Recurs. Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare împotriva unui funcționar public nu poate fi întrerupt, suspendat ori prelungit decât în condițiile legii

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare împotriva unui funcționar public nu poate fi întrerupt, suspendat ori prelungit decât în condițiile legii

- 500 alin. 1 din OUG nr. 57/2019

- art. 2548 Cod civil

Prin Decizia Curții de Conturi s-a dispus luarea de măsuri în vederea recuperării prejudiciului constând în achitarea de drepturi salariale, respectiv vouchere de vacanță. Ulterior, printr-o nouă decizie, Curtea de Conturi a României, a dispus prelungirea până la data de 28.01.2021 a termenului pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse anterior.

Este relevantă în această situație data constatării pagubei, moment de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 500 din OUG nr. 57/2019. Data constatării faptei este data comunicării Deciziei Curții de Conturi, respectiv data de 22.10.2020, prin care s-au adus la cunoștința autorității auditate neregulile constatate.

În raport de aceste dispoziții, emiterea de către Curtea de Conturi a deciziei prin care se prelungește termenul pentru recuperarea prejudiciului nu poate avea nici un efect asupra curgerii termenului de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 252 din 1 aprilie 2022

Prin Sentința nr. (...) din 28.10.2021, Tribunalul (...) a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții (R1) - (R9), în contradictoriu cu pârâta Comuna (P) prin Primar, şi în consecință:

A anulat Dispoziția nr. (...)/31.05.2021 privind recuperarea prejudiciului în sumă totală de 30.294,34 lei reprezentând drepturi salariale, respectiv vouchere de vacanță, prejudiciu constatat de Curtea de Conturi prin Decizia nr. (...)/19.10.2020, pct. 7, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamanții, în calitate de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei (P), au investit instanța cu o cerere în anularea Dispoziției nr. (...)/31.05.2021 privind recuperarea prejudiciului în suma totală de 30.294,34 lei reprezentând drepturi salariale, respectiv vouchere de vacanță, prejudiciu constatat de Curtea de Conturi prin Decizia nr. (...)/19.10.2020, pct. 7.

Prin Decizia nr. (...)/19.10.2020 emisă de Curtea de Conturi a României, pentru punctul 7 din decizie, s-a dispus prelungirea pana la data de 28.01.2021 a termenului pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin aceasta.

Conform dispozițiilor generale din art. 32 şi 33 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcționarea Curții de Conturi, atunci când auditorii publici externi desemnați să auditeze conturile constată existența unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.

Conform dispozițiilor art. 500 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, incidente în speță, instanța a reținut că de la data constatării pagubei de către Curtea de Conturi curge termenul de 30 de zile de emitere a dispoziției de imputare. Acest termen limită consacră legislativ principiul securității raporturilor juridice fundamentat de practica CEDO dar şi de dreptul comunitar.

În speța de față însă, termenul de la care începe să curgă acest termen a fost prorogat până la data de 28.01.2021, prin Decizia nr. (...)/19.10.2020 emisă de Curtea de Conturi a României.

Tribunalul a reținut că termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 500 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu reprezintă un termen de recomandare, ci un termen imperativ, de decădere.

Rațiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare. Astfel se dă eficiență principiului securității raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat şi mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil şi accesibil pentru ambele părți.

În conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, decăderea intervine atunci când legea prevede un termen fix pentru efectuarea unui anumit act iar cel care trebuia să efectueze actul a lăsat să expire termenul fără să beneficieze de el. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate (art. 185 alin. 1 teza finală). Din formularea dispozițiilor art. 185 alin. 1 teza finală rezultă că această nulitate este absolută şi nu relativă.

În speță, Primarul Comunei (P) avea dreptul să emită dispoziția de imputare cel târziu până finele lunii iunie 2021. În cazul în care acesta nu a îndeplinit acest act în termenul de 30 de zile intervine decăderea din dreptul de a emite dispoziția de imputare.

Fiind un termen de decădere, nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale privind întreruperea ori suspendarea termenului, pârâții putând cel mult să invoce o repunere în termen pentru motive temeinic justificate care au determinat întârzierea în emiterea dispoziției de imputare.

În contextul emiterii tardive a actului administrativ atacat, instanța a reținut că este superfluă analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comuna (P) prin Primar, solicitând admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivare, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, fiind incident art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, de asemenea motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Învederează recurenta faptul că termenul până la care s-a dispus prelungirea pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse pentru punctele nr. 1-8 prin Decizia nr. (...)/19.10.2020 este 31.05.2021, așa cum reiese din Decizia nr. (...)/17.02.2021 emisă de Camera de Conturi (...).

Prin urmare, în mod neîntemeiat instanța de fond a admis acțiunea de anulare a Dispoziției nr. (...)/31.05.2021, aceasta fiind emisă cu respectarea termenului impus de Curtea de Conturi (...).

Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:

Recurenta invocă existența unor motive contradictorii în cuprinsul sentinței recurate, critici ce se înscriu în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă.

Însă, acest motiv de recurs nu poate fi examinat întrucât nu a fost dezvoltat de către recurentă, neputând fi identificate considerentele ce susțin acest motiv.

Potrivit art. 486 alin. 1 lit. d) Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse într-un memoriu separat.

Curtea reține că partea recurentă, fără să fie ținută neapărat de ordinea în care sunt prevăzute motivele de casare în art. 488 Cod procedură civilă, va trebui să-şi exprime criticile de nelegalitate față de hotărârea atacată în raport cu aceste motive, prin dezvoltarea lor.

În lipsa dezvoltării motivului de casare întemeiat pe existența unor considerente contradictorii, instanța se află în imposibilitatea realizării controlului judiciar sub acest aspect, astfel că acest motiv a fost respins pentru aceste considerente.

Nu este întemeiat nici motivul vizând greșita aplicare a normelor de drept material, ce se înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, prin prisma căruia a fost analizat.

Astfel, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 500 alin. 1 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit căruia repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată.

Este relevantă în această situație data constatării pagubei, moment de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Or, în mod corect a stabilit instanța de fond că data constatării faptei este data comunicării Deciziei nr. (...)/19.10.2020, respectiv data de 22.10.2020, prin care s-au adus la cunoștința autorității auditate neregulile constatate, respectiv acordarea de vouchere de vacanță care au dus la depășirea nivelului indemnizației lunare a viceprimarului.

Termenul de 30 de zile este un termen legal, ce nu poate fi întrerupt, suspendat ori prelungit decât în condițiile legii, respectiv art. 2548 Cod civil. În raport de aceste dispoziții, emiterea de către Curtea de Conturi a Deciziei nr. (...)/17.02.2021 prin care se prelungește termenul pentru recuperarea prejudiciului astfel produs nu poate avea nici un efect asupra curgerii termenului de 30 de zile pentru emiterea deciziei de imputare.

Pentru aceste motive, întrucât instanța de fond a calculat corect termenul de 30 de zile, aplicând în mod just prevederile legale de la art. 500 alin. 1 din OUG nr. 57/2019, soluția pronunțată este una legală. Dispoziția de imputare a fost emisă la data de 31.05.2021, cu mult peste termenul legal.

În consecință, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul promovat de Comuna (P).

(Decizie redactată și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)

Domenii speta

Spete similare