarea cererii de suspendare .

În motivarea contestaţiei contestatoarea arată că prin somaţia nr.1115/2013 emisă în dosarul de executare cu acelaşi număr, B.E.J.A., aduce la cunoştinţă faptul că în temeiul titlului executoriu –Sentinţa civilă nr.3785/01.11.2012 pronunţată de Judecătoria Călăraşi –Secţia Civilă, modificată prin Decizia civilă nr.18/20.02.2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă şi irevocabilă prin  Decizia  nr.1129/R/04.06.2013 a Curţii de Apel Bucureşti  în dosarul nr.4439/202/2010 , Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi este obligată, la cererea intimaţilor la plata următoarelor sume:

- 19.987,27 Euro – reprezentând lipsa de folosinţă a terenului de 5655,88 m.p. pentru perioada noiembrie 2012- decembrie 2013.

-150.391 lei reprezentând lipsa de folosinţă a terenului de 5655,88 m situat în Călăraşi, str. Prel. Sloboziei, nr.42-43 pentru perioada octombrie 2010-octombrie 2012 la care se va adăuga suma rezultată din actualizarea debitului periodic până la încetarea lipsei de folosinţă stabilite prin titlul executoriu.

- 5.916 lei reprezentând cheltuieli de judecată sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective.

-5. 208 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.

Mai arată că actele de executare  precum şi executarea înseşi sunt nelegale şi netemeinice

Precizează că în urma solicitării creditorilor  privind punerea în executare a dispoziţiilor din sentinţele civile anterior enunţate, prin adresele nr.30903/20l3 şi  nr.571/2014 s-au  adresat creditorilor în vederea completării documentaţiei depuse, astfel încât la data se află în imposibilitatea de a plăti  de buna voie suma solicitată motivat de faptul ca documentaţia depusă de creditori în vederea executării titlului executoriu  este incompletă.

Solicită a se constata, că prin titlul executoriu Sentinţa civilă nr.3785/

0l.l 1.2012 pronunţată în dosarul Judecătoriei Călăraşi nr.4439/202/20l0 aşa cum a fost schimbată  în parte prin Decizia civilă nr.l8/20.02.2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă şi irevocabilă  prin Decizia nr.1l29/R/04.06.20l3 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a stabilit  în sarcina Autorităţii NAŢIONALE A Vămilor  obligaţia de a plăti suma de 150.931 lei reprezentând lipsa de folosinţa a terenului de 5.655, 88 mp situat în Călăraşi,str. Prel. Sloboziei nr.42-43 pentru perioada octombrie 2010-octombrie 2012 şi în continuare, câte 1427,66 euro pe lună, exclusiv  TVA, în echivalent lei la data plaţii, până la încetarea lipsei de folosinţă, precum şi 5916 lei, cheltuieli de judecată dar nu şi actualizarea acestor sume, aşa cum se reţine din Somaţia de plată nr.1115/2013.

Raportat la menţiunile din cuprinsul titlului executoriu invocat de creditori solicită a se observa  că acesta nu cuprinde şi obligaţia de a plăti valoarea actualizată a acestor sume  astfel cum se reţine în somaţia de plată nr.1115/2013.

Menţionează că la emiterea actelor de executare de către B.E.J.A, nu s-a ţinut cont de faptul că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art.2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, potrivit cărora, debitoarei  i se acordă un termen de 6 luni de la data primirii somaţiei, înăuntrul căruia este obligată să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile de plată.

În drept,  se invocă dispoziţiile art.717 şi urm. C. procedură civilă.

În dovedirea acţiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: adresele  nr.571/13.01.2014 şi nr.30903/23.10.2013  (f.7-8), înştiinţare din 16.01.2014 emisă de BEJA (f.9), somaţie  mobiliară  din 16.01.2014 emisă de B.E.J.A. (f.10-11), încheierea nr.1115/16.01.2014 emisă de BEJA (f.12-13), încheiere de încuviinţare a executării silite din 8.01.2014 pronunţată de Judecătoria Călăraşi (f.16), sentinţa civilă nr.3785/1.11.2012 pronunţată de Judecătoria Călăraşi (f.17-24), copie de pe sentinţa civilă nr.3785/01.11.2012,  decizia civilă nr.18/20.02.2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi ( f.25- 34), decizia civilă nr.1129/R /4.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ( f.35 -51).

La data de 13.02.2013 creditoarea  formulează o  cerere completatoare şi arată că potrivit titlului executoriu obligaţia a fost instituită în sarcina Autorităţii Naţionale a Vămilor, iar  potrivit O.U.G. nr.74/2013 art.1" Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publica care se desfiinţează”.

Totodată, potrivit  art.10 alin.1 " începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art.13 alin.(1) (n.n. 01.08.2013) se înfiinţează în subordinea Agenţiei direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, instituţii publice cu personalitate juridică”, art.art.11 alin.1 şi 2 stipulând că “Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuţia bugetară până la data reorganizării şi orice alte bunuri ale Autorităţii Naţionale a Vămilor şi ale direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sunt preluate de Agenţie şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, după caz, procedurile aflate în derulare al nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor şi ale direcţiilor generale ale finanţelor publice care se reorganizează vor fi continuate de agenţie, respectiv de direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, după caz, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile acestora, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.”

Conform art.13 alin.3 din H.G. nr. 520/2013 în cadrul direcţiilor generale

regionale ale finanţelor publice funcţionează, ca structuri fără personalitate

juridică:

a) direcţii regionale vamale;

b) administraţii judeţene ale finanţelor publice;

c) servicii fiscale municipale şi orăşeneşti, precum şi birouri fiscale comunale;

d) birouri vamale de interior şi de frontieră.

Potrivit actelor normative în vigoare, Agenţia Naţională de Administrare

Fiscală se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor.

Solicită a se constata între Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi şi Biroul Vamal Călăraşi  nu există relaţii de subordonare, funcţionând ca structuri distincte fără personalitate juridică în cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti.

Din analiza organigramei Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice, reiese că,  în cadrul acesteia funcţionează Direcţia Regionala Vamală iar în subordinea acesteia Birouri vamale de interior/ de frontieră. ,prin urmare apreciază că  titlul executoriu invocat de creditori nu le este opozabil solicitând încetarea executării silite împotriva sa.

Prin întâmpinarea formulată, intimaţii solicită respingerea contestaţiei la executare .

Se invocă nulitatea contestaţiei la executare raportat la prev. art. 715 şi 194 C. pr. civilă întrucât în cuprinsul acesteia nu se regăsesc numele şi prenumele părţilor.

Se mai invocă excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Călăraşi faţă de împrejurarea că această instituţie nu are personalitate juridică.

Pe fond se arată că  nu se poate reţine că lipsa actelor necesare constituie motivul pentru neîndeplinire a obligaţiei de plată  întrucât Autorităţii Naţionale a Vămilor, ce a fost absorbită de Agenţia Naţională de Administrare,i s-a comunicat decizia  din apel, iar lipsa indicării unui număr de cont la momentul emiterii somaţiei  nu poate constitui un motiv de refuz de executare, informaţii cu privire la datele conturilor bancare fiind transmise la data de 31.07.2013, ulterior fiindu-se solicitat să prezinte extrase de cont din care să rezulte că sunt titulari ai conturilor şi alte solicitări cărora le-au dat curs  în speranţa unei executări voluntare a obligaţiei, însă nici în prezent titlul executoriu nu este executat, astfel că este evident că nu lipsa actelor necesare a constituit motivul neîndeplinirii obligaţiei de plată.

În ceea ce priveşte obligaţia de plată a datoriei în cuantum actualizat  arată că aceasta este justificată de prevederile  art.628 alin.3 şi 4 C. pr. civilă  şi prevăzută ca atare şi în încheierea de şedinţă din 8.01.2014 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în care s-a admis cererea de încuviinţare  a executării silite.

Se invocă şi faptul că prevederile O.G.  nr. 22/2002 nu pot conduce la suspendarea executării  întrucât motivarea neexecutării obligaţiei nu este aceea a lipsei de fonduri.

Prin adresa din 11.07.2013 debitoarea a menţionat că va continua să facă demersuri pentru obţinerea de fonduri  în vederea executării, astfel că încă dinaintea acestui moment, situat cu  mai mult de 6 luni înaintea somaţiei emise de executor fuseseră făcute demersurile necesare obţinerii fondurilor prevăzute de art.1 din O.G. nr.22/2002.

Mai arată că în mod greşit se apreciază de contestatoare că art.2 din actul normativ invocat se aplică de plano, ori de câte ori se execută o creanţă împotriva unei instituţii publice.

Se invocă şi  inadmisibilitatea completării cererii de chemare în judecată, raportat la prev. art.712 alin.3 din C. pr. civilă. motivul contestaţiei la executare  fiind tardiv invocat cu data primirii somaţiei  mobiliare de către debitoare, iar faptul că între A.J.F.P. Călăraşi şi Biroul Vamal Călăraşi nu există relaţii de subordonare nu are nicio relevanţă în cauză.

În drept,  se invocă prevederile art.205 C procedură civilă

La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: adresa nr.18418/11.07.2013  emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi răspunsul la această adresă (f.67-68), adresă privind conturile bancare ale intimaţilor (69-71), confirmare de primire (f.72), adresa nr.30903/23.10.2013 (f.73-74), confirmare de primire (f.75), adresa nr.571/13.01.2014 (f.76), adresă înaintare documente (f.77-78), factură poştală (f.79), confirmare de primire (f.80).

În cauză, instanţa a  respins la termenul de judecată din data de 02.04.2014 excepţiile invocate de intimaţi pentru considerentele ce se regăsesc în încheierea de şedinţă de la acest termen de judecată.

În cauză s-a încuviinţat pentru contestator  şi intimată proba cu înscrisuri, respectiv cele ataşate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele :

În  data de 08.01.2014 s-a încuviinţat executarea silită a debitorilor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi şi a Ministerului Finanţelor Publice Agenţia Naţională de Administrare  Fiscală Bucureşti pentru îndeplinirea obligaţiilor cuprinse în titlului executoriu –Sentinţa civilă nr.3785/01.11.2012 pronunţată de Judecătoria Călăraşi –Secţia Civilă, modificată prin Decizia civilă nr.18/20.02.2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă şi irevocabilă prin  Decizia  nr.1129/R/04.06.2013 a Curţii de Apel Bucureşti.

La data de 16.01.2014 a fost emisă împotriva debitorilor somaţia mobiliară  prin care se soma contestatoarea  să plătească suma de 150.931 lei reprezentând lipsa de folosinţa a terenului de 5.655, 88 mp situat în Călăraşi,str. Prel. Sloboziei nr.42-43 pentru perioada octombrie 2010-octombrie 2012 şi în continuare, 19987,27 lei reprezentând lipsa de folosinţă pentru perioada noiembrie 2010-decembrie 2013, ( 1427,66 eurox14 luni) precum şi 5916 lei, cheltuieli de judecată şi 5208 lei cheltuieli de executare.

Analizând în continuarea susţinerile contestatoarei potrivit cărora titlul executoriu invocat nu le este opozabil întrucât sentinţa civilă a fost pronunţată împotriva Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, instanţa le apreciază ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Este adevărat că  titlul executoriu nu a fost pronunţat în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi şi a Ministerului Finanţelor Publice Agenţia Naţională de Administrare  Fiscală Bucureşti  însă, astfel cum rezultă din prevederile art.1 din O.U.G. nr.74/2013:” Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează.”

Totodată se reţine că  potrivit art.10 alin.1 şi 5 din acelaşi act normativ s-au înfiinţat în subordinea ce preiau prin fuziune prin absorbţie direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale din aria de competenţă şi că prin art. 11 alin.3 se stipulează că:” Pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Agenţia şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale a Vămilor şi ale direcţiilor generale ale finanţelor publice, după caz, şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului, Agenţia şi Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice  subrogându-se  în drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale a Vămilor( art.20 alin.3 şi 4 )

Raportat la prevederile legale anterior enunţate este cert că obligaţiile stabilite în sarcina Autorităţii Naţionale a Vămilor sunt acum, în urma fuziunii, în sarcina Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a Direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice din raza de competenţă, respectiv Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti.

În ceea ce priveşte cererea contestatoarei, mandatară a creditoarei intimate Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti conform delegaţiei de la filele92-93 din dosar, de aplicare în cauză a prevederilor art.718 alin.3 pct.4  C procedură civilă de suspendare obligatorie a executării  până la soluţionarea contestaţiei la executare întrucât beneficiază de un termen de plată conform prevederilor O.G. nr. 22/2002, instanţa urmează a o respinge  raportat la faptul că prin prezenta contestaţia la executare formulată  este soluţionată.

Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte criticile aduse executării silite demarate împotriva sa, respectiv greşita somare în vederea plăţii debitului actualizat  întrucât titlul executoriu nu cuprindea această dispoziţie, instanţa, raportat la prevederile art.628 alin.3 C procedură civilă, potrivit cărora:” dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau altele asemenea … executorul judecătoresc, la cererea creditorilor, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data când hotărârea judecătorească a devenit executorie şi până la data plăţii efective a obligaţie cuprinse în aceste titluri.”, le va respinge ca neîntemeiate.

În continuare, instanţa va analiza incidenţa în cauză a prevederilor  art.2  din O.G. nr.22/2002.

Astfel, potrivit  art. 2 din actul normativ menţionat „dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie”

 Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menţionate este următoarea:

- obţinerea unui titlu executoriu şi  intenţia instituţiei publice de a executa de bună voie,

- constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligaţiei,

- somaţia de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului

- termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obţinerea fondurilor

- demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.

Strict procedural, somaţia de plată efectuată prin executorul judecătoresc şi care este contestată în prezenta cauză constituie un act de executare cerut de înseşi dispoziţiile art. 2 teza finală a O.G. nr. 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de graţie în favoarea recurentei, act  ce este necesar să îmbrace forma somaţiei de plată, iar nu a unei simple notificări, deoarece textul legal face referire la „somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.

Totodată se constată că beneficiul termenului de graţie în favoarea instituţiilor publice este condiţionat de dovada neexecutării benevole a obligaţiei din cauza lipsei de fonduri, dar şi de dovada demersurilor făcute pentru obţinerea fondurilor necesare achitării obligaţiilor.

 Astfel, debitoarea - contestatoare în considerarea calităţii sale de instituţie publică are îndatorirea, ca reprezentantă a autorităţii statului, de a veghea la respectarea principiului legalităţii şi a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă.

Din analiza prevederilor  art.1 şi art.2 din O.G. nr.22/2002 instanţa reţine că termenul de 6 luni este instituit de legiuitor numai în situaţia în care instituţia debitoare face dovada incapacităţii de plată a sumelor datorate astfel cum au fost stabilite prin titlurile executorii, determinată de lipsa de fonduri.

Or, în cauză, deşi sentinţa  civilă  nr.3785/01.11.2012 a Judecătoriei Călăraşi astfel cum a fost modificată, a devenit executorie la data de 4.06.2013, se constată că între acest moment şi data formulării de către creditor a cererii de executare silită, ea  nu a fost executată, motivarea  invocată de contestatoarea debitoare fiind, astfel cum rezultă din cuprinsul contestaţiei faptul că documentaţia depusă de creditori în vederea executării titlului nu este completă, iar nicidecum lipsa fondurilor necesare.

Este adevărat că  la dosar  contestatoarea a depus la fila 148 din dosar dovada faptului că la data de 06.01.2014 a efectuat demersuri  pentru includerea în bugetul de cheltuieli pentru anul 2014 sumele necesare punerii în executarea sentinţei civile 3785/01.11.2012, însă nu a făcut dovada  rezultatului acestui demers şi nici a faptului că în concret, la acest moment,  în bugetul său nu se află sume de bani necesare executării obligaţiei de plată, lipsa de lichidităţi nefiind de altfel niciodată invocată de contestatoare.

În ceea ce priveşte aspectele invocate de debitoarea contestatoare referitoare la  nedepunerea documentaţiei necesare aprobării efectuării plăţii instanţa reţine că sunt neîntemeiate, creditorii –intimaţi, făcând dovada la dosarul cauzei că s-au conformat de fiecare dată solicitărilor  transmise de această instituţie privind comunicarea documentelor lipsă.

Raportat la  cele anterior expuse este evident că somaţia ca de altfel şi încheierea nr.1115/16.01.2014 emisă de executorul judecătoresc în cadrul dosarului de executare, acesta fiind un act care ţine exclusiv de acest moment incipient prevăzut de O.G. nr. 22/2002, neintrând în sfera actelor de executare ulterioare prevăzute de art. 3 din ordonanţă, sunt întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale în materia executării silite a instituţiilor publice, motiv pentru care va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare