Deschidere procedură faliment - insolventa

1. Tip document: Sentinţă

2. Număr document: 932/F/2017

3. Data elaborării documentului: 11 octombrie 2017

4. Obiect: deschidere procedură faliment

5. Domeniu asociat: insolvenţă

Conţinut speţă

Potrivit art. 107 lit C din Legea nr.85/2006n ,,(1) Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri: obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale”.

Fiind încheiat sub auspiciile justiţiei, planul de reorganizare are şi un puternic caracter legal a cărui respectare revine în primul rând judecătorului sindic. Una din manifestările concrete ale acestuia îl reprezintă termenul maxim în care poate fi executat un plan de reorganizare – 4 ani. Stabilirea lui de către legiuitor îi conferă un caracter imperativ, depăşirea sa nefiind posibilă indiferent că există un acord expres al creditorilor ( exprimat în cadrul adunării generale a acestora ) sau unul tacit ( determinat din absenţa unei cereri de trecere în faliment ).

Cu alte cuvinte, în concepţia legiuitorului în măsura în care în intervalul de 4 ani de la confirmarea planului de reorganizare debitorul nu reuşeşte să-şi redreseze activitatea şi să asigure realizarea fluxului de numerar, se impune trecerea la faza subsecventă a procedurii insolvenţei- falimentul. Distincţia operată de lege între cele două etape nu vizează numai măsurile ce se impun a fi întreprinse în acest interval de timp, ci şi durata în timp.

În cazul etapei reorganizării judiciare ea a fost limitată în timp la o durată maximă de 4 ani, în timp ce în cazul falimentului ea este incertă ca moment al împlinirii întrucât presupune lichidarea tuturor activelor. Depăşirea limitei temporale de 4 ani fără deschiderea procedurii falimentului ar duce la augmentarea unui termen conceput ca fiind maxim de legiuitor. Admiterea soluţiei contrare ar duce la prelungirea etapei reorganizării sine die fără instituirea unui orizont de timp în care aceasta să se finalizeze.

ROMANIA

TRIBUNALUL Bihor

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DOSAR NR. …./111/2010

SENTINŢA NR. 932/F/2017

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2017

Completul de judecată constituit  din:

Judecător-sindic : ..

Grefier : ..

Pe rol, examinarea cererii formulată de CITR- Filiala B.SPRL cu sediul în O.. str. .., nr.., jud. B.în calitate de administrator judiciar al debitorului  SC C...M... S.R.L. cu sediul  în O.., str. ....., nr.., jud. Bihor, CUI  1...,  J....../1999 şi a cererii de plată formulată de creditorul SC D.... SRL cu sediul procesual ales în B..., Bld. …., J...../2006, CUI RO ......

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

 Procedura este completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei învederându-se instanţei că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 04.10.2017 când părţile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea în data de azi, 11.10.2017,  după care:

JUDECĂTORUL –SINDIC

DELIBERÂND:

 Constată că prin cererea formulată la data de 10 aprilie 2017 creditorul S.C. D.... SRL a solicitat deschiderea procedurii falimentului faţă de debitorul S.C. C...m... S.R.L.

În motivare se arată că activitatea acestuia produce pierderi foarte mari, datoriile curente ajungând în prezent la 38.986.761, 17 lei. Deschiderea procedurii insolvenţei nu a dus la diminuarea datoriilor pe care acesta le înregistra iniţial, ci la creşterea lor cu 600 %. Iniţial a existat un pasiv de 1, 5 milioane euro pentru ca acesta să ajungă la 9 milioane, debitorul nereuşind să achite nici măcar drepturile propriilor salariaţi.

În cuprinsul raportului de activitate publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 21770/16.12.2015 administratorul judiciar a arătat că debitorul nu deţine lichidităţi necesare pentru plata datoriilor curente, urmând ca după încasarea sumelor de la CNADR să fie plătiţi creditorii. De la acel moment au trecut 16 luni fără ca situaţia debitorului să cunoască o îmbunătăţire, astfel încât se impune admiterea cererii.

Prin concluziile depuse administratorul judiciar a invocat excepţia puterii de lucru judecat arătând că o cerere similară a fost formulată de acelaşi creditor, ea fiind respinsă de judecătorul sindic prin sent. nr. 1469/F/2016. Recursul declarat împotriva ei a fost respins de Curtea de Apel O.., astfel încât, faţă de împrejurarea că subzistă tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, se impune admiterea excepţiei.

