Contestaţie decizie pensie

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.002037

Cod operator 2442/2443

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr.2037

Şedinţa publică din data de 29 Noiembrie 2016

Completul constituit din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea acţiunii formulate de reclamanta L.B.N împotriva pârâtei C.J.P, având ca obiect contestaţie decizie pensie.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: avocat B.C, în substituire pentru avocat C. L, pentru reclamantă şi consilier juridic CV, pentru pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care a arătat instanţei că pârâta a depus la dosar întâmpinare, după care.

Fiind primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, instanţa pune în discuţie verificarea competenţei, potrivit dispoziţiilor art.l31 alin.1 Cod de procedură civilă.

Reprezentanţii părţilor consideră că instanţa de faţă este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Instanţa, procedând la verificarea competenţei în baza dispoziţiilor art.131 alin.l

din Codul de procedură civilă, apreciază că este competentă general, material şi

teritorial să judece cauza de faţă, în temeiul art.152 şi 153 lit.g şi art.154 alin.1 din Legea nr.263/2010.

In baza art.238 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa pune în discuţia estimarea duratei necesare pentru cercetarea prezentei cauze în aceasta fază de judecată.

Apărătorul reclamantei apreciază că termenul necesar pentru cercetarea prezentei cauze în această fază de judecată este de 3 luni.

Reprezentantul pârâtei a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.

Instanţa, în temeiul art.238 alin.1 Cod procedură civilă, apreciază că termenul necesar pentru cercetarea prezentei cauze în această fază de judecată este de 3 luni.

Apărătorul reclamantei a învederat instanţei că a observat întâmpinarea şi a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Având cuvântul în probaţiune, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, anexate cererii de chemare în judecată.

Reprezentantul pârâtei nu se opune încuviinţării probei cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă şi arată că nu solicită probe în apărare.

În baza art.258 alin.1 Cod de procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod de procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar de  reclamantă, apreciind că este admisibilă şi concludentă pentru soluţionarea cauzei.

La interpelarea instanţei, reprezentanţii părţilor arată că nu mai are cereri de formulat şi că nu sunt incidente de soluţionat.

Constatând că părţile nu mai au cereri de formulat şi că nu sunt incidente de soluţionat, instanţa, în baza 392 Cod de procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul pe fondul cauzei, în ordinea şi în condiţiile prevăzute de art. 216 Cod de procedură civilă.

Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii, anularea deciziei contestate, emiterea unei noi decizii prin care să se valorifice în grupa a II-a de muncă perioadele lucrate în grupa I de muncă, potrivit menţiunilor de la poziţia 65 din carnetul de muncă,  restituirea drepturilor de pensie cuvenite, având în vedere că cererea este întemeiată pentru  motivele invocate prin acţiune.

Reprezentantul pârâtelor, consilier juridic CV solicită respingerea cererii, conform motivelor inserate în întâmpinare.

Instanța, în temeiul art.394 Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei şi o reține spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului-Gorj - Secţia  Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 09.08.2016, sub nr., reclamanta L.B.N a chemat în judecată pârâta C.J.P, solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa să fie anulată decizia nr.10748 din 17.05.2016, să fie obligată pârâta C.J.P să emită o noua decizie de înscriere la pensie pentru limită de vârstă prin care să valorifice în grupa I de muncă, în procent de 100%, perioadele 04.08.1982-01.02.1995 şi 01.02.1995-01.04.2001, conform înscrierilor din carnetul de muncă, poziţia 65, să fie obligată pârâta la restituirea drepturilor băneşti restante cuvenite.

În motivarea cererii a arătat că, prin cererea nr.15644/11.04.2016, a solicitat CJP înscrierea la pensie pentru limită de vârstă conform Legii nr.263/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Prin Decizia nr.10748/17.05.2016, C.J.P a respins cererea de înscriere la pensie, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr.263/2010, grupa  I de muncă menţionată în carnetul de muncă şi adeverinţa nr.1962/06.04.2016, eliberată de C.N. R. SA - F. S.C. U.M. S. S.A., nevalorificându-se deoarece există contradicţii în carnetul de muncă, între înscrierile de la poziţia 65, de încadrare în grupa I de muncă a perioadelor 04.08.1982-01.02.1995 şi 01.02.1995-01.04.2001 şi înscrierile de la poziţiile 37 şi 38, prin care aceeaşi perioadă este încadrată în grupa a II-a de muncă, şi, totodată, meseria nu se regăseşte la pct.61 si 62, anexa 1 din Ordinul 50/1990, astfel că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.

Din documentele depuse la dosarul de pensionare, respectiv carnetul de muncă, poziţia 65 şi adeverinţa nr.1962/06.04.2016, rezultă fără nici un dubiu că în perioada 04.08.1982-01.02.1995 a lucrat în sectorul pirotehnic, având funcţia de pirotehnist şi presator, unde a executat operaţii de încărcare a produselor pirotehnice cu explozivi având caracteristica de sensibilitate mare, activitate ce se încadrează, conform Ord.50/1990, anexa 1, pct.62, în grupa I de muncă, în procent de 100%, iar  în perioada 01.02.1995-01.04.2001 a lucrat în sectorul pirotehnic unde a executat operaţii de manipulare, inscripţionare şi ambalare a produselor pirotehnice încărcate cu explozivi având caracteristica de sensibilitate mare, activitate care, datorită riscului permanent de explozie la care a fost expusă, se încadrează conf.Ord.50/1990, anexa 1, pct.61, în grupa I de muncă, în procent de 100%.

A menţionat că în carnetul de munca perioada mai sus menţionată a fost încadrată atât în grupa I de muncă, cât şi în grupa a II-a de muncă, contradicţie care a fost reţinută ca motiv de respingere a cererii de pensionare, atât de C.J.P, prin deciziile emise, cât şi de C C C din cadrul CNPP, prin Hotărârea nr.l1886/13.07.2015 şi de instanţele de judecată prin hotărârile pronunţate în Dosarul nr.1563/95/2015. De asemenea, poziţiile 37 si 38 din carnetul de muncă, de încadrare în grupa a II-a de muncă, au fost anulate de către angajator, fapt dovedit cu adeverinţa nr.3882/19.07.2016 şi consemnat în carnetul de muncă la pg.20, ori, faţă de aceste menţiuni, solicită a fi avute în vedere dispoziţiile Ordinului nr.50/1990, art. 15, conform căruia dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează in grupele I si II de muncă în vederea pensionarii se face în baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia. Mai mult decât atât, înscrierile din carnetul de muncă sunt confirmate de adeverinţa 1962/06.04.2016, în care se precizează că a lucrat în grupa I de muncă şi consideră că angajatorul, respectiv SC UMS SA, şi-a asumat răspunderea celor consemnate în carnetul de muncă şi adeverinţele eliberate, semnând pentru valabilitatea acestora.

Mai mult decât atât, în perioada 01.12.1983 - 01.08.1992, a lucrat în funcţia de pirotehnist, activitate încadrată în grupa I de muncă prin Ordinul 50/1990 şi în grupa specială prin Legea 263/2010.

De asemenea, înscrierile din carnetul de muncă, poziţia 65, s-au efectuat în conformitate cu adeverinţa internă nr.13096/11.11.2003, unde se precizează activitatea pe care a desfăşurat-o şi încadrarea acesteia în grupa I de muncă, precum şi cu nota nr.832/18.02.2004, încheiată la sediul Uzinei Mecanice Sadu, de către reprezentanţii CNPAS şi cei ai CJP Gorj, prin care s-a constatat şi s-a consemnat faptul că la SC U M S SA, încadrarea personalului în grupele de muncă s-a făcut pe baza adeverinţelor interne eliberate la nivelul şefului de secţie, grupa de muncă fiind înscrisă în carnetul de muncă al acestora, nefiind emise alte documente în acest sens. Angajatorul poartă întreaga răspundere pentru documentele emise, aşa cum precizează art.125 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010 şi consideră că, prin neluarea în calcul a perioadei 04.08.1982-01.02.1995 şi 01.02.1995-01.04.2001, ca fiind lucrată în grupa I de muncă în procent de 100%, CJP Gorj încalcă dispoziţiile legale în materie, potrivit cărora dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I si a II-a de muncă în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă sau adeverinţele eliberate în acest sens.

De asemenea, a precizat că Ordinul nr.50/1990 nu impunea restricţii privind categoriile de personal care să fie încadrate în grupa I de muncă, important fiind locul efectiv de muncă şi activitatea efectiv prestată. Punctul 3 al acestui ordin prevede faptul că beneficiază de încadrarea în grupele I si II de muncă, fără limitarea numărului, pe lângă categoriile de personal expres menţionate, şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr.l si 2. Or, având în vedere condiţiile nocive de muncă şi riscul permanent de explozie la care a fost expusă, activitatea desfăşurată a fost încadrată de angajator în grupa I de muncă, în conformitate cu dispoziţiile Ord.nr.50/1990, anexa 1, pct. 61 si pct.62 şi, aşa cum rezultă din carnetul de munca, angajatorul a anulat poziţiile 37 si 38 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă. Faptul că anterior datei de 01.04.2001 a desfăşurat activitate la U.M. Sadu S.A. în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, reiese şi din faptul că aceleaşi locuri de muncă, în care  a lucrat anterior datei de 01.04.2001, au fost încadrate, ulterior acestei date, în condiţii speciale de muncă, în baza Legii nr.263/2010, anexa 2 .

In drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr.263/2010 şi ale Ord.nr.50/1990.

Reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cartea de identitate, adeverinţa nr.1962/06.04.2016, decizia nr.10748/15.05.2016 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, anexa la decizia nr.10748/15.05.2016, carnetul de muncă seria Be nr.0726677, adeverinţa nr.3882/19.07.2016 emisă de SC U M S SA, adeverinţa nr.13096/11.11.2003, adresa nr.27591/11.07.2016, Hotărârea nr.11886 din 13.07.2015, sentinţa nr.3833/01 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosar nr.1563/95/2015, decizia nr.1098/18.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar 1563/95/2015, decizia nr.10748/07.05.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, decizia nr.10748/07.05.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, adeverinţa nr.6270 din 10.10.2013.

Pârâta C.J.P a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare s-a arătat că stagiul de cotizare din perioadele 04.08.1982-01.02.1995 şi 01.02.1995-01.04.2001 nu a fost valorificat în grupa superioară de muncă, întrucât activitatea în meseriile avute nu este pretabilă încadrării în grupa superioară de muncă. Totodată a arătat că pentru valorificarea stagiului de cotizare în grupa superioară de muncă este necesar ca nominalizarea să fie probată cu documente verificabile. Documentele verificabile în sensul legii sunt înscrisurile primare ce au stat la baza emiterii adeverinţei de încadrare în grupa superioară de muncă. Ori, din aceste înscrisuri trebuie să rezulte, cu certitudine, locul de muncă, timpul lucrat în aceste condiţii şi temeiul de drept avut

în vedere de conducerea unităţii la încadrarea în grupa superioară de muncă. Adeverinţa, prin ea însăşi confirmă o stare de fapt stabilită anterior printr-o decizie a conducerii unităţii şi nu un înscris de încadrare în grupa superioară de muncă.

Totodată, a menţionat că reclamanta s-a mai judecat cu instituţia pârâtă în dosarul nr. al Curţii de Apel Craiova, iar, prin decizia nr.1098/2016, s-a admis apelul şi s-a schimbat în tot sentinţa Tribunalului Gorj, in sensul că, pe fond, a respins acţiunea, reţinând printre altele că fostul angajator după data de 01.04.2001 nu putea să mai facă în concret o nominalizare a reclamantei, iar pentru perioadele anterioare acestei date, nominalizarea trebuia făcută în temeiul unei hotărârii a CA, unui proces verbal întocmit de comisia paritară etc, ceea ce nu s-a făcut dovada în cauză şi ulterior deciziei Curţii de Apel Craiova, a depus la dosarul de pensie adeverinţa nr.1962/06.04.2016, în care se menţionează că a fost eliberată pe baza înscrisurilor din carnetul de muncă, astfel că motivele ce au stat la baza pronunţării deciziei nr.1098/18.02.2016 subzistă şi în prezent, fapt pentru care invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, anexate cererii de chemare în judecată. Pârâta nu a solicitat probe în apărare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr.10748/17.05.2016, C.J.P a respins cererea pentru acordare a pensiei pentru limită de vârstă, formulată de reclamanta L.B.N, fără a valorifica perioadele 04.08.1982-01.02.1995 şi 01.02.1995-01.04.2001 ca stagiu de cotizare în grupa I de muncă, în baza carnetului de muncă şi adeverinţei nr.1962/06.04.2016.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva  deciziei,  după cum rezultă din adresa nr.27591/11.07.2016 emisă de pârâtă(fila 20), dar până în prezent contestaţia nu a fost soluţionată de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul casei Naţionale de Pensii Publice.

Prin urmare, faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr.956/13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr.838/12.12.2012, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii nu împiedică accesul la justiţie, instanţa va proceda la soluţionarea contestaţiei formulate în cauza de faţă, în absenţa hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii.

În ceea ce priveşte menţiunile din carnetul de muncă al reclamantei privind desfăşurarea activităţii în grupa I de muncă, la poziţia nr.65 se arată că în perioada  04.08.1982-01.02.1995 reclamanta a lucrat în sectorul pirotehnic, unde a executat operaţii de încărcare a produselor pirotehnice cu explozivi având caracteristica de sensibilitate mare, activitate ce se încadrează, conform Ord.50/1990, anexa 1, pct.62, în grupa I de muncă, în procent de 100%, iar  în perioada 01.02.1995-01.04.2001 a lucrat în sectorul pirotehnic unde a executat operaţii de manipulare, inscripţionare şi ambalare a produselor pirotehnice încărcate cu explozivi având caracteristica de sensibilitate mare, activitate care, datorită riscului permanent de explozie la care a fost expusă, se încadrează, în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului  nr.50/1990, anexa 1, pct.61(fila 17 din dosar).

Potrivit prevederilor de la pct.15 alin.1 din Ordinul nr.50/1990, carnetul de muncă face dovada perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării,  pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, potrivit metodologiei de completare a acestuia.

Instanţa reţine însă, că în cazul de faţă carnetul de muncă nu face dovada  desfăşurării activităţii în grupa I de muncă, având în vedere considerentele ce succed.

Anterior cererii de pensionare soluţionate prin decizia contestată în cauza de faţă, reclamanta a formulat o altă cerere de pensionare, ce a fost respinsă prin decizia nr.10748/07.05.2014  emisă de C.J.P(fila 31 din dosar).

Nemulţumită de faptul că pârâta nu a valorificat în grupa I de muncă perioada 04.08.1982 - 01.04.2001, conform înscrierilor din carnetul de muncă(poziţia nr.65) şi adeverinţa nr.6270/10.10.2013 emisă de S.C. Uzina Mecanică Sadu S.A.,  reclamanta a contestat decizia la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi, ulterior, la  instanţa de judecată, urmare a faptului că nu a fost soluţionată în termenul legal contestaţia înaintată Comisie Centrale de Contestaţii.

 Prin sentinţa nr.3833/01.10.2015,pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1563/95/2015 contestaţia reclamantei a fost admisă şi, în baza menţiunilor de la poziţia nr.65 din carnetul de muncă şi adeverinţei nr.6270/10.10.2013,  s-a  obligat  C.J.P la emiterea unei noi decizii de pensie prin care să se valorifice ca fiind lucrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, perioada 04.09.1982-01.04.2001(filele 26-27 din dosar).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel C.J.P şi C C C C N P P.

Prin  decizia nr. 1098/ 18 Februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova(filele 28-30 din dosar) s-a admis apelul şi s-a schimbat sentinţa, iar pe fond s-a respins contestaţia reclamantei.

În esenţă, Curtea a reţinut că menţiunile de la poziţia nr.65 din carnetul de muncă al reclamantei nu sunt susţinute de documente verificabile, aflate la angajator sau deţinătorii de arhive, că pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001 nominalizarea trebuia făcută în temeiul unei hotărâri a consiliului de administraţie, unui proces-verbal întocmit de comisia paritară etc., iar în cauză nu s-a făcut dovada că există asemenea documente care să ateste nominalizarea.

S-a reţinut, totodată, că pentru perioada în discuţie, potrivit menţiunilor existente în carnetul de muncă, perioada lucrată începând cu anul 1982 a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, astfel că, în absenţa unei rectificări a acestor menţiuni făcute în conformitate cu regulile de întocmire a carnetelor de muncă, nu se pot face alte menţiuni cu privire la aceleaşi perioade fără ca primele să fie anulate.

Tribunalul reţine incidenţa în cauză a dispozițiilor art.431 alin.2 din Codul de procedură civilă, ce reglementează efectul lucrului judecat, ce se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Atâta vreme cât printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a tranşat o chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, aceasta nu mai poate fi repusă în discuţie într-un alt litigiu, în cadrul căruia va opera ca o prezumţie absolută de lucru judecat,  în baza art. 431 alin.2 din Codul de procedură civilă.

În condiţiile in care instanţa de judecată a statuat prin hotărâre judecătorească definitivă că menţiunile din carnetul de muncă de la poziţia 65 nu fac dovada desfăşurării activităţii reclamantei în grupa I de muncă, ca urmare a lipsei actelor de nominalizare în grupa I de muncă, acest aspect nu se mai poate pune în discuţie în cauza de faţă, cele statuate  în mod definitiv prin hotărâre judecătorească impunându-se în cauza de faţă cu puterea unei prezumţii absolute.

