Încheiere de carte funciară. Obligaţiile registratorului de carte funciară

Încheiere de carte funciară. Obligaţiile registratorului de carte funciară

-Legea nr. 7/1996: art. 20 alin. (1), art. 48

Investit cu o cerere de înscriere în carte funciară, registratorul de carte funciară verifică aspectele de legalitate formală a titlului a cărui înscriere se cere şi pe cele legate de existenţa unor eventuale impedimente legale la întabulare şi nu temeinicia actelor juridice ori a faptelor a căror înscriere se cere.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 985 din 10 septembrie 2013, F.Ş.

Prin decizia civilă nr. 253/A/4.04.2013 a fost respins apelul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinţei civile nr. 1477/9.11.2012 pronunţată de Judecătoria Sânnicolau-Mare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin încheierea de carte funciară contestată s-a înscris dreptul de proprietate pe seama numitului N.L. ca urmare a finalizării operaţiunilor de constituire a dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991, şi, mai apoi, pe seama intimaţilor R.G. şi V. cu titlu de cumpărare. În atare situaţie, petentul-apelant nu legitimează calitatea şi nici interesul de a uza de procedura necontencioasă a plângerii de carte funciară, întemeiată pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 (incidentă în cauză, potrivit principiului „tempus regit actum” reluat de art. 80 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil), cale de atac ce vizează strict respectarea, la efectuarea înscrierii, a exigenţelor art. 48 din Legea nr. 7/1996.

Pe de altă parte, dacă se consideră lezat de înscrierea dreptului de proprietate pe seama intimaţilor, petentul are a uza de alte căi procedurale în situaţia în care se verifică cele afirmate în cuprinsul plângerii - că proprietăţile intimaţilor s-ar suprapune în fapt. Calea aleasă - aceea a plângerii contra încheierii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea intimaţilor nu are aptitudinea de a-i procura vreun folos practic şi de a-i aduce finalitatea urmărită, raportat la particularităţile acestei proceduri, în cadrul căreia atât registratorul de carte funciară, cât şi instanţele, în etapa judiciară, sunt chemaţi să verifice formal cerinţele de legalitate ale actelor ce au stat la baza înscrierilor contestate, fără a cerceta alte înscrisuri decât cele avute în vedere de registratorul de carte funciară la momentul înscrierii (plângerea fiind ea însăşi o cale de atac împotriva încheierii de carte funciară) şi fără a putea analiza temeinicia actelor juridice sau a faptelor ce au stat la baza înscrierii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul M.I., considerând-o a fi neîntemeiată şi nelegală.

În motivare a invocat faptul că greşit s-a considerat de către Tribunalul Timiş că nu are interes – şi deci calitate procesuală activă – câtă vreme, prin încheierea atacată s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al fam. R. pe un teren care se suprapune peste terenul său, astfel cum rezultă din contraexpertiza efectuată în dosarul nr. 455/295/2010*, depusă ca probă în dosar.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C. pr. civ., sub toate temeiurile de nulitate şi pe baza tuturor probelor de la dosar, s-a constatat că recursul declarat în cauză este nefondat.

Rezultă astfel – contrar a ceea ce reclamantul M.I. susţine în recursul său – că plângerea sa îndreptată împotriva Încheierii de CF prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al numiţilor R.G. şi R.V. (dobândit prin cumpărare de la numitul N.L.), în mod justificat nu putea fi admisă.

Nemulţumirea sa este legată de faptul că o parte din proprietatea imobiliară a pârâţilor R. – respectiv parcelele 43 şi 44 – se suprapune peste parcela sa, situaţia nefiind conformă nici cu titlul de proprietate al pârâţilor, nici cu actele de punere în posesie efectuate în aplicarea legilor fondului funciar; ea nu poate fi, însă, remediată în procedura plângerii de CF ci în cadrul unor proceduri contencioase specifice.

Încheierea de CF atacată cu plângere de către reclamantul M.I. a fost emisă în considerarea titlului de proprietate al pârâţilor R. – care nu s-a dovedit a fi fost desfiinţat nici măcar în parte până la data intabulării –, registratorul de CF nefiind competent a dispune verificarea modului în care a fost pus în practică conţinutul titlului (prin amplasarea în teren a parcelelor în el menţionate) şi nici alte aspecte legate de legalitatea lui de substanţă.

Cum registratorul de CF, la momentul formulării cererii de intabulare în CF a dreptului de proprietate al pârâţilor R. nu avea, conform art. 20 alin. (1), art. 48 din Legea nr. 7/1996 şi art. 163 alin. (1) din Regulamentul Birourilor de CF decât competenţa verificării aspectelor de legalitate formală a titlului (care în cauză se impuneau a fi confirmate) şi ale celor legate de existenţa unor eventuale impedimente legale la intabulare (care în cauză, conform datelor din evidenţa CF, nu s-au confirmat), în mod justificat nu se putea respinge această cerere.

Prin urmare, câtă vreme Încheierea de CF nr. 5845/24.04.2009 a OCPI Timiş – BCPI Sânnicolau-Mare a fost emisă de registratorul de CF cu respectarea dispoziţiilor de drept material şi procesual enunţate anterior şi a competenţelor sale legale, în mod corect a fost respinsă de către instanţele anterioare plângerea formulată de reclamantul M.I. împotriva acestei încheieri.

Domenii speta

Spete similare