Cererea este şi lipită de interes întrucât trecerea la faliment nu aduce creditorului vreun beneficiu. Acesta a şi solicitat la termenul din data de 28 iunie 2017 obligarea debitorului la încheierea procesului-verbal de terminare a lucrărilor, recunoscând indirect faptul că nu deţine vreo creanţă. Admiterea cererii de faliment ar duce la pierderea posibilităţii de încasare a veniturilor aferente contractului încheiat cu CNADR.

La rândul său prin concluzii depuse debitorul a solicitat respingerea cererii invocând aceleaşi excepţii. În susţinerea ei s-a arătat că faţă de el nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a creditorului, acesta neavând calitatea prevăzută de art. 3 pct. 1 şi 6 din Legea nr. 85/2006. Trecerea în faliment nu ar aduce acestuia nici un folos, nejustificând un interes năsvut şi actual.

Pentru a se putea deschide procedura falimentului e necesar ca un creditor să întrunească condiţiile amintite, cererea prezentă fiind o reluare a celei soluţionate iniţial de judecătorul sindic, astfel încât este incidentă excepţia puterii de lucru judecat. De la deschiderea procedurii insolvenţei desfăşoară activitate, concentrându-se pe finalizarea contractului încheiat cu CNADNR. Întârzierile la plata creditorilor se datorează întârzierilor pe care le înregistrează la încasarea sumelor de bani de la beneficiar.

Susţinerile creditorului nu sunt probate în nici un fel, deschiderea procedurii falimentului având consecinţe dramatice asupra sa prin stoparea lucrărilor la un obiectiv de interes naţional.

La data de 6 iulie 2017 a fost depusă de către creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B.  o cerere de trecere în faliment susţinând că desfăşurarea activităţii debitorului în decursul procedurii de reorganizare aduce pierderi averii sale, în prezent acumulând datorii de 4.915.815 lei la bugetul de stat.

La data de 28 septembrie 2017 a fost formulată o cerere de renunţare la judecarea acesteia, astfel încât în baza art. 246 V.C.pr.civ. va lua act de ea.

Analizând actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic reţine în fapt că prin sent. nr. 358/F/9.02.2011 a fost confirmat planul de reorganizare propus de către administratorul judiciar Casa de Insolvenţă Transilvania S.P.R.L. Prin sent. nr. 3050/26.03.2014 durata de executare a acestuia a fost prelungită cu un an. Stabilirea împrejurării dacă în prezent este posibilă sau nu trecerea în etapa falimentului presupune raportarea la cererile depuse, precum şi la dispoziţiile legale incidente cu luarea în considerare a faptului că prin sent. nr. 1469/F/2016 o cerere similară a fost respinsă, soluţia fiind păstrată de instanţa de control judiciar.

Existenţa unei cereri anterioare a determinat atât invocarea parţială a unor motive ce ar putea duce la falimentul debitorului, cât şi a unor apărări similare. În acest sens trebuie precizat că din examinarea prevederilor art. 166 V.C.pr.civ. rezultă că admiterea excepţiei puterii de lucru judecat presupune întrunirea unei triple identităţi de părţi, obiect şi cauză. Dacă în privinţa primelor două nu există vreo dificultate în a stabili că este realizată, în ceea ce priveşte cauza ea se raportează la situaţia patrimoniului debitorului de la momentul formulării cererii. Din moment ce ea este diferită faţă de data la care a fost pronunţată sentinţa iniţială, consideră că nu se poate reţine existenţa identităţii de cauză, astfel încât excepţia este nefondată, urmând a fi respinsă.

Referitor la celelalte două excepţii judecătorul sindic reaminteşte că prin planul de reorganizare debitorul şi-a asumat obligaţia expresă de a achita creanţele născute în cursul procedurii ( fila 86 vol. III ). Din moment ce o asemenea obligaţie a fost stabilită, iar interesul creditorului este de a-şi realiza creanţa indiferent că ea se realizează în cadrul procedurii de reorganizare sau a falimentului, consideră excepţiile nefondate şi le ca respinge.

Admiterea cererii formulate de acesta presupune însă reţinerea calităţii de creditor cu o creanţă curentă. Din examinarea cererii depuse nu rezultă cuantumul acesteia, motivele invocate ducând mai degrabă spre concluzia că acesta şi-a asumat poziţia de reprezentant al masei pasive în vederea învestirii judecătorului sindic cu o cerere de acest fel.

Caracterul concursual şi colectiv al procedurii insolvenţei ( indiferent de forma pe care o îmbracă ) nu permite arogarea unei atare calităţi în absenţa unui mandat expres acordat de ceilalţi creditori în adunarea generală. În aceste condiţii, având în vedere că în ceea ce priveşte poziţia acestui creditor nu a intervenit vreo modificare de la momentul soluţionării primei cereri de intrare în faliment, reţine suplimentar că rămân valabile considerentele expuse în cuprinsul sent. nr. 1469/F/2016, reluarea lor fiind superfluă. Tocmai de aceea, consideră cererea ca nefondată.

Pe de altă parte, judecătorul sindic  reţine că existenţa unui plan de reorganizare presupune ca şi condiţie primordială şi esenţială realizarea acordului de voinţă al creditorilor exprimat potrivit art. 100-101 din Legea nr. 85/2006. Numai după formarea lui decizia luată este supusă confirmării judecătorului sindic care procedează exclusiv la verificarea condiţiilor amintite. Intervenţia celor  doi participanţi la confirmarea planului de reorganizare imprimă acestuia un caracter specific determinând încadrarea lui în categoria contractelor judiciare.

Negarea caracterului contractual al planului de reorganizare nu poate fi reţinută atâta timp cât votul exprimat de creditori justifică şi susţine existenţa acestuia. În absenţa acordului acestora etapa confirmării lui de către judecătorul sindic nu poate fi concepută.

Fiind încheiat sub auspiciile justiţiei, planul de reorganizare are şi un puternic caracter legal a cărui respectare revine în primul rând judecătorului sindic. Una din manifestările concrete ale acestuia îl reprezintă termenul maxim în care poate fi executat un plan de reorganizare – 4 ani. Stabilirea lui de către legiuitor îi conferă un caracter imperativ, depăşirea sa nefiind posibilă indiferent că există un acord expres al creditorilor ( exprimat în cadrul adunării generale a acestora ) sau unul tacit ( determinat din absenţa unei cereri de trecere în faliment ).

Cu alte cuvinte, în concepţia legiuitorului în măsura în care în intervalul de 4 ani de la confirmarea planului de reorganizare debitorul nu reuşeşte să-şi redreseze activitatea şi să asigure realizarea fluxului de numerar, se impune trecerea la faza subsecventă a procedurii insolvenţei- falimentul. Distincţia operată de lege între cele două etape nu vizează numai măsurile ce se impun a fi întreprinse în acest interval de timp, ci şi durata în timp.

În cazul etapei reorganizării judiciare ea a fost limitată în timp la o durată maximă de 4 ani, în timp ce în cazul falimentului ea este incertă ca moment al împlinirii întrucât presupune lichidarea tuturor activelor. Depăşirea limitei temporale de 4 ani fără deschiderea procedurii falimentului ar duce la augmentarea unui termen conceput ca fiind maxim de legiuitor.Admiterea soluţiei contrare ar duce la prelungirea etapei reorganizării sine die fără instituirea unui orizont de timp în care aceasta să se finalizeze.

Pornind de la această premisă s-a decis de către instanţa de control judiciar într-o situaţie identică ( dec. nr. 174/C/2013- R pronunţată de Curtea de Apel O.. în dos. nr. …./111/2006 a 3 ) că dispoziţiile art. 107 din Legea insolvenţei nu prevăd necesitatea sesizării exprese a judecătorului sindic cu o cerere în sensul trecerii debitorului în procedura falimentului, cerere în lipsa căreia nu s-ar putea trece în etapa următoare a procedurii. Considerentele avute în vedere de această instanţă nu pot fi ignorate la soluţionarea prezentului litigiu, ele având relevanţă prin raportare la prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, având de stabilit limitele şi conţinutul dreptului la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe rânduri ( e.g. cauzele Driha versus România, Păduraru versus România, Beian versus România, Statos Pintio versus Portugalia, Baranowski versus Polonia, Sovtransanto Holding versus Ucraina ) că principiul securităţii juridice constituie unul dintre elementele fundamentale ale societăţii, iar incertitudinea jurisprudenţială de natură să ducă reducă încrederea justiţiabililor în sistemul judiciar contravine acestuia. Chiar dacă divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natura lor, consecinţa inerentă oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanţe de fond având autoritate asupra competenţei lor teritoriale, în măsura în care situaţia de fapt rămâne neschimbată, interpretarea dată legii trebuie să fie aceeaşi.

Din această perspectivă instanţa reţine că prin decizia amintită instanţa de control judiciar a statuat că deschiderea procedurii falimentului în ipoteza expirării termenului de implementare a planului de reorganizare nu reprezintă o chestiune de oportunitate ce să depindă de voinţa creditorilor sau a administratorului judiciar reflectată într-o cerere adresată judecătorului sindic. Ea constituie o împrejurare de legalitate asupra căreia judecătorul sindic este chemat să se pronunţe din oficiu, indiferent dacă i-a fost sau nu adresată o sesizare anterioară.

Dezlegarea asupra problemei de drept dată de Curtea de Apel O.. ( în calitatea sa de instanţă chemată să unifice jurisprudenţa uneori divergentă a instanţelor arondate ) a fost de natură să clarifice această problemă litigioasă. Chiar dacă soluţia exista şi la momentul soluţionării primei cereri de trecere în faliment, nu trebuie omis că la acel moment atât debitorul, cât şi administratorul judiciar susţineau că plata creditorilor cu creanţe curente reprezintă o chestiune de câteva luni ce urma să fie rezolvată.

De la acel moment a trecut aproape un an în care situaţia plăţilor nu a cunoscut o îmbunătăţire semnificativă. De altfel, acest aspect este secundar în raport de faptul că planul de reorganizare trebuia executat până la data de 9 februarie 2015. Simpla reţinere a datei la care este pronunţată prezenta hotărâre conduce la concluzia că termenul maxim de 4 ani prevăzut de lege a fost aproape dublat, aspect ce se impune a fi sancţionat în vederea restabilirii legalităţii procedurii.

Statuarea în sens contrar faţă de decizia Curţii de Apel O.. ar fi posibilă, prin prisma respectării prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului numai în măsura în care ar fi posibil un reviriment jurisprudenţial justificat de schimbarea stării de fapt sau în baza unei noi interpretări a legii ( cauza Tudor Tudor versus România, Ştefan şi Ştef versus România, Unédic versus Franţa ). Or, până la acest  moment nu s-a putut proba intervenirea unei asemenea schimbări, astfel încât tragerea unei concluzii contrare celei luate de instanţa de control judiciar  ar duce la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului .

Faţă de toate acestea, în baza art. 107 lit. C ) din Legea nr. 85/2006 va dispune deschiderea procedurii falimentului şi luarea tuturor măsurilor ce se impun.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca nefondate excepţiile invocate de administratorul judiciar CITR- Filiala B.SPRL cu sediul în O.. str. .., nr.. şi debitorul SC C...M... S.R.L. cu sediul  în O.., str. ....., nr.., jud. Bihor, CUI  1...,  J....../1999.

Ia act de renunţarea la judecarea cererii formulate de creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice …. prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B.cu sediul în O.. str. ….. în contradictoriu cu debitorul SC C...M... S.R.L. şi administratorul judiciar CITR- Filiala B.SPRL.

Respinge ca nefondată cererea formulată de creditorul S.C. D.... SRL cu sediul procesual ales în B..., … în contradictoriu cu debitorul SC C...M... S.R.L. şi administratorul judiciar CITR- Filiala B.SPRL.

În temeiul art. 107 alin. 1 lit. C ) din Legea privind procedura  insolvenţei,

Dispune începerea procedurii falimentului debitoarei SC C...M... S.R.L. cu sediul  în O.., str. ....., nr.., jud. Bihor, CUI  1...,  J....../1999.

Numeşte provizoriu lichidator judiciar CITR- Filiala B.SPRL cu sediul în O.. str. .. nr.. care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.25 din lege, a carui retribuţie urmează a fi stabilita ulterior, in funcţie de decont.

În temeiul art.107 alin.2  din Legea privind procedura de insolvenţă,

Dispune dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

Fixează termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii la data de 18 octombrie 2017.

În temeiul art.61 şi art.109 din Legea privind procedura insolvenţei;

Dispune notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul B., prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, în vederea efectuării menţiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolvenţă.

Fixează termenul limită pentru depunerea cererilor de creanţe născute în cursul procedurii la 27 noiembrie 2017.

Fixează termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar al creanţelor la 7 decembrie 2017.

Fixează termenul pentru afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor la 21 decembrie 2017.

Fixează termen de judecată în cauză pentru data de 10 ianuarie 2018, cam. 66, ora 12.

Stabileşte in sarcina lichidatorului să fixeze data şedinţei adunării creditorilor si să convoace  creditorii debitoarei.

Dispune trimiterea notificărilor către toţi creditorii, de către lichidator .

Dispune comunicarea hotărârii către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului, precum şi tuturor băncilor unde are deschise conturi.

În temeiul art.113 din Legea privind procedura de insolvenţă

Dispune sigilarea bunurilor din averea debitorului şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.

Definitivă. Cu recurs în 7 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul B.11.10.2017.

Judecător sindic, Grefier,

.. ..

Domenii speta

Spete similare