Nu are relevanţă faptul că în adeverinţa nr.3882/19.07.2016  emisă de UMS S.A.(fila 18 din dosar) se menţionează că au fost anulate înscrierile de la poziţiile 37 şi 38, privind grupa a II-a de muncă, în baza înscrierilor de la poziţia nr.65, având în vedere că existenţa unor menţiuni privind încadrarea reclamantei în grupa a II-a de muncă pentru aceeaşi perioadă a fost doar unul din argumentele pentru care s-a apreciat lipsa valorii probatorii a carnetului de muncă în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii  în grupa I de muncă, lipsa actelor de nominalizare a reclamantei în grupa I de muncă fiind primul motiv pentru care s-a respins contestaţia.

 Cât priveşte adeverinţa nr.1962/04.06.2016 eliberată de S.C. UMS S.A., de asemenea, instanţa apreciază că nu face dovada realizării stagiului de cotizare în grupa I de muncă pentru perioadele  04.09.1982-01.02.1995 şi 01.02.1995-01.04.2001.

La art.126  alin.1 din Normele metodologice  de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr.257/2011,  se prevede că:

,,Adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.,,

În anexa nr.14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 sunt arătate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverinţa ce atestă încadrarea in grupa I sau a II-a de muncă, respectiv denumirea societăţii unde si-a desfăşurat activitatea salariatul, meseria/funcția acestuia,  grupa I sau a II-a de muncă în care a fost încadrat, perioada în care a desfăşurat activitate în grupa de muncă, procentul încadrării în grupa de muncă, actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C N P M nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenţă a intrărilor în subteran etc.), temeiul juridic al încadrării în grupa I sau a II-a de muncă,  menţiunea că adeverinţa s-a eliberat în baza documentelor verificabile, aflate în arhiva societăţii, cunoscându-se atât prevederile Codului penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât şi prevederile legislaţiei  de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea  actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

 Conform art.158 alin.4 din Legea nr.263/2010, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I si/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

În adeverinţa nr.1962/04.06.2016  emisă de S.C. U M S S.A.(fila 8 din dosar) se menţionează că în perioadele 04.09.1982-01.02.1995 şi 01.02.1995-01.04.2001, reclamanta, angajat cu contract individual de muncă la S.C. U M S, pe postul de lucrător necalificat, pirotehnist, presator, tipăritor şi maşinist, a fost încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, în baza Ordinului nr.50/1990, anexa nr.1, pct.62  şi pct.61 conform menţiunilor efectuate în  carnetul de muncă de la poziţia 65.

Adeverinţa nu întruneşte condiţiile de formă prevăzute în anexa 14 la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010, în adeverinţă nefiind menţionat actul administrativ de nominalizare a salariatului în grupa I de muncă, emis de unitate în conformitate cu prevederilor Ordinului nr.50/1990 (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenţă a intrărilor în subteran etc.).

În adeverinţă se face referire la carnetul de muncă al reclamantei, dar acesta nu reprezintă un act de nominalizare în grupa superioară de muncă în sensul Ordinul nr.50/1990.

Potrivit prevederilor de la pct.6 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, emis de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţionala Pentru Protecţia Muncii:

„Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.

Potrivit dispoziţiilor  de la pct.15 alin.2 din ordinul menţionat, unităţile aveau obligaţia să analizeze şi să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situaţia încadrării personalului în grupele I şi a II-a de munca începând cu 18.03.1969.

La pct.15 alin.1 din Ordinul nr.50/1990 se prevede că ,,dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, potrivit metodologiei de completare a acestuia,,.

Prevederile art.11 alin.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă stabilesc că: ,,(1) Datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, aşa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unităţi pe baza scriptelor pe care le deţin,,.

Conform prevederilor mai sus enunţate, carnetul de muncă nu constituie prin el însuşi un act de nominalizare în grupa superioară de muncă, fiind un înscris ce face dovada desfăşurării activităţii în grupa I/a II-a de muncă, în situaţia în care cuprinde menţiuni în acest sens, efectuate în baza actelor de nominalizare în grupa superioară de muncă, întocmite în conformitate cu prevederile pct.6 din Ordinul nr.50/1990.

Din perspectiva dispoziţiilor art.6 din Ordinul 50/1990, actul de nominalizare este acel act intern emis de conducerile unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ca efect al analizării condiţiilor concrete de lucru în care salariaţii şi-au desfăşurat activitatea, or astfel de valenţe nu pot fi atribuite carnetului de muncă.

Față de considerentele mai sus expuse, urmează a se respinge contestația ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de reclamanta L.B.N, în contradictoriu cu pârâta C.J.P, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 29.11.2016, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare