Legea 10/2001

Dosar nr. 18163/3/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 713

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 06.04.2011

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE  : RAMONA MARIA VLADU

GREFIER :  AVRAM CRISTINA

 Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele K.A.M. şi K.C.I., prin mandatar N.V., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Bucureşti, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, având ca obiect Legea 10/2001.

 La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamante, prin mandatar şi  pârâtul Primarul Municipiului Bucureşti, prin consilier juridic, cu delegaţie de reprezentare la dosar, lipsă fiind pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Reclamantele, prin mandatar şi pârâtul prin consilier juridic, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor cuvântul pe fond.

 Reclamantele,  prin mandatar, solicită admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea Primăriei Municipiului Bucureşti să emită dispoziţie. Arată că la data exproprierii, pentru acest teren, era proprietar K.P.. Arată că lasă la  aprecierea instanţei excepţia invocată de Comisia Centrală  şi de Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor. Solicită instanţei să stabilească  prin hotărâre un termen de 10 zile în care Primăria  să emită dispoziţia pentru ca, cel  târziu într-un interval de 30 de zile, dosarul să ajungă la Comisie. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Pârâtul Primarul Municipiului Bucureşti, prin consilier juridic,  pune concluzii de respingere a cererii. Referitor la emiterea unei dispoziţii într-un anumit termen, arată că potrivit OG 81 trebuie să treacă un termen de 30 de zile de la data comunicării ei către părţi pentru ca ulterior, să se comunice instituţiei prefectului, pentru controlul de legalitate şi mai apoi la Comisia Centrală.

Reclamantele  prin  mandatar, solicită  instanţei să oblige şi instituţia prefectului să respecte termenul.

Pârâtul, prin consilier juridic, pune concluzii de admitere a excepţiilor invocate de celelalte pârâte.

TRIBUNALUL

Prin cererea inregistrata cu nr. 47531/3/2009 pe rolul Tribunalului Bucuresti Secţia a  IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal, numitele K.A.M. si K.C.I., reprezentate de N.V., au chemat in judecata Primaria Municipiului Bucuresti, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, pentru a fi obligate la emiterea dispozitiei de restituire in  natura a imobilului teren in suprafata de 480 m.p., situat in localitatea Bucuresti, sector 1 si obligarea paraţiilor la emiterea dispozitiei privind masurile reparatorii prin echivalent.

In motivarea cererii s-a arătat că numitul K.P. a inceput demersurile in vederea obtinerii deciziei de restituire a acestui imobil prin formularea unei notificari in acest sens.

Pâta Primaria Municipiului Bucuresti a invocat exceptia de necompetenta functionala a sectiei de contencios, deoarece prin obiectul actiunii se solicita emiterea unei dispozitii pe temeiul legii nr. 10/2001.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.02.2010, Tribunalului Bucuresti Secţia a XI-a Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Secţia civilă din cadrul Tribunalului Bucureşti ca secţie competentă să soluţioneze prezenta cauză.

Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a reţinut că reclamanţii solicita de la parata Primaria Muncipiului Bucuresti emiterea unei dispozitii de restituire imobli pe temeiul legii nr.10/2001. Or, potrivit art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicata competenta de solutionare a litigiilor privind restituirea in natura a imobilelor preluate de stat in mod abuziv fara titlu sunt de competenta sectiei civile a tribunalului.

Cauza a fost repartizată aleatoriu pe rolul Secţiei a V-a Civile a Tribunalului Bucureşti, primind nr. de înregistrare 18163/3/2010.

La data de 05.10.2010, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

În motivare a arătat că  în cursul procedurii administrative de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001, entitatea competentă a se pronunţa asupra tuturor pretenţiilor de restituire decurgând din acest act normativ reparatoriu este cea căreia îi incumbă, potrivit legii, obligaţia de restituire (cea învestită expres de legiuitor cu soluţionarea cererii de restituire), în speţă Primăria Municipiului Bucureşti. În cadrul procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, Comisiei Centrale nu i-au fost conferite atribuţii.

În drept, a invocat  Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,  precum şi unele măsuri adiacente, O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, art. 115-119 din Codul de Procedură Civilă.

 La aceeaşi data, 05.10.2010, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat  excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât atribuţiile sale sunt strict reglementate prin art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa aplicării Legii nr. 10/2001.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, a fost solicitat dosarul administrativ nr.27776/2001.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a Autorităţii Naţionale pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocată de acestea prin întâmpinările depuse, cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., se reţin următoarele:

Una dintre condiţiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acţiona şi în acelaşi timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea.

Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, „la speţă”, în raport de litigiul dedus judecăţii. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios. Condiţia calităţii procesuale prezintă o importanţă considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care îşi dispută dreptul în litigiu.

Întrucât Codul de Procedură Civilă nu cuprinde o definiţie a calităţii procesuale, în doctrină s-au conturat diferite concepţii în legătură cu această noţiune.

Astfel, s-a considerat că în procesul civil, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil. Această justificare nu presupune cu necesitate existenţa unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui anumit raport juridic de drept substanţial (în cazul calităţii procesuale active) şi nici o obligaţie inclusă în conţinutul unui raport juridic de drept substanţial (în cazul calităţii procesuale pasive).

Într-o altă opinie, prin calitate procesuală se înţelege îndreptăţirea, respectiv obligaţia legală a unei persoane fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv, al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material asupra judecăţii. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparţine numai persoanei ce pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.

Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în proces.

S-a impus concepţia potrivit căreia calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală activă) şi, pe de altă parte, existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitatea procesuală pasivă).

Definiţia a fost reconfirmată şi în jurisprudenţa actuală.

În cauză, reclamantele au solicitat soluţionarea notificării depuse de autorul lor conform Legii nr. 10/2001.

Or, obligaţia emiterii dispoziţiei/deciziei cu privire la notificarea depusă revine unităţii deţinătoare, în speţă, Municipiului Bucureşti, prin Primar General (art. 25 din Legea nr. 10/2001).

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are atribuţii în această privinţă, ele fiind numai cele expres reglementate prin art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

După cum nici Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor nu îi revine vreo obligaţie în această fază prealabilă, administrativă.

Numai după emiterea dispoziţiei/deciziei prin care se propune acordarea de despăgubiri şi după efectuarea controlului de legalitate prevăzut de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dosarul este înaintat Comisiei, care va stabili cuantumul despăgubirilor, iar hotărârea acesteia poate fi contestată în procedura contenciosului administrativ.

Constatându-se astfel că aceste două instituţii nu sunt debitoare în raportul juridic dedus judecăţii, se va admite excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive şi, drept consecinţă, se va respinge cererea reclamantelor faţă de acestea ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cât priveşte fondul pretenţiilor, tribunalul constată că prin notificarea nr. 34/15.05.2001 trimisă prin B.E.J., numitul K.P. a solicitat despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 480 mp situat în Bucureşti, ……, învederând că este unicul moştenitor al părinţilor săi, K.P. şi K.I. (f. 67), notificare ce nu a fost soluţionată până în prezent, ceea ce deschide calea acţiunii în justiţie pentru a se statua asupra pretenţiilor formulate, astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XX din 2007 pronunţată în recurs în interesul legii, prezenta acţiune având natura unei contestaţii împotriva lipsei răspunsului unităţii deţinătoare, asimilat unui răspuns negativ, în sensul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

 Verificând pretenţiile formulate prin notificare, se reţin următoarele:

Prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.12.1951 şi transcris la Grefa Tribunalului Ilfov sub nr. 5260/31.12.1951, K.P. şi K.I.  au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 480 mp, situat în Bucureşti, …..

Terenul de la această adresă a figurat la rolul fiscal al numitului K.P., conform procesului-verbal din 1952 şi declaraţiei nr. 8143/11.02.1952, după cum se arată în adresa Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului nr. 1 Bucureşti (f. 137). Tot în conţinutul acesteia se mai arată că prin sentinţa penală nr. 113/1959 a Trib. Popular Rai. 1 Mai s-a dispus confiscarea averii numitului K.P., implicit a terenului amintit, conformată prin decizia nr. 896/23.VII. 1962 a Sf. Popular 30 Decembrie. Terenul a fost preluat fără plată . Situaţia juridică a terenului s-a definitivat conform prevederilor Decretului nr. 48/18.02.1963, fiind expropriat şi trecut în proprietatea statului, după cum rezultă şi din înscrisul de la f. 140 dosar.

Pentru acesta s-au încasat despăgubiri în cuantum de 1200 lei (f. 112).

În prezent, suprafaţa identificată conform notei de constatare interne (f. 106) este afectată de construcţie de tip A (P+2), cu posesor de parcelă Casa de Copii Şcolari nr. 10 (f. 113), neputând face obiectul restituirii în natură.

În funcţie de această situaţie de fapt, se constată că sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit căror „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întregul imobil”, dar şi ale art. 11 alin. 7, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent stabilindu-se prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren.

Cât priveşte calitatea reclamantelor K.A.M. şi K.C.I. de persoane îndreptăţite, se reţine că acestea sunt descendente de gradul I ale notificatorului K.P., decedat la data de 15.03.2005 (certificat de moştenitor nr. 23/29.07.2005 – f. 68), iar K.P. este unicul moştenitor al autorilor K.P., (certificat de moştenitor nr. 1083/28.06.1989 – f. 118), respectiv K.I. (certificat de moştenitor nr. 1555/16.07.1993 – f. 119).

Sunt aşadar îndeplinite cerinţele art. 4 din Legea nr. 10/2001, în persoana autorului reclamantelor, iar acestea au vocaţie concretă la moştenirea defunctului K.P..

Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază ca întemeiată în parte cererea de chemare în judecată şi, ca atare, va obliga pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar, să emită în favoarea reclamantelor dispoziţie conţinând propunere de acordare de despăgubiri, în condiţiile legii speciale, art. 16 Titlul VII – Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Bucureşti, …, care nu poate fi restituit în natură.

Nu se poate admite şi cererea mandatarului reclamantelor ca instanţa să stabilească prin hotărâre un termen de 10 zile în care Primăria să emită dispoziţia pentru ca, într-un interval de 30 de zile, cel mult, dosarul să ajungă la Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor. Aceasta pentru că, solicitarea a fost făcută pentru prima dată numai cu ocazia concluziilor asupra fondului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu există dispoziţii legale în acest sens.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Respinge cererea formulată de reclamante în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind introdusă în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte cererea privind pe reclamantele K.A.M. şi K.C.I., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Bucureşti, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, , Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor.

Obligă pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar, să emită în favoarea reclamantelor dispoziţie conţinând propunere de acordare de despăgubiri, în condiţiile legii speciale, art. 16 Titlul VII – Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafaţă de 480 mp situat în Bucureşti, …., care nu poate fi restituit în natură.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 06.04.2011.

PREŞEDINTE GREFIER

RAMONA MARIA VLADU CRISTINA AVRAM

Red./Tehored. RMV

Ex: 7/21.04.2011

Domenii speta

Spete